Povestea unei adicții de jocurile de noroc

Acesta nu e un mail obișnuit de poștă a redacției. Persoana care mi l-a trimis nu cere sfaturi. Oricum, nu m-aș califica să dau sfaturi unui dependent de jocuri de noroc, pentru că nu am avut niciodată o astfel de adicție. E clar că e nevoie în primul rând de voință, în al doilea rând de ajutor de specialitate și, în al treilea rând, de un cerc de prieteni și de familie care să te susțină.

Sper ca această mărturie să fie un avertisment pentru cei care se simt tentați de jocurile de noroc și să-i determine să-și caute alt hobby. Îi voi da și boost post, să circule cât mai departe. Dacă vreți să contribuiți la boost post, ca un fel de campanie privată „cetățeni împotriva jocurilor de noroc”, o puteți face pe paypalul aferent blogului.

Iată mailul:

„

Bună,

Am citit articolul tău legat de jocurile de noroc și voiam să îți ofer și o altă perspectivă asupra problemei.

Vreau să menționez din start că nu doresc nimic, nu îți scriu să cerșesc milă, simpatie sau și mai rău, bani 😄. Vreau doar să îți împărtășesc povestea mea. Dacă dorești să publici ceva din ea, este la latitudinea ta, am doar rugămintea să nu îmi faci public numele.

(Când vreodată fac eu public numele unui om care îmi scrie la poșta redacției? Da, dacă se dă în stambă în secțiunea de comentarii, e inițiativa lui. Dar eu încă niciodată nu am expus pe niciunul dintre cei care mi-au scris, indiferent cât de mârlănește mi-au tratat răspunsul. Lorena)

Numele meu este X si sunt dependentă de jocuri de noroc (deocamdată în abstinență).

Povestea a început acum circa doi ani, când o prietenă de-a mea a câștigat o sumă pe un bilet pus la loto Polonia și fraiera de mine a întrebat-o ce și cum a făcut. Fata mi-a spus, tot în ziua respectivă mi-am făcut și cont pe Superbet și am băgat 50 lei…eh, și de aici, nebunia. Dacă poți crede, din cei 50 lei am făcut 5000 (cea mai mare pierdere a jucătorului este primul câștig – extrem de adevărată vorba asta). Am continuat să joc, inițial la caterincă, dar apoi s-a îngroșat caterinca și am început să bag sume din ce în ce mai mari, mize din ce în ce mai mari, până la un moment dat, când eram pe două loterii cu miza destul de mare pe număr, și pac, le-a picat sistemul. Numerele mele, conform site-urilor oficiale, câștigătoare, drăguțul de Superbet…ne pare rău, eroare de sistem, suge-o. Problema a fost că banii ăia de îi jucasem cam erau destinați către altceva. În fine, i-am acoperit, dar de acolo a cam început problema. Superbet, ca să se recompenseze, cumva m-a făcut client VIP, îmi tot dădeau bonusuri, eu tot băgam bani, ba câștigam, ba pierdeam. Într-un final, m-am supărat pe ei și m-am autoexclus dar ce te faci că mai sunt încă 42 de site-uri online de pariuri si păcănele. Pot spune că, la momentul ăsta, am cont (și m-am și autoexclus) pe absolut toate. Toata chestia asta a ținut aproape doi ani, timp în care am pierdut foarte mulți bani, am intrat în foarte multe datorii – de așa manieră, încât am ajuns să îmi cer insolvența pe persoană fizică, pe care, în momentul ăsta, mă chinui să o finalizez, să mi se stabilească o rată decentă lunară, pentru a putea să las toată nebunia asta în spate și a putea să îmi continui viața.

Și acum să îți povestesc mai multe despre mine. Sunt femeie, am 40 de ani, sunt căsătorită, am un copil, am o funcție de middle management, câștig peste medie. Deci, problema nu este neapărat a bărbaților și nici a celor de joasă speță sau fără școală, sau cum se mai gândește lumea când menționezi dependența de jocuri de noroc. Problema este rush-ul acela, când câștigi, plus că există speranța că vei reuși cumva prin vreun miracol să îți recuperezi măcar ce ai investit. Și tot încerci și speri. Evident, casa câștigă întotdeauna, și nu pentru că ar fi infaibilă, ci pentru că jucătorul nu se poate opri și, după ce câștigă de 2 ori suma băgată, joacă până pierde de 4.

Personal, motivele pentru care am jucat și am tot continuat, deși creierul îmi spunea că nu e bine ce fac au ținut de mediul familial. Am o mamă abuzivă emoțional, care toată viața a fost o drama queenl cu care sunt nevoită să conviețuiesc pentru că are o pensie de doi lei și nu mi-aș permite și chirie, și să o țin pe ea cu tot cu casă, iar s-o las în plata Domnului, să nu mă mai intereseze, nu mă lasă inima. Sunt într-o relație cu un bărbat pe care de altfel îl iubesc și care mă iubește (ca dovadă că a reușit să ierte nebunia mea și încearcă să mă susțină să ies), dar care este oarecum limitat și lipsit de ambiții de orice fel, ceea ce mă frustrează și m-a frustrat întotdeauna. Un alt motiv pentru care nu am spus stop mai din timp a fost faptul că nu știa nimeni ce fac și, cumva, tot trebuia să rulez bani, să fie mâncare în casă, să îmi achit obligațiile și am tot ținut-o din inerție, din împrumuturi, din câștiguri, mă rog, înțelegi ideea. Am putut efectiv să spun stop atunci când am spus familiei și prietenilor cu ce mă confrunt. Am avut noroc de oameni foarte ok care m-au susținut, m-au ajutat și nu m-au judecat. Mă rog, după ce s-au oprit din înjurat, făcut proastă și albie de porci în general 😀.

Cred că norocul meu mare a fost că n-am fost jucător de cazino fizic, am repulsie chiar de locurile de acest gen. Am jucat doar în online și, de acolo, m-am putut autoexclude.

Dacă ar fi să dau un sfat jucătorilor, ar fi acela să spună, să vorbească cu familia, cu prietenii, să nu încerce să treacă singuri prin asta. Și, în plus, să joace cu limită autoimpusă, jocul fără limită duce la pierderi nelimitate.

În fine, cam asta e ce am vrut să îți împărtășesc.

Îți urez o zi minunată și continuă să scrii, pentru că o faci foarte bine.

Te pup.

X.”

***

Dragă X.,

Îți mulțumesc pentru curaj și îți doresc multă putere.

Lorena.

***

Îți plac articolele de opinie? Susține site-ul în singurul mod care contează cu adevărat.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

***

Image by 5598375 from Pixabay

Credit: Best Online Casinos in Canada 2026 – UNSCR