Nice To Match You

Când vine vorba de comunitatea LGBT, dacul verde are această imagine a orgiilor dezlănţuite, a depravării fără margini, şi a jonglării unui număr interminabil de parteneri.

Realitatea este radical diferită. Tinerii cu orientări sexuale diferite duc vieţi dificile, marcate de un volum de insulte şi de umilinţe de nedescris. Pe de altă parte, poveştile lor de iubire sunt la fel de valide şi de legitime, cum sunt ale oricărui tânăr, de oriunde.

Eli şi Adelina sunt un cuplu de fete. Locuiesc la Cluj, sunt out şi oficial împreună, iar Eli mi-a povestit, timp de câteva ore, tot ce aţi fi vrut să ştiţi despre lesbiene şi n-aţi avut prilejul să întrebaţi.

TROLLYWOOD: La ce vârstă ţi-ai dat seama de orientarea ta sexuală?
Eli: Prin liceu a fost primul meu crush major pe o femeie. Îmi era profesoară. Mi-am zis că trebuie să încetez cu asemenea tâmpenii. Am fost crescută într-o familie foarte religioasă, deci asa ceva era exclus din start. Treptat, am avut “trezirea” şi, încet-încet, acceptarea că sunt “altfel” faţă de sora mea.

Te uitai la fete şi înainte?
Mă uitam mai mult cu admiraţie. Eram eu tare slăbuţă şi complexată, şi mereu îmi doream să fiu ca x şi y.

Probabil că crush-ul cu profesoara s-a consumat cu tine tăcând şi cu ea neaflând niciodată. Ce a urmat?
A urmat o relaţie cu o colegă de liceu. Încă eram eu tare confuză şi aveam impresia că sunt bi sau că sunt doar curioasă. Îmi plăceau mult buzele ei, aşa am ajuns să o plac în alt mod.

Fata era mai sigură pe sexualitatea ei decât tine?
Nu. Şi mai confuză. Era depresivă aşa, de fel, şi pe mine mă ştia din clasa întâi. Dar ne-am bucurat de moment şi de ce a fost atunci. Dormeam una la cealaltă des, ascultam aceeaşi muzică şi aveam acelaşi stil de îmbrăcăminte.

A bănuit cineva că sunteţi împreună, nu doar prietene bune?
Nu nu! Era aşa de îndepărtată noţiunea de gay, că nimeni nu se gândea la aşa ceva. Dar, la un moment dat, ne-am sărutat într-un bar. Bărbaţii erau în extaz, desigur, toată lumea a zis că am făcut-o să fim cool, însă nu era ăsta motivul.

Cumva, aţi definit în discuţii faptul că aveţi o relaţie, sau aţi lăsat aşa un gray area?
Aşa, un gray area. Era prea scary să definim ceva pe vremea aia.

Scary din ce punct de vedere?
Crescând în familie religioasă, mergând la biserică, văzând cum sora mea s-a botezat la 16 ani, văzând că mama mea e foarte închisă. evident că era o frică enormă că aş putea dezamăgi cumva familia.

Înţeleg. Cum a evoluat relaţia cu colega ta la fel de confuză şi de speriată?
Nicicum! Ea a plecat în Bucureşti la facultate, eu la Cluj, şi asta a fost tot. Am mai vorbit câteva luni după, ne scriem la mulţi ani o dată pe an de ziua de naştere şi atât.

Tu nu eşti originară din Cluj?
Sunt din Gherla, un orăşel la 45 de km de Cluj. Locuiesc în Cluj de nouă ani.

Şi când şi unde ai aflat de existenţa noţiunii de homosexualitate? Că la Gherla nu prea umblă Accept cu pliante. 😛
Ştiu de mică. aveam un băiat la biserică şi toată lumea ştia de el că e gay. Şi se ruga toată biserica să se “vindece” de această “boală”.Şi m-am împrietenit cu el, era şi sora mea prietenă cu el. Noi îl acceptam aşa cum era, chiar dacă eu nu ştiam încă de mine, că asta sunt şi eu.

Iar el era în acelaşi disconfort legat de sexualitatea lui?
Da. Se ruga foarte mult să îi treacă. Mama lui era foarte dezamăgită de el. Spre deosebire de el, eu nu am fost religioasă niciodată. Fapt care consider că m-a ajutat să mă accept mai bine.

Săracul copil.
A  fost terorizat, ani la rând. Mama lui s-a îmbolnăvit de cancer şi toată lumea zicea că e din vina lui. că e el gay. Nu a mai suportat. şi a plecat la tatăl lui în Germania. As a side note, şi mama iubitei mele are cancer, şi tatăl ei a zis că din vina ei.

Teribil genul ăsta de învinuire. Mai ales în copilărie, când eşti uşor de manipulat. 
Da… te termină psihic.

Vezi, de lucrurile astea nu ştie lumea. de aceea o să formulez întrebarea aşa: ce alte stupizenii aţi mai avut de îndurat, tu sau prietenii tăi, pentru că sunteţi gay?
Tatăl iubitei mele ne-a zis că suntem posedate, bolnave psihic, că suntem curve şi ne dăm limbi. Stuff like that. El e baptist. Şi cică mare creştin.
În rest, spre mine nu au venit aşa chestii urâte din partea familiei. pot să zic că am o familie de milioane. Dar familia ei ar face orice să ne despartă. Să fim cu bărbaţi şi să facem copil. că ăsta e scopul oricărei femei, aparent. O manipulează psihic, pentru că ea depinde încă financiar de ei. Şi o ameninţă că îi ia tot ce are,  că nu îi mai dă nimic. Tâmpenii de genul.
Noroc că am un salariu bun şi ne-am putea descurca amândouă, în caz că va face ce tot ameninţă.

Îmi pare sincer, sincer rău, pentru societatea asta medievală în care trăim. Hai să revenim în punctul în care ai plecat la facultate la Cluj.
Da! 😀  Am început să mă dezlănţui, deoarece înainte nu aveam voie să stau afară decât până la ora 9. Să merg prin baruri, să beau bere şi vodkă. Să sărut fete random prin baruri.

Înţeleg că n-ai fost tentată niciodată să săruţi băieţi.
Am fost tentată şi am şi sărutat, să văd dacă simt ceva sau nu. Dacă e acelaşi fior cum este când săruţi o femeie. Şi desigur, nu e, nici pe departe,

Aşadar, pur şi simplu nu te atrag?
Ca prieteni, da! Mă înţeleg bine cu ei. dar ca altceva, nici vorbă.  La muncă, de exemplu, sunt în relaţii foarte bune cu colegii mei, care sunt 90% băieţi. dar nu pot ceva mai mult.

După perioada asta de joacă prin facultate, cam când a venit momentul când ai început să-ţi doreşti ceva serios?
Destul de târziu. Mi-a plăcut să fiu curtată de femei, să văd că sunt dorită. şi nu am vrut ceva serios decât acum vreo 3 ani. Am 28 de ani acum. După atâtea restricţii de acasă, cred că aveam nevoie de câţiva ani de respiro.

Vrei să-mi povesteşti câteva detalii hot din perioada asta, lucruri de care îţi aminteşti amuzată?
Well, nu am foarte multe hot. Pentru că eu accept greu un om în viaţa mea. Mai mult mă sărutam cu ele, dar nu le primeam în viaţa mea. O dată a fost că am mers în bar şi m-am cam ameţit, şi m-am trezit dimineaţa cu o tipă care îmi făcea omletă (la mine acasă) şi ea era deja gen: suntem împreună. Şi eu: fuck no!
Nu făcusem nimic sexual cu ea. Nu fac asta din prima niciodată.

Prin urmare, perioada ta sălbatică a presupus foarte mult cuddling şi extrem de puţin sex propriu-zis?
Am mai făcut şi sex. Dar cu tipe cu care vorbeam, le ştiam, ieşeam împreună, nu doar aşa, cu cineva random în bar. Nu prea îmi plăcea să fiu prinsă, şi cu cât mă apropiam mai mult de cineva, cu atât mă simţeam mai mult încătuşată. Ca şi cum îi datorez să îi zic unde merg, cu cine, când.

Şi acum nu mai ai această teamă?
Nu. Mă simt iubită şi adorată în relaţia în care sunt. E exact ce îmi lipsea şi ce aşteptam. Eu zic că a meritat să aştept.

Cum, când şi unde ai cunoscut-o pe Adelina?
Pe 8 ianuarie 2016, pe Tinder. Eu foloseam aplicaţia de câteva zile doar. Şi ne-am dat match. Am văzut că e din Sibiu şi am zis că sigur nu va ieşi nimic, dar e simpatică, deci hai să-i scriu. Şi i-am scris : Nice to match you.

Şi ce ţi-a răspuns?
A zis : Nice to match you too. Ne amintim cu drag de primele replici.

Dată fiind distanţa, o vreme doar aţi povestit pe Tinder, nu-i aşa?
Vreo două zile. Apoi, ne-am mutat pe Facebook, aveam numerele de telefon. Şi apoi, am început să ne vedem pe Skype zilnic. Până să o văd live, eram deja îndrăgostită, lucru care mi s-a întâmplat o singură dată în viaţă, adică cu ea.

Ce anume avea ea diferit de altele?
E un om foarte simplu. Nu încerca să mă impresioneze cu nimic. Nu minţea, nu se dădea mare cu ce are ea, cu cât e ea de smart. Era pur şi simplu Ade.
Apoi, am mers în fiecare weekend în Sibiu, timp de şapte luni. Până s-a mutat ea aici.

Cum a fost prima întâlnire?
Ne-am întâlnit în 22 ianuarie. Eram foarte emoţionată. Am ajuns la scara ei şi a coborât după mine. Când am văzut-o, aşa micuţă şi firavă, am simţit din start că vreau să o protejez şi să o iubesc. Am urcat în apartamentul ei, i-am cunoscut căţelul, am băut ceva şi am vorbit câteva ore.

Cumva, ai avut ceea ce numim “dragoste la prima vedere”?
Când am văzut-o, eram deja îndrăgostită.

Şi ea avea acelaşi nivel de amorezare?
Nu chiar! Pe mine m-a luat mai tare. Ea era încă dezamăgită de ultima ei relaţie. Şi i-a luat mult timp să aibă încredere în mine. A avut o iubită care a ajuns să o urmărească, deci clar a pornit cu ideea că se poate să fiu şi eu aşa.
Ea e un om mai rece. Dar acum mă iubeşte mai mult ca orice. Se vede şi se simte.

Ţi-a fost dificil să o aştepţi să se deschidă?
Da, am fost destul de insistentă. Cer prea mult din prima de la oameni. Asta e problema.

Şi ea cum a reacţionat?
Ea, săraca, mereu încearcă să împace pe toată lumea. Mi-a explicat cum e ea, de multe ori. Dar greu am înţeles. E foarte introvertită.

Dar tu ce îţi doreai, concret, şi nu primeai?
Să îmi spună cât de mult mă iubeşte non stop,. să îmi scrie mai des, să îmi spună că îi este dor de mine. Sunt mai drama queen de fel. Nu am înţeles că ea va deveni aşa în timp, cu mine.

Dar o vedeai în weekenduri. Asta cumva te-a ajutat să-ţi formezi încrederea în afecţiunea ei?
În fiecare weekend. şi uneori rămâneam câte două săptămâni în Sibiu. Lucram de acolo. Da, cu siguranţă, asta a ajutat. Dar apoi, după şapte luni, s-a mutat la Cluj.

Mi se pare interesant din ce îmi povesteşti, că ai trecut de la libertate totală, no strings attached, la posesivitate totală.
Am devenit foarte posesivă. Nu mă recunoşteam. Gelozii pe oricine se apropia de ea. Trebuia să ştiu cu cine a vorbit, când, cât.  Îmi era foarte frică să nu cumva să o pierd, am avut frica asta cam doi ani. Teribil.

Dar de unde crezi că au venit trăirile astea?
Psiholoaga zicea că e pentru că am fost părăsită de tata la şase ani. Dar nu pot zice 100 % că asta e cauza. Încă nu o ştiu cu adevărat. Dar acum nu mai simt asta, sunt mai liniştită, geloziile s-au mai atenuat, la fel şi posesivitatea.

Cum a fost trecerea de la locuitul singură la traiul în comun?
Pentru mine uşor. Eu locuisem înainte cu verişoara mea şi ştiam ce presupune. Pentru ea, groaznic. Locuia singură de mulţi ani, e şi destul de critică în privinţa curăţeniei şi a obiectelor ei. S-a acomodat cam greu. Ne-am certat vreo două-trei luni destul de mult.

Dă-mi exemple de certuri. 🙂
Păi, când s-a mutat cu mine, eu locuiam cu verişoara mea încă. Şi ea mă certa pe mine dacă verişoara mea făcea ceva ce nu îi plăcea ei. Dacă nu curăţa în baie sau bucătărie, eram eu certată.

Cum aţi depăşit aceste conflicte?
Ne-a ajutat o prietenă, Alice. Care a trecut şi ea prin experienţe similare cu iubitul ei.

Cam în cât timp v-aţi mutat singure?
În trei luni. Când ne-am mutat doar noi două şi căţeii, a fost foarte bine, ca o gură de aer proaspăt.

Cum a fost sexul prima oară, în cât timp de când v-aţi cunoscut, şi ce ai simţit?
Prima oară a fost la prima întâlnire face to face. Deşi i-am zis că nu voi face asta şi că vreau să aştept. Dar m-am lăsat dusă de val. A fost foarte frumos şi intim, dar eu sunt mai timidă cu corpul meu şi mi-a fost puţin jenă primele dăţi. M-a făcut să mă destind şi să mă simt bine.

Incredibil. pe de o parte, îmi spui că e introvertită, pe de alta, ea a iniţiat sexul. 

Eram tipsy amandouă, cred că aia a ajutat să prindem curaj 😛

Şi cum a evoluat treaba în timp?
Tot mai bine si mai bine! Mă simt cu ea atât de în largul meu. De parcă o cunosc de o viaţă. Şi ea la fel

Aşadar, la zece luni după prima întâlnire, aţi ajuns să trăiţi împreună, ca un cuplu oficial. Cât de out eraţi în acest punct?
Eu eram 100% out. Ea so and so. Ai ei aflaseră de ea în urmă cu vreo opt ani. Dar le-a promis că încearcă cu băieţi. Şi după, nu au mai vorbit despre asta. Au mai cunoscut ai ei fete, iubite de-ale ei, dar ei credeau ca îi sunt doar prietene. Acelaşi lucru l-au crezut şi despre mine când m-au cunoscut, adevărul l-au aflat abia după un an si ceva.
Prietenii ei ştiau, cei mai importanţi. şi, încetul cu încetul, au aflat toţi.

Din câte mi-ai povestit mai sus, ai ei nu prea au sărit în sus de bucurie. Cum te-au tratat?
Înainte, ziceau că sunt un om bun. După ce au aflat, groaznic. Ne scriau mailuri, mesaje urâte, sunau non stop. A trebuit Adelina să îşi ţină telefonul tot închis. nu se putea concentra la nimic, plângea mult. Mi-a zis tatăl ei că nu mai am ce căuta în Sibiu.

Şi cum aţi oprit şuvoiul ăsta de abuz verbal?
Nu le-a mai răspuns la niciun mesaj. a oprit legătura cu ei un timp. Şi după, s-au calmat. Dar desigur că nu definitiv. Încă comentează că nu sunt şi nu vor fi nicicând de acord. Şi i-au zis să renunţe la fericirea noastră, pentru ei.

Dar măcar le-aţi explicat cât de egoistă e atitudinea asta?
Da. a încercat. Şi-a pus sufletul pe tavă şi ghici ce? Au zis că e egoistă ea, că de ce nu poate renunţa la fericirea ei. Atitudinea mamei mele a fost: te-aş iubi şi dacă ai fi criminal în serie. Ca să vezi diferenţa.

Şi ce impact au avut aceste insulte asupra relaţiei? 
Ne-au întărit. Ne-am dat seama că ne avem doar una pe alta, până la urmă.

Cum e o zi obişnuită din viaţa voastră?
Eu merg la muncă, ea scoate câinii dimineaţa şi apoi merge la facultate şi pe la clinică uneori (e la veterinară). Spre seară ne vedem, gătim ceva bun sau comandăm, plimbăm câinii şi ne punem la un Netflix sau citim seara în pat. Destul de simplă ziua, dar pe gustul meu.

Eşti fericită?
Da! Foarte fericită! Sunt sigură că o să îmbătrânim împreună!

Cum vă tratează vecinii, colegii de muncă, oamenii care sunt martori ai relaţiei?
Vecinii cred că nu ştiu, avem administrator penticostal care pune pliante anti gay deci sigur nu ştie. Oamenii de la biroul meu sunt mega faini, mereu am dat de oameni deschişi la orice job. Colegii ei de facultate ştiu şi toţi îmi dau add pe Facebook şi vor să mă cunoască. Pe stradă nu ne sărutăm, dar nu pentru că suntem femei, ci că nu ne place. Dar ne ţinem de mână şi mai primim şi priviri urâte, însă nu ne afectează.

Dacă mâine vi s-ar oferi miraculos joburi şi locuinţă într-o ţară unde căsătoria gay e legală, aţi prefera să vă mutaţi acolo, sau să căutaţi să schimbaţi mentalităţi în România?
Clar ne-am muta! Nici nu aş sta pe gânduri. Am încercat foarte mult să schimb ceva aici. Şi cred că vezi şi tu cum e. Nu se poate. Poate în 100 de ani. Poate.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. m says:

    Daca nu se valideaza referendumul, ar trebui sa se ceara schimbarea codului civil în sensul permiterii căsătoriilor homosexuale. Ca sa vadă cpf că asta se întâmplă doar pt că au cerut interzicerea lor înainte să se pună problema legalizării lor. Ei bine, acum ar trebui sa se pună. Sau măcar parteneriatul civil. Despre care oricum zice Dragnea că e ok, dar sa fie legalizat cat mai rapid, că sa se vadă că e consecință a referendumului.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: