Încă un copil abuzat îşi pune capăt zilelor

Dacă arunci o privire fugară pe reţelele sociale, vezi oameni deplângând “vremurile bune de altădată”, când “se făcea educaţie, nu ca acum”, când “nu erau atâţia degeneraţi”, când “copiii ştiau ce e ăla respect” şi “nu erau sălbatici, ca acum”.

Dar familia “tradiţională”, cu copii bătuţi şi abuzaţi până când îşi pun capăt zilelor e mereu prezentă, şi noi tragedii ajung în online, mai ales când respectivii copii cedează pur şi simplu în faţa abuzului şi îşi pun capăt zilelor, la vârsta la care ar trebui să deschidă larg aripile şi să îşi înceapă eforturile pentru un viitor fericit.

Şi da, subiectul e important pentru mine. Şi eu am avut o tentativă de sinucidere la 15 ani, pe aceleaşi considerente, maică-mea nu mă auzea niciodată, tot ce îmi doream eu era o prostie şi era irelevant, îmi ştia binele cu forţa, de parcă nu eram un om, ci un robot de bucătărie care are idei proprii nesolicitate legat de modul cum ar trebui să funcţioneze, şi pe care îl dădeai de pereţi până se conforma setărilor pe care le-ai stabilit tu pentru el.

Când ai părinţi iubitori, copilăria e cea mai frumoasă perioadă a vieţii. Când ai părinţi care te văd ca pe o proprietate personală din care fac ce vor, şi îşi intitulează interesul personal “binele tău”, apoi îţi mai şi reproşează zilnic farfuria de mâncare şi acoperişul de deasupra capului, de parcă erai un străin venit la cerşit, nu rezultatul deciziei LOR de a se reproduce, copilăria e un iad, o teroare, şi ieşirea nu se vede nicăieri, pentru că ai senzaţia că toţi adulţii sunt ca părinţii tăi, şi nu vei avea niciodată ieşire. Cam asta simţi, când încerci să-ţi pui capăt zilelor, adolescent fiind.

Preoţii ortodocşi, aceste “repere morale şi locţiitori ai lui Dumnezeu pe pământ”, par să aibă o relaţie extrem de agresivă şi violentă în special cu propriii copii. Ultima dată când am scris pe acest blog despre un asemenea caz, aici, era vorba tot de o fiică de preot. Tot aşa, taică-su folosise bătaia ca mijloc de rezolvare a problemelor, apoi, după ce copila şi-a pus capăt zilelor, se dădea mare nevinovat, vai, ce o fi avut ea în mintea ei, noi nu am făcut nimic, etc. Vedeţi textul şi situaţia, dând click pe acel “aici”.

De această dată, influencera Claudia Gutulescu expune aici o situaţie asemănătoare:

Simt nevoia să susţin activitatea ei, pentru că oamenii trebuie să înţeleagă, o dată pentru totdeauna, că dacă ai copii, nu înseamnă că ai sclavi, că tratamentul dezumanizant şi degradant la adresa copiilor trebuie să înceteze, şi că nu ai cum să îi calci în picioare iar, şi iar, şi iar, apoi să negi orice responsabilitate când aceştia recurg la gesturi extreme şi să începi să dai vina fie pe bietul copil, că era instabil psihic (da, era traumatizat de cruzimea şi lipsa ta de suflet în ceea ce-l priveşte, şi de modul în care îţi foloseai autoritatea de părinte pentru a-i anihila personalitatea), fie, în cazul descris de Claudia, să inventezi o prostioară de genul “S-a certat cu iubita”.

De fapt, se ciondănise lightly cu iubita şi se şi împăcase.

Ceea ce l-a determinat pe adolescentul de 13 ani să se arunce de bloc era violenţa continuă, abuzul neîntrerupt, nopţile petrecute pe banca din faţa casei. Toate acestea din partea taichii părinte. El l-a făcut şi, iată, zicala strămoşească se împlineşte în mod tragic: el îi omoară.

Claudia a cules mărturii de la colegii şi prietenii copilului. Din câte spune, le-a omis pe cele mai lugubre, pentru că Facebook Community Standards. Nu ştii niciodată ce întorsătură de frază prinde atenţia cenzorilor Facebook şi când îţi taie iar posibilitatea de a posta pentru încă o lună.

Dar e nevoie ca autorităţile să se autosesizeze şi în acest caz. Pentru că niciun copil nu are de ce să fie forţat de taică-su să doarmă pe preş, sau să se îmbrace creativ să mascheze vânătăile de pe tot corpul. Când mai face câte un gigel mişto pe aici că prefer celibatul, îi rânjesc în nas conştientă că, atâta timp cât eşti în controlul propriilor finanţe şi te bucuri de linişte în propria casă, nu te loveşte nimeni, nu îţi spune nimeni pe ce să cheltuieşti banii şi nu te trimite nimeni pe banca din faţa blocului, iar asta se numeşte SIGURANŢĂ.

Siguranţa pe care mulţi copii din România NU o experimentează în familiile lor “tradiţionale”.

E nevoie de servicii de protecţie a copilului mai eficiente în ţara asta şi de legi mai aspre care să pedepsească violenţa împotriva copilului. Şi de oameni implicaţi, care să nu ignore semnele de abuz, neglijenţă, violenţă şi traumă. Să le raporteze prompt autorităţilor competente.

Degeaba ţipaţi la femei ca mine care nu doresc să facă copii. Uite, ăla a făcut. L-a bătut, l-a chinuit, l-a torturat, şi în prezent, nici el nu mai are copil. Practic, suntem la fel, numai că eu nu am sângele şi viaţa nimănui pe conştiinţă.

În loc să ţipaţi la oameni care nu vor copii, ţipaţi la cei care fac şi-i omoară. Pentru că acestea nu sunt sinucideri. Acestea sunt crime. Şi aceştia sunt adevăraţii “degeneraţi”.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.