Clubul de desene animate: Puss in Boots

Pisicile sunt animalele mele de spirit. De aceea, orice desen animat bazat pe un erou pisică va avea un loc special în inima mea.

Povestea Motanului Încălțat a existat, în diverse forme, în folclorul Europei Centrale și de Est. Un om înstărit moare, lasă fiilor mai mari moștenire averile și fiului mai mic o pisică. Fiul cel mic prinde drag de pisică, iar aceasta se dovedește a fi un animal inteligent și șiret, care îmbârligă în fel și chip pe toată lumea, și la final, în toate versiunile, tânărul dezmoștenit ajunge împărat.

Și realitatea e că, atunci când ții o pisică torcătoare în brațe, te simți împărat.

Puss in Boots, motanul portocaliu cu pizme, pălărie cu pană și sabie, apare întâi ca personaj secundar în seria Shrek. Shrek în sine e o capodoperă a animației CGI moderne 3D, cu un scenariu excepțional, care răstoarnă în mod inteligent toate trope-urile basmelor clasice, cu personaje excelent scrise, interpretate în mod strălucit de mari actori ai generației 90 – 2000. O caracteristică a seriei Shrek, și implicit a spinoff-urilor ei, este megamixul de personaje din diverse basme, puse în contexte care nu au niciun fel de legătură cu povestea din care au fost împrumutate. Așa ajunge Puss in Booth în Shrek 2, unul dintre cele mai bune filme pe tema căsătoriei care îți aduce pe cap o droaie de rude cu care în mod natural nu ai dori niciun fel de contact.

Fiona, prințesa împărăției Far Far Away, s-a măritat din dragoste cu Shrek, un căpcăun, și s-a transformat și ea în căpcăună. Împăratul și împărăteasa nu știu aceste detalii, pentru că, salut, împărăția e Far Far Away, știu doar că Shrek le-a salvat fata din turnul cel sumbru și gotic, și vor să-și cunoască ginerele. Când îl întâlnesc, au un șoc cultural, și împăratul alege soluția clasică de curte europeană: pune un cavaler să-l asasineze pe Shrek. Acest cavaler e Puss in Boots, e jucat de Antonio Banderas, e absolut adorabil și îmbină în cel mai amuzant mod machismul de cavaler, drăgălășenia pisicească cu tors și, de nicăieri, vomitatul de gheme de păr.

Mie Banderas nu îmi place neapărat ca actor. Mi se pare destul de rigid și de one-note. În schimb, în rolul unei pisici, vocea lui are personalitate, flexibilitate, timing comic, nuanță, umanitate – cum multe roluri de-ale lui în carne și oase nu au. Puss in Boots e un mod de a se autopersifla în rolul Zorro, cum o arată și litera P sculptată din vârful sabiei pe ce se nimerește. Și cred că nu exagerez când spun că îi iese mai bine. Că sunt o grămadă de versiuni de Zorro, multe dintre ele ușor de uitat, dar un singur Puss in Boots.

Motanul portocaliu cu vitejie latino a avut un asemenea succes la popor, încât, deși Eddie Murphy era o vedetă mai bine cotată decât Antonio Banderas în acel moment, iar personajul său Donkey avea propriul fanclub, Puss in Boots a fost eroul care a primit prioritar undă verde pentru un spin off. Și nu pot spune că mă supăr.

Puss in Boots a văzut lumina marilor ecrane în 2011. Motanul portocaliu, sidekick al lui Shrek în sequeluri, și-a primit șansa de a străluci în prim plan, cu un origin story care reunește năvalnic și haotic cuplul de mare efect pe care îl face Banderas cu Salma Hayek în toate poveștile de iubire latino ale anilor 2000, trope-uri din basme europene mixate ca într-un acid trip și mai multe glume deocheate decât poți număra. Și, desigur, o meditație pe tema prieteniei și a câtor dezamăgiri poți îndura de la aceeași persoană până te dezici definitiv de ea.

Ca în cazul salatei orientale sau al orezului prăjit cu ou, suma ingredientelor nu explică magia produsului final. Trebuie să vezi filmul. CGI-ul anului 2011 e destul de înaintat, blana lui Puss se vede desenată fir cu fir, ochișorii lui strălucesc irezistibil, mimica e absolut cuceritoare și asta ți-l face adorabil din primul moment când pisoiașul mic este salvat de Imelda, îngrijitoarea orfelinatului din San Ricardo. La orfelinat, Puss se împrietenește cu cel mai neajutorat și umilit tovarăș, Humpty-Dumpty – oul pe care îl știm din Alice în Țara Minunilor. Humpty (Zach Galifianakis) îmbină cu succes frustrările acumulate în urma carențelor de natură fizică, răutăților celorlalți orfani și viselor de măreție, și îl corupe pe Puss, ducându-l să jefuiască împreună banca din San Ricardo fără să-l avertizeze. Așa ajunge Puss infractor fără voie, căutat de lege și împovărat de vina de a fi luat banii oamenilor din San Ricardo.

După ani și ani, Oul cel pervers reapare cu o misiune: să fure boabele de fasole magică – din Jack și vrejul de fasole – de la doi bandiți pe nume Jack și Jill – eroii altei poezioare cu tâlc din folclorul englezesc – și să ajungă la gâsca cu ouă de aur. Și cum Oul nu suportă să fie mai prejos, că doar e un personaj al lui Zach Galifianakis, se și îmbracă într-un costum de latex auriu, să fie cel mai de aur ou.

Nu voi spoileri finalul, pentru că mizez că o să apară un a$$hole în secțiunea de comentarii să zbiere că n-a avut timp să vadă filmul din 2011 și până azi. Spun doar că e delicios și melodramatic ca o poveste latino care se respectă.

Și că exact ca Shrek 2, Puss in Boots 2: The Last Wish e mult prea bun pentru ceea ce își propune să fie. Dar asta, într-un episod următor.

***

Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.