Dacul verde şi Spania curcubeu

Zilele trecute, apare pe peretele meu un dacopat creştinopat verde măr, să ragă. Cum adică despre ce? Despre singurul subiect valabil pe care-l au dacii verzi zilele astea: nevoia de a modifica o Constituţie care era ok şi până acum, pentru a garanta că nu ne invadează nemernicii ăia de p*****i şi nu ne transformă pe toţi în gay, cam cum o face armata de wights a Regelui Nopţii. Pentru că, se ştie, aşa funcţionează homosexualitatea: de cum pune un gay mâna – vorba vine, mâna – pe tine, subit începi să sufli baloane colorate pe anus.

 

Carevasăzică, cretinul are tot dreptul să se masturbeze la chinurile groaznice ale altora (ocaua mare), dar totodată, să se simtă profund rănit rectal de agresivitatea cu care i se răspunde (ocaua mică). Se numeşte monopol pe agresivitate, e o licenţă roz cu dungi şi se eliberează în exclusivitate dacilor verzi. Zice că:

“Subsemnatul XY, dac verde, deţin exclusivitate pe a bântui colo şi colo şi a împroşca ură pe oameni care nu-mi datorează nimic. Totodată, prezentul act asigură scutire integrală de orice reacţii pe care atitudinea mea le-ar putea trezi în oameni şi, prin urmare, deţin exclusivitate pe a mă văicări că nu sunt tratat ca un rege august”.

După cum se vede, eu am avut o singură obiecţie de facto: animala locuia la Madrid. Madrid, Spania, nu cârciuma Madrid, Văscăuţii de Deal. Carevasăzică, valorile lui verzi, tradiţionale, neaoşe nu îşi găsiseră o modalitate decentă de supravieţuire în patria mumă verde, tradiţională şi neaoşă, şi plecaseră la produs într-o ţară 100% tolerantă, unde gay-ii dansează pe străzi, se însoară, adoptă copii, divorţează, şi se mai însoară o dată, dacă aşa le pofteşte inimioara.

De câte ori vine un românaş în care se umflă ortodoxia de zici că plesneşte, dar care duce o viaţă perfect decentă într-o ţară curcubeu, de unde nici prin minte nu-i trece să plece, detectorul meu de ipocrizie face biiip – biiip – biiip. În sensul că: la Madrid nu merge să ţipi la Miguel şi Juan să nu se pupe pe stradă, că ce le explici copiilor tăi. La Madrid, strada e în egală măsură a lui Miguel, a lui Juan şi a ta. Iar dacă nu-ţi convine de Miguel şi de Juan, ai opţiunea să te uiţi în altă direcţie şi să-ţi ţii cotcodăceala pentru tine.

Dar dacă românaşul e bine mersi oploşit în Madrid, se pare că Miguel şi Juan nu sunt în aşa mare măsură o problemă, precum încearcă el să pretindă. Altfel ar pleca.

Eu urăsc dictatura cu sete. Nu aş locui în Rusia nici măcar o zi. Nici dacă mi s-ar oferi un post plătit cu 10.000 de euro pe lună? Nici. Nici dacă mi s-ar oferi un palat cu  turlă în centru? Nici. Nici dacă…? Nici. M-ar sufoca o viaţă trăită după principii în care nu mă regăsesc, de aceea aş prefera să cerşesc la New York, decât să huzuresc în Moscova.

De aceea, toţi românaşii ăştia care s-au oploşit în ţări democrate şi tolerante, dar care trâmbiţează ortodoxie necruţătoare către casă, mi se par afectaţi de ipocrizie în ultimul hal. Marş în p***a mă-tii în satul natal, unde ai ortodoxie necruţătoare.

Vai, dar cum? Avem principii doar cât timp avem confort material şi maţul plin?

Nţ-nţ.

Carevasăzică, aruncăm în joc şi aberaţia aia grosolană, cu “protejatul copiilor”. Al copiilor pe care statul român ortodox verde îi protejează momentan concediind 4000 de cadre didactice cărora nu le poate plăti salariile, de vreme ce e mai important să finanţăm referendumuri ale urii, decât să le oferim educaţie.

Al copiilor pe care eroul poster al acţiunii, Liviu Dragnea, îi protejează furându-le banii de alimente şi îmbrăcăminte.

Al copiilor care, în case de copii, îndură abuzuri şi neglijenţă cât se poate de straight.

Dar să vedem ce copii a protejat concret lătura asta cu ochi dacopată? Exact câţi credeaţi.

C***tul cu ochi protejează copii certându-mă pe mine că nu adopt. E cea mai gratis şi lipsită de responsabilitate metodă de a proteja copii. Ţipatul la alţii.

Dar bomba abia urmează să vină, stimaţi ascultători. Twistul care ne va lăsa pe toţi cu gura căscată.

 

Să lăsăm restul comentariului, unde jarteaua lătra la mine a ură şi insinua toate ororile pământului, şi să ne minunăm doar de cât de frumos îşi combate singur prostia în partea pe care am încadrat-o cu roşu.

Deci, cum?

Dacă o ţară a acceptat căsătoria între persoane gay nu înseamnă că toţi cei de acolo sunt gay şi nici că devin gay prin diviziune celulară? Lol, lol, lol.

Mulţumim, următorul.

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Laura says:

    Cineva undeva trebuie sa ii studieze pe ăștia. Așa au votat si turcii din Germania cu Erdogan si nemții din strainezia cu AfD-ul. Cred ca plecatul pe coclauri ii face pe unii intransigenți si mai catolici decât papa despre țara de origine, deși acolo unde sunt minorități se bucura de aceleași drepturi ca si majoritatea. Ipocrizie maxima.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger