Ai decis să cruţi vieţile multor puişori galbeni care piuie drăgălaş în iarbă, şi treci la o dietă vegetariană. (Sau vegană, dacă ai sânge-n instalaţie.) Din acel moment, tot ce mănânci e pe bază de frunze, sau a avut o dată frunze, sau chiar dacă n-a avut, şi-ar fi dorit să aibă. O opţiune de viaţă, ca oricare alta, am zice noi, ageamiii. Eu mă includ la ageamii, pentru că, deşi am trăit trei ani la modul cel mai strict vegetarian cu putinţă, în aceşti trei ani m-am purtat ca un om normal, deci am ratat chintesenţa. Degeaba te hrăneşti ca un vegetarian, dacă nu ai atitudinea de vegetarian. E ca yoga, un stil de viaţă complet, accesibil doar iniţiaţilor.
Dar tu eşti vegetarian iniţiat, deci e obligatoriu – ascultă la sora ta Lorena, FUNDAMENTAL OBLIGATORIU – să urmezi lista de sugestii şi indicaţii care urmează.
A) Postează pe Facebook şi Instagram tot ce mănânci.
“Mere cu piersici. O masă delicioasă”. Sau “Roşii cu castraveţi. Ce poate fi mai bun?”
Iar când intervin firesc gigeii să întrebe: “Şi? Ţine de foame?”, dă ochii superior peste cap, şi dă-le peste nas din elicopter: “Nu toată lumea trebuie să furajeze industrial, să trăiască”, respectiv “Eu mănânc să trăiesc, nu trăiesc să mănânc.”
Şi, surpriză, dieta vegană corectă presupune să adaugi câte o proteină, fie ea din ciuperci, soia, tofu, fie din fasole, mazăre, năut, etc., la fiecare masă, să te şi saturi din ceva. Nu convingi pe nimeni că te satisfac două mere şi o piersicuţă. Nu pe termen lung, cel puţin. Cel mult îi îndepărtezi de ideea de vegetarianism – veganism, pentru că rămân cu iluzia că se moare de foame.
B) Afişează o perpetuă superioritate faţă de muritorii de rând.
Se ştie că Dumnezeu are două categorii de locţiitori pe pământ: popii şi vegetarienii. Ambii au impresia că e cazul să se uite de undeva de foarte sus la semenii lor de rând, şi eventual să li se urineze în cap cu boltă (şi relativ incolor, în cazul veganilor, pentru că ei respectă şi regula de doi litri de apă pe zi).
Se mai ştie, de asemenea, că opţiunile tale culinare te fac special. Mai ales când nu ai alte merite cu care să te lauzi. Nu uita să subliniezi din trei în trei propoziţii cum eşti tu vegetarian şi cât de neasemuit eşti. Un vegetarian care-şi ţine preferinţele pentru el e vegetarian degeaba.
C) Dacă cineva din lista ta face o poză cu o friptură grill, bagă-te în seamă agresiv cu 108768 de comentarii şi freacă-l la cap interminabil. Sigur, asta o să-l facă să regrete şi să se răzgândească. “Mâncarea mea preferată era ficatul de pui învelit în bacon, dar a venit clardelună78 pe pagina mea şi a ţipat atât de persuasiv la mine, m-a făcut troacă de porci – porci care vor muri de bătrâneţe, să ne înţelegem – cu atâta forţă de convingere, încât de azi leorpăi şi eu cot la cot din troacă cu porcii care vor muri de bătrâneţe” – a spus… ei bine, nimeni, niciodată.
Dincolo de faptul că e enervantă şi născătoare de miştouri, pisălogeala e sinistru de ineficientă.
Dar asta nu trebuie să te împiedice. Tu fă gură în continuare. Şi dacă tot faci gură, fă şi bot.
Important: ai bonus de puncte dacă postezi în comentarii şi imagini cu animale sfârtecate şi însângerate, respectiv dacă respecţi formula magică: “Ce caută cadavrul ăla la tine-n farfurie?”
D) Ameninţă-i pe omnivori cu tot soiul de boli, unele încă neinventate.
Aşa cum ţaţa satului le dorea personelor non grata să-i mânce necazurile şi şancăru’, aşa tu trebuie să înşiri cu un rânjet discret de satisfacţie în colţul buzelor toate bolile posibile şi imposibile de care vor suferi în calitatea lor de omnivori.
E ceva emanat de cercetătorii britanici în drum spre budă, cu zero dovezi statistice?
Nu contează. Merge. Trăsătura de bază a bolilor omnivorului e oricum cantitatea, nu calitatea. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.
E) Dacă cineva încearcă un dialog serios cu tine, dă neapărat ochii peste cap.
Intră în scenă mătuşa nemăritată Săftica. Are 60 de ani, iubeşte animalele, ar tenta-o poate să mănânce vegetarian, dar îi e teamă că nu-şi face necesarul de proteine şi fier. Şi te întreabă despre proteine vegetale.
Nici din greşeală să nu-i oferi explicaţii calme şi clare, pe un ton normal şi uşor de înţeles.
NEAPĂRAT dă ochii peste cap ca Tăriceanu întrebat de al zecelea divorţ şi oftează: “Stupide întrebări. Nu încăpeţi de vegetarieni, nu?”
Sh*t They Say