Zilele astea, toată opinia publică din România s-a concentrat, timp de o săptămână, pe un singur subiect: Marșul Pride de la Oradea.
Cum economia e grea, comunitățile LGBT s-au cam săturat să plătească transport și cazare pentru a veni la Pride în București, când au și ei străzi acasă și pot mărșălui pe ele. Numai că, pe lângă străzi, mai există și comunitățile locale religioase care fac un tărăboi sinistru.
Cred că, în ultima săptămână, Gigi Becali s-a zgâriat pe ochi. El, regele neîncoronat al invectivelor din România, a fost owned de habotnicii orădeni. Cât scandal face el la Pride bucureștean, și totuși, pupătorii de moaște locali i-au dat rușinică cu boltă.
Dincolo de subiectul comunității LGBT, trebuie să ne punem noi toți o întrebare foarte serioasă. De când am ajuns, noi ca societate, în punctul în care interpelăm necunoscuți cu ”Dumnezeu a făcut și Dumnezeu a dres”, după care urmează interpretări foarte subiective asupra a ce a făcut și dres Dumnezeu, dar prezentate ca o literă de lege care, după mintea enunțatorului, ar trebui să fie literă de lege și pentru celălalt?
Cred că ar trebui să lansăm o campanie de awareness legată de fanatismul religios, cam cum avem cu jocurile de noroc sau cu drogurile.
Religia consumată cu moderație poate fi benefică pentru sănătate. Ai un prieten imaginar cu care îți discuți necazurile. Când nu ai bani de terapie, e o idee bună. Te confesezi, îți eliberezi conștiința de greșeli și rușini, lupți să fii un om mai bun. Până aici totul ok.
Iată însă punctele în care consumul de religie începe să dăuneze grav sănătății.
- Vorbitul în numele lui Dumnezeu.
Prietenul tău imaginar e al tău, nu al nostru. Și aici mă refer inclusiv la alte persoane religioase. Ați remarcat că Dumnezeul prostului e prost ca el, Dumnezeu javrei e javră ca el, iar Dumnezeul omului bun și empatic e bun și empatic ca el? Pentru prost și pentru javră, Dumnezeu e doar un pretext pentru propria prostie și jăvrism. Nici prostul, nici javra nu citesc pasajele despre iubire de aproape, doar pe cele cu potop, foc, pucioasă etc. Cam ca noi, fanii de filme horror, cu diferența că noi nu le luăm în serios.
Între timp: Dumnezeu nu ți s-a arătat în tocană, nu mai vorbi în numele lui. Iar dacă ți s-a arătat, Obregia e încolo. —->
Dacă Dumnezeu vrea să zică ceva, știe să comunice și direct. Când ai o părere personală și o începi cu „eu cred că”, suntem ok. Când ai o părere personală, dar musai trebuie să ți-l iei pe Dumnezeu tovarăș și să ne-o vinzi drept „Dumnezeu vrea cutare”, e momentul să te oprești, să respiri și să îți dai seama că religia în exces dăunează grav sănătății.
2. Blestemele de moarte.
Cum nu există ură ca iubirea creștină, a plouat zilele astea cu diverse urări de moarte, speranța să vină Putin să omoare toți gay-ii și trăsnetul lui Dumnezeu pe parada Pride. Evident, parada Pride a venit și a trecut, vremea a rămas însorită, deci Dumnezeu nu a avut o problemă – dar te întrebi: ce justifică o persoană să dorească moartea alteia?
Eu am cerut condamnarea la moarte într-un singur caz: minori abuzați. În rest, moartea e genul de sentință fără drept de apel pe care n-o împarți cu ușurință în stânga și în dreapta, mai ales când ai o conștiință.
Când religia ta te justifică să ceri moarte pentru alte persoane, mai ales unele care nu greșesc nimănui cu nimic, e momentul să te oprești, să respiri și să îți dai seama că religia în exces dăunează grav sănătății.
3. Viața altora.
Se tot aberează despre „propaganda gay”, dar mie încă nu mi-au venit martorii lui Freddie Mercury să mă întrebe dacă am cinci minute să vorbim despre beneficiile cunilingusului. (Deși aia e o discuție la care aș participa constructiv, hihi.)
În viața personală, am o măiestrie să evit bisericoși ca pe râie, dar online, cu o pagină atât de vizibilă cum e a mea, plouă cu gigei și gigele care îmi explică cum a lăsat Dumnezeu să trăiesc. Cine face propagandă și cui?
Când religia ta te justifică să îi spui altuia că există un mod corect de a trăi și altele greșite – chit că acel altul respectă legile – e momentul să te oprești, să respiri și să îți dai seama că religia în exces dăunează grav sănătății.
4. Făcutul de copii.
Începând cu babele care se nagă în seamă neîntrebate să te întrebe când te apuci de plodit, iar când spui că nu te apuci, poți să mizezi că în următoarele 10 secunde apare și Dumnezeu în discuție, și terminând cu homofobii care folosesc împotriva comunității LGBT argumentul că sexul LGBT nu produce copii și e împotriva voinței lui Dumnezeu, remarcăm că religia se tranformă brusc în unealtă de scobit uterele altora.
Obiectiv: nu te freacă grija de utere cu care nu ai o relație directă și de nașterea unor copii pe care nu-i întreții.
Dacă Dumnezeu mă voia mamă, îmi dădea belșug de resurse la vârsta la care încă aveam răbdarea să spăl sugari la popou. Dar ghinion, pe atunci nu mă ajuta nimeni cu nimic și mă chinuiam singură. Mi-a dat însă inteligența de a nu mă apuca de fătat fără să iau în considerare dacă am cu ce să cresc viitoarea ființă umană, sau nu.
Scrie undeva în Biblie: Plodiți în neștire, să sară pruncii cam cum sar dopurile din sticlele de șampanie la o petrecere?
Că dacă nu scrie, înseamnă că nu e tocmai treaba ta să-i spui altuia să se apuce de plodit. Dacă dorește, se descurcă și fără inputul tău, iar dacă nu dorește, o predică despre Dumnezeu îl va lăsa rece.
Când religia ta te justifică să te bagi neinvitat în uterul altora, e momentul să te oprești, să respiri și să îți dai seama că religia în exces dăunează grav sănătății.
5. Impresia că religia te face mai bun decât alții.
O trăsătură exrem de enervantă a habotnicilor religioși eabordarea de undeva de sus, de parcă ei sunt aleșii Domnului și tu simplul muritor căruia numiții aleși îi fac o onoare că-l trag de brăcinari. Dacă îi iei la întrebări de baraj, aroganța asta nu se justifică cu nimic. Simpli gigei, cu vieți banale și realizări basic, dar le-a zis Dumnezeu că sunt speciali. Și se umflă în pene superior, de parcă ar deține adevărul absolut.
Trecem peste faptul că Biblia recomandă credinciosului smerenia. Faptul că tu ai un prieten imaginar nu te face cu nimic mai bun decât alții. Nu te califici să te tratezi ca și cum o instanță de heruvimi ne-a condamnat deja, pentru că, atâta timp cât ești un creștin arogant, ești mai satanist decât noi.
Și fraza finală cred că o puteți intui.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say