Povesteam într-un articol trecut de Lasconi și de oftica ei pe alegerile anulate, care a făcut-o să se comporte atât de penibil și de meschin în lunile care au urmat și care i-a demascat incompetența politică.
A fi politician talentat nu înseamnă doar să știi că zâmbești frumos și să fluturi din mână când treaba merge bine. Înseamnă și să poți reacționa calm, elegant, să te regrupezi și să pui altfel problema când treaba merge prost.
Nu Nicușor i-a furat alegerile lui Lasconi, ci Lasconi și-a furat singură alegerile. Dacă nu începea să orăcăie ”turul doi ânapoi”, cot la cot cu trolii lui Dilimache, dacă nu începea să spumege aiurea, să publice fake news și să se dea cu dosul de pământ; dacă accepta anularea alegerilor cu un zâmbet și trecea instant la noua campanie, cu argumente și cu apel la susținerea comunității, azi, Lasconi era președinte.
Dar, hai să zicem, Lasconi are o fărâmă de justificare – uman, nu politic – în modul în care s-a comportat în prima jumătate a lui 2025. Unii oameni iau totul personal și nu pot înțelege că o decizie este despre mai mult decât orgoliile lor. Aia e.
Dar există un specimen mult mai ridicol decât Lasconi, iar acesta e Crin Antonescu. Crin Antonescu a fost susținut gălăgios, cu pancarte, clipuri, toate instrumentele marketingului modern și o campanie făcută ca la carte, și de PNL și de PSD. Nu am văzut o campanie mai profi în toată politica românească.
Dar, ghinion, această campanie atât de profi era neconvingătoare, pentru că Crin Antonescu însuși era neconvingător. Cam ca personajul ăla din reality shows care pe hârtie ar trebui să câștige, dar are carisma unui cartof fiert fără sare și publicul îl elimină primul, pentru că nu i-a reținut nimeni numele. Mesajele lui erau atât de banale și de convenționale, de zici că le-a produs AI, cu prompturi generate tot de AI. Nimic personal, nimic uman, nimic care să vorbească publicului ca unui prieten. Până și Ciolacu, cu covrigii lui cu gaură mică și mare, era mai relatable.
Amuzant este că, după ce n-a intrat în turul al doilea, Antonescu s-a supărat fleașcă pe partidele care au băgat oceane de euro în fundul lui. Campania aceea n-a fost ieftină, și în mod sigur nu a fost făcută pe banii lui Crinuț de acasă, că nu pare genul. La nivel declarativ, ”îmi asum responsabilitatea pentru înfrângere”, dar frustrarea furibundă cu care a ieșit din partid și cu care mai împroașcă în urmă spune altceva: că el în suflețelul lui învinuiește partidele de eșec. Chit că partidele, de această dată, au făcut tot ce se putea face să-l scoată președinte. Dar mai e nevoie și de materialul clientului. Când tu nu ai nimic personal de adăugat, se vede și se simte. Oricâți copywriteri și strategiști trag de tine ca de cal mort, dacă tu nu ești motorul, dacă tu nu intri nervos pe live la 10 seara să pi*duiești ca George Simion, trag degeaba.
Și Crin a prins o ranchiună similară cu a lui Lasconi, dar a lui Crin nici măcar nu poate fi justificată la nivel uman, pentru că partidele obiectiv s-au opintit să-l împingă la deal, cu boii lui mici cu tot. Votantul de rând e cel care a zis pas. Poate că își dorea ca partidele să mai scoată o dată morții din cimitire la votat, dar ghinion, după toată manipularea rusească și după ce și Europa, și putiniștii, care la rândul lor erau convinși că au înfrânt, stăteau cu ochii pe secțiile de votare ca pe butelie, nu s-a putut. Nu de data asta.
Și acum vine partea cea mai delicioasă: gâlceava dintre Crin și Cristian Tudor Popescu.
Crin e printre politicienii fățarnici care îl critică pe Bolojan pentru impozite și taxe, deși știe în sufletul lui mic și negru că, dacă ar fi ajuns la putere, ar fi trebuit să ia aceleași măsuri, sau ar fi scris pe noi incapacitate publică de plată.
CTP a sărit în sus: Nu ți-e rușine, porcule, să critici un om care te-a susținut în campanie? (Mă rog, a zis-o în cuvinte mai multe, dar noi suntem Săgetători, extragem direct ideea principală.)
La care Crin a dat un răspuns de o meschinărie aproape infantilă.
M-am rostogolit de râs citind. Din nou, multe cuvinte, dar ideea principală e ”Mă piș pe susținerea lui, dacă tot am pierdut, f**u-vă-n gură!”
Exact ca Lasconi, Antonescu vede politica doar la nivel de ”Ce îmi iese mie de aici”. Și când se întâmplă să nu iasă nimic, ambii își dau arama pe față. Chit că ambii ar fi avut infinit mai mult de câștigat dacă se regrupau cu grație.
Learn to take a „no” with a smile, my child.
***
Îți place să citești aceste articole? Poți ajuta în mod direct la scrierea lor. Iată cum.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say