Esca, o Otravă cu fustă

Ieri, s-a sharuit în draci pe social media interviul de acum 18 ani, din Playboy, în care Esca declara sus şi tare că nu e o feministă, că bărbaţii sunt mai presus decât femeile şi că dacă Dumnezeu voia sexe egale, crea doi Adami.

Dacă afirmaţiile astea ar fi fost făcute de vreo Mărioară obidită, purtătoare de broboadă, că e nepotrivit ca o femeie măritată să-şi arate părul, înfofolită şi iarna în textilăraie până-n vârful opincilor, mamă a cincisprezece copii, că misiunea femeii e să dea naştere la pui vii şi să-i hrănească cu lapte, şi, mai ales, o femeie care să nu dea doi bani pe carieră, că treaba ei e să stea la cratiţă şi să facă tocană din prada pe care o aduce vânătorul familiei – jur că aş fi zis: OK.

Iată afirmaţii care se susţin prin acţiuni.

Nici măcar n-aş fi condamnat-o foarte tare. E dreptul fiecăruia să-şi trăiască viaţa aşa cum crede de cuviinţă, câtă vreme nu atentează la libertatea, integritatea, fericirea altora, iar dacă unele doamne se consideră potrivite doar în ipostaza de vagoane la locomotiva altuia, nu e treaba noastră să le spunem ce să facă şi ce să simtă.

Că rezultatul e violenţa covârşitoare raportată de statisticile româneşti? Una din patru femei a încasat-o pe cocoaşă? E firesc, pentru că aşa funcţionează natura umană. Şi nu pretind că e doar cea masculină. Natura umană în general e în felul următor: dacă o fiinţă e în totalitate la cheremul cuiva şi vizibil nu are alte opţiuni, acel cineva (deţinătorul cheremului) va abuza de putere. De ce? Pentru că ălălalt oricum nu se poate apăra.

Dar Esca, dacă e să ne orientăm după fapte, şi nu după vorbe, ar fi putut fi imaginea poster a feminismului. Om de carieră până-n rărunchi; a lansat mitul ăla al salariului astronomic, un mit rezervat în mare parte profesioniştilor bărbaţi. Un excelent lider pe echipa de ştiri de la Pro TV, şi un director vizionar pentru revista glossy One, o revistă pe care a ţinut-o miraculos în viaţă mult după ce presa scrisă print îşi dăduse oficial sfârşitul.

Pentru că vedeţi voi, dragi copii, a fi sau a nu fi feminist, sau misogin, sau orice altceva, nu se reduce doar la declaraţii. Nu ajunge să declari că nu eşti misogin, de exemplu, când abordarea ta se bazează vizibil pe cât de gâscă e, în viziunea ta, persoana cu care interacţionezi. Am cunoscut autodeclaraţi misogini cu care m-am înţeles impecabil din punct de vedere profesional, pentru că ofereau deals corecte, cu un raport efort – remuneraţie just, şi autodeclaraţi feminişti care abuzau de timpul, efortul, răbdarea ta până-ţi implementai penisul în mămicuţa lor, apoi se mirau care e problema.

A fi sau a nu fi feminist nu ţine de ce povesteşti public, ci de ce faci concret. Construieşti imperii media? Mă scuzi, a construi sau a conduce sunt văzute tradiţional drept aptitudini bărbăteşti, iar dacă tu faci lucrurile astea, nu poţi pretinde despre tine că n-ai fi feministă. Tot aşa, cunosc autodeclarate feministe puternice care, de cum se amorezează, devin cele mai penibile şi supuse oi, şi pretinse femei tradiţionale care, de cum le iese masculul din vorbă, îl pun la punct până imploră în genunchi iertare.

Dar ce mi se pare extrem de trist, în acest climat de entertainment românesc, este această nevoie de a le spune altora ce vor ei să audă.

Cam cum era blogul lui Otravă odinioară.

Aveam feedul plin de share-uri din blogul lui Otravă, şi de fiecare dată îmi oboseau ochii de la atâta dat peste cap. Cât sirop diabetizant, câte minciuni vomitiv de dulci, câte vrăjeli ieftine. Nu aveai cum să crezi că în mod real o fiinţă vie, dotată cu gânduri şi sentimente, bărbat sau femeie, poate nutri atâta bullshit fără substanţă.

Fie că eşti bărbat, fie că eşti femeie, straight sau gay, ai o anumită formă firească de admiraţie, curtoazie, tandreţe pentru membrii mai răsăriţi ai sexului pe care-l preferi. Cu asta sunt de acord.

Cred în texte romantice destinate UNUI ANUMIT, sau CÂTORVA membri ai sexului pe care-l preferi.

Dar când Otravă povesteşte că TOATE femeile sunt zâne perfecte şi diafane, sau Esca explică faptul că TOŢI bărbaţii sunt superiori, orice om cu un dram de inteligenţă ar trebui să-şi pornească alarma roşie de “wtf”.

Nimeni, şi să înţelegem, nimeni nu e dispus să se pună pe sine pe planul al doilea în faţa TUTUROR membrilor sexului preferat.

Există momente de pasiune, când laşi de la tine pentru bucuria şi plăcerea celuilalt, dar astea sunt simple momente, şi sunt netransmisibile, precum cardul de alegător. Nu e pentru TOATE FEMEILE şi TOŢI BĂRBAŢII, ci pentru persoana dată.

Şi atunci te întrebi, de ce simt Esca, respectiv Otravă, imboldul să mintă în asemenea hal?

Din nesiguranţă oare că adevăratele lor personalităţi nu vor plăcea nimănui?

*

De ce simte showbizul românesc în general să afişeze această cordialitate de suprafaţă, în care toţi le spun celor din jur ceea ce cred ei că vrea să audă celălalt?

Din nesiguranţă oare că o opinie onestă o să te descalifice şi o să te arunce la coşul de gunoi al popularităţii, şi mâine va trebui să te angajezi manipulant de marfă la Mega? Sau că na, ca non-feministă declarată, să ajungi casnică, să faci munci de menaj zi de zi şi să te bată bărbatul că n-ai pus destulă sare în ciorbă?

De câteva ori m-au presat prieteni buni să aleg abordări care nu-mi veneau natural, pentru a plăcea lui X, Y şi Z. Şi am încercat şi eu această cărare. Drama, însă, e în munca de zi cu zi pentru a menţine aparenţa. Şi în faptul că, de cum se dizolvă iluzia – pentru că la un moment dat, orice faţadă creată artificial se dizolvă – oamenii pe care i-ai agăţat cu ea dau înapoi şi fug.

Poate că e mai puţin important să placi, şi contează mai mult să te autoreprezinţi.

Şi ironia supremă e următoarea: când se întâlnesc A şi B, amândoi oameni mondeni, amândoi falşi până-n măduva oaselor, schimbă politeţuri de complezenţă fără să-i oblige nimeni, poartă o conversaţie goală de orice onestitate, apoi, se despart şi exclamă la unison cercurilor de prieteni.

-Doamne, câtă falsitate.

Păi da. Dar parte din problemă eşti chiar tu, mulţumesc frumos.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.