Primul an de internet: O să vorbesc foarte frumos cu toată lumea. Interlocutorii mei sunt oameni şi trebuie respectaţi. O să încerc, cu blândeţe, folosind raţiunea, să-i fac să detecteze erorile din judecăţile lor.
Al doilea an de internet: Înţeleg că ai o zi / săptămână / viaţă care nu-ţi convine, dar eu nu-s de vină cu nimic pentru asta, drept care, poţi, te rog frumos, să-ţi adecvezi tonul?
Al treilea an de internet: Ce-ai, mă, eşti isteric? Vorbeşte frumos, că nu m-ai câştigat la belciuge!
Al patrulea an de internet: Să ţi-o iau pe mă-ta la pulă pe faţă şi pe dos de idiot bătut în cap şi scăpat în creştet la naştere, care parte din “vorbeşte frumos” nu ţi-e clară, creier de găină stătută-n soare? Să mă cac pe boarfa de mă-ta care a preferat să maseze mătărângi de tractorişti pe bonuri de masă, în loc să-ţi dea un rahat de educaţie, jigodie odioasă şi dezgustătoare.
Al cincilea an de internet: This content is unavailable. You cannot reply to this conversation.
Sh*t They Say