Despre concediul menstrual

Image by Thanasis Papazacharias from Pixabay

Au scris câteva publicații online despre proiectul de lege spaniol, cel cu concediul menstrual, și evident, dar evident, a început războiul în comentarii. Că femeile sunt leneșe, nesimțite, profitoare, că vor egalitate dar numai când le convine și așa mai departe.

Știți aceste comentarii.

Hai să facem împreună pariu că le vom citi împreună în subsolul acestui articol. De la gigei care există pe lume pentru că mămicuțele lor au avut ciclu menstrual sănătos și normal, în calitatea lor de femele fertile, producătoare de ovule lunare. De data asta chiar o să fac un efort suprauman și necaracteristic, și îi las să mugească bovin fără să le răspund, strict pentru a contempla festivalul masculinității toxice.

Întotdeauna am avut un ciclu extrem de abundent, iar simptomele au inclus dureri feroce de cap și exacerbarea tuturor alergiilor, erupți tuturor virușilor latenți, herpesuri, afte, urticarii, bube-n nas, lăcrimări abundente (și nu, nu plângeam, erau doar glandele mele lacrimale hiperactive, participau și ele la ciclu după posibilități.)

Am avut un episod haios acum câțiva ani. Mergeam eu la ale mele, cu lacrimi curgându-mi pe obraji, pentru că așa mi se războia mie organismul cu ciclul. Și îmi ies în cale doi tipi. Unul:

-Ce faci, pepușeee??

Celălalt.

-Mai taci, băi, prostule, nu vezi că fata asta plânge? Iartă-l pe tovarășu’ meu, nu-l prea duce capul.

Şi da, celălalt e instant boyfriend material, lol.

Pe de altă parte, eu vin din secuime. Populaţie extrem de sobră şi de reţinută în a arăta slăbiciune. Ţin minte cum unele profesoare îl criticau în faţa clasei pe un coleg mai bolnăvicios că, de cum dă un vânticel mai rece, are absenţă medicală. Iar ăla, săracu’, făcea bronşite şi pneumonii. Dar, nu. Moda era să mori pe metereze, iar dacă tot mori tu, să împarţi bronşita cu generozitate în stânga și în dreapta. Și toată lumea bolea eroic în timp ce rezolva ecuații de gradul al doilea și analiza sintactic și morfologic tot ce-i ieșea în cale.

Ca fată, era o rușine de nedescris să admiți că ești pe ciclu, sau să aduci în discuție ideea de ciclu, iar fetele care se plângeau la ora de sport că sunt în perioada aia a lunii erau luate la mișto.

Cât am avut contracte pe perioadă determinată ca actriță am urcat pe scenă în chiloței tip tanga pe ciclu. Aveam două OBuri, just to make sure că nu mă fac de whitney houston pe scenă. (Diva a avut o prestație în timpul căreia a început să i se prelingă domol sângele pe crac în jos și, pentru că presa pe atunci era idioată, evident că au luat-o la miștouri, ce să facă și ei.)

Apoi când m-am apucat de jurnalism, am făcut teren, am călătorit, am participat la evenimente și am făcut materiale în deplasare cu câte trei – patru absorbante pregătite în poșetă.

Am adorat contractele de traducător pentru că presupuneau să stai în pat la căldurică și să lucrezi pe laptop, cu o cană de cafea caldă alături.

Ideea e că, toată viața mea, am minimalizat propriul ciclu și am mimat că nu există, pentru că așa am fost educată. Desigur, cu accidente. De exemplu, la o închidere de număr de revistă foarte stresantă, în care niște materiale picaseră pentru că se răzgândiseră subiecții de pe un moment pe altul, mi-a venit ciclul mai repede, dar sub formă de cascadă bruscă. Purtam pantaloni albi, și o pată imensă de sânge roșu – închis mi s-a lățit brusc în zona șlițului. Bărbații din redacție au încremenit. Femeile m-au luat de braț și m-au dus la baie cu sila, să-mi dea un tampon, și m-au și certat că nu sunt prevăzătoare. De parcă aveam glob de cristal să prevăd fericitul eveniment.

Cumva, e în natura noastră ca societate să umilim și să pedepsim femeile pentru că au ciclu. Deși toți existăm pe lume pentru că femeile au ciclu.

Sigur, un concediu menstrual nu presupune obligatoriu să stai cu dânsa în sus trei zile, dacă ești genul de angajator care vrea să stoarcă untul din angajat. Adică, român. Multe joburi se pretează perfect pe remote, iar dacă nu, poți trimite angajatei aflate la domiciliu materiale de studiu care să-i ridice performanța și calificarea și să-i dai lucrare de control la final.

Dar gândul la o lume nouă unde nu ești privită ca un monstru pentru că brusc, sângele tău menstrual decide că e cazul să facă cunoștință cu mediul exterior îmi încălzește sufletul.

Nu e ceva ce putem controla. Adică da, pot să-mi pun două OB-uri și trei absorbante și să le schimb la trei ore. Dar nu putem controla când vine, cum vine, cu ce simptome secundare vine și cum se manifestă. Pot doar să beau cafea, să iau tablete de fier și să înalț rugăciuni fierbinți către Dumnezeu Tatăl să nu se întâmple nimic neprevăzut.

Și recunosc: Ce minunate ar fi trei zile de concediu menstrual.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Sykophantes says:

    Sunt cu totul de acord ca e meritat. Dar mi-e teama de “efecte secundare”. Deja angajatorii discrimineaza femeile de varsta procreativa pentru ca se tem ca in jumatate de an ar putea sa intre in concediu de maternitate si (in viziunea lor) sa-i lase cu fundu-n balta. Mai bine angajez un barbat, gandesc ei. Si e aproape imposibil sa dovedesti ca ai fost discriminata si au preferat un barbat din cauza asta. Iti vor servi un pretext oarecare. Sper ca legea va fi facut in asa fel incat sa nu incurajeze discriminarea din partea angajatorilor care ar putea sa favorizeze barbati la angajare.

  2. Liliana Ciogu says:

    Am început sa am probleme cu ciclul menstrual – dismenoree – de la 20 de ani. Deseori sfarseam la spital în urgenta din cauza durerilor și a hemoragiei. La serviciu lipseam deseori pe baza de concediu medical 3 zile care nici măcar nu se plateau și rămâneam cu gaura în salariu. În timp simptomele s-au agravat, făceam dare de sânge pana la baie, și timp de câțiva ani nu am putut sa am un serviciu constant din cauza asta. Angajatorii ma puneau pe liber motivând ca nu pot accepta concedii medicale lunare. Medicii dragii de ei dădeau din umeri ca nu știau ce am. În final am rezolvat prin histerectomie totala. De atunci viata mea este un rai!

  3. Andre says:

    Si eu am mimat mereu ca nu exista, si parca imi pare rău. Sunt norocoasa si nu am stări rele, fiind pe ciclu am urcat pe vârfuri de munți, am fost la piscina de n ori si am lucrat Si pe santier tura de noapte la -15 grade. Dar ca mine sunt poate 10%. Nu o sa ma uit niciodată de sus la tipele care se simt rău. Merita sa se odihneasca si sa se menajeze. Si toate meritam sa nu mai facem atâta abstracție, ar trebui sa nu ne mai forțam si sa ne menajam, sa ne iubim mai mult.

  4. Violeta says:

    Am o fiică adolescentă și am rămas plăcut surprinsă când a văzut o campanie a unei firme de absorbante în școală care a distribuit gratuit absorbante fetelor de la clasa a 5-a până la a 12-a! La fel, plăcut surprinsă de d-na doctor familie care i-a dat imediat scutire și i-a spus să solicite ori ce câte ori are dureri și stare de disconfort.
    Cred că asta este drumul bun, articole de igienă gratuite, zile libere când este nevoie.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading