Femei cu…, ep. 4 e out

Cum spuneam și pe YouTube, simt nevoia de a continua Femei cu 🍆 mare, chiar și în absența echipei inițiale. Iar asta pentru că e cumplit de greu să crești ca tânăr queer în România. A fost extrem de greu în anii 90, a fost un chin și o agonie să primești de la toți necunoscuții și toți băgătorii de seamă notificarea că nu ești destul de feminină, când tu nu simțeai vreo nevoie să fii feminină in the first place, a fost un chin și o agonie să ți se tot predice rolul și menirea femeii – în care tu nu te recunoșteai nici cât negru sub unghie – și a fost un chin și o agonie să fii hărțuită și agasată în zeci de feluri de masculi toxici doar pentru că nu erai interesată să ocupi în viețile lor rolul pe care ar fi trebuit să-l joci în mințișoara lor.

Aici, Gigel analfabet funcțional: “Adică, insinuezi că toți masculii sunt toxici?”

Nu, Gigele. Dar ăia care mi-au făcut mie viața iad în varii moduri sunt. Forme de cancer ambulant. Și nu mă apuc să mă victimizez public, că viața mea nu e despre asta, dar de câte ori mai vine o veste cu moduri în care îi lovește karma, am o tresărire de plăcere.

Mbun.

Când am postat episodul I, a curs cu reacții de la tineri. Mulți tineri. Tineri care se simt diferiți în varii moduri, și pe care îi terorizează familiile și cercul social să renunțe la cine sunt ei, să fie ca restul lumii.

Asta nu s-a schimbat.

Iar acești tineri au nevoie de un podcast care să le spună că e ok să fie ei înșiși.

E ok să îți placă cineva de același sex cu tine, e ok să îți placă cineva non-binar, aflat undeva la mijloc, e ok să te simți tu însuți sau însăți undeva la mijloc sau e ok să îmbrățișezi ce identitate vrei tu.

Pentru mine, Femei cu 🍆 mare nu e o fiță și nu e un moft. E un modus vivendi, dacă vreți. Și o nevoie de a exprima o identitate asumată. Și un răspuns la nevoia a mulți alții de a exprima o identitate asumată, care în multe situații e diferită de ceea ce îți spun cei din jurul tău că ar trebui să fii.

De aceea o să mă țin de acest podcast indiferent cine iese din proiect și indiferent dacă o să am bani sau nu.

CÂT TIMP POT AJUTA UN/O TÂNĂR/Ă QUEER SĂ REFUZE O VIAȚĂ DE NEGARE DE SINE ȘI DE NEFERICIRE CONVENȚIONALĂ, VREAU SĂ O FAC.

Episodul 4, Fete care iubesc fete, e povestea Mihaelei și a lui Sue Atkinson. Drumul lor către definirea identității de sine, modul în care s-au cunoscut, lupta cu statul român, care refuză să elibereze acte Mihaelei, în care să-i recunoască mariajul cu Sue și modul în care o relație e afectată de diferențele sociale și culturale din mediul în care au crescut partenerii. Sau partenerele, în acest caz.

Enjoy!

 

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: