Nu mă interesează să schimb bărbați

Dragă Lucian Mîndruță,

Și când zic “dragă”, chiar e cu drag, pentru că îmi dai un vibe de vulpe bătrână şi argintie care mi se pare foarte alluring.

Regret că treci prin asemenea momente.

Acum, o să fiu şi eu gigelul din comentarii care ţipă #nutoţibărbaţii, când cineva descrie un moment neplăcut de hărţuire sexuală. Dar, pe bune, presupunerea că nu avem alte preocupări mai presante decât să schimbăm gigei mi se pare jignitoare.

Poate că unele or fi aşa. De obicei, cele cu care nu ne mândrim că împărţim numărul de cromozomi. Dar te asigur că suntem nenumărate care, pur şi simplu, nu suntem deloc, dar deloc interesate să micromanageriem un bărbat şi să îl pisălogim mărunt şi agasant.

De ce?

PENTRU CĂ NICI NOUĂ NU NE PLACE.

Pentru că nu există tentativă de flirt mai iritantă din partea unui gigel, în special unul căruia nu-i datorezi nimic, decât: ar trebui să faci asta, asta şi asta. Nu, gigele. Ar trebui să-mi trimiţi cerere de ofertă să mă întrebi cât te costă să fac aia, aia şi aia.

Expediez directive neînsoţite de onorarii cu precizie şi dexteritate de campion, pentru că nu există preocupare mai presantă pentru mulţi gigei decât să schimbe o femeie pe care o plac deja. Şi zero motivaţie pentru femeie să-i pese ce vor numiţii gigei de la ea.

Păi da, dar dacă f…iul la icre începe după ce ăla te cunoaşte mai bine şi ajunge într-un punct în care îşi permite?

Dracarys, ca să folosim citate depăşite cultural din Game of Thrones.

Începem să scoatem flăcări şi îl carbonizăm instant pe cetăţean. Şi modificăm instant setările de permisiune. Pe principiul: eu mă străduiesc, dar dacă strădaniile mele nu sunt good enough, te duci tu prompt şi brusc să sâcâi cu standardele tale băşite pe altcineva, care îşi doreşte postura de vestală la altarul p*lii cuiva. I certainly am not one.

Suntem oameni pe lume care nu îşi doresc şi nu construiesc relaţii tip cantonament în armată şi care au alergie cu bube la aşa ceva.

Suntem oameni pe lume care credem în magia acceptării reciproce şi a complicităţii.

Şi îmi plac partenerii aşa cum îmi plac apartamentele pe care le închiriez: Gata mobilate şi utilate. Ain’t nobody got the time să plimbe un şifonier în spinare din Titan până-n Dristor. Prefer ca şifonierul să fie deja acolo şi să mă bucur de el aşa cum e, if you catch my drift.

În plus, prefer să investesc genul de energie pe care multă lume îl risipeşte cicălindu-şi obositor partenerul/a în proiectele proprii. În loc să mă cert cu naiba ştie cine, am scris acest articol în favoarea priorităţilor personale. Fericită toată lumea.

Nu mai reduce toate femeile acestui pământ la experienţa ta personală cu câteva harpii naşpete chinuite de nevoia de a freca la melodie pe toţi cei din jur în obsesia perpetuă de a arăta cine e şefa. Cunoaştem aceste harpii naşpete, le detestăm şi noi cu aceeaşi intensitate. Aşa cum cunoaştem mult mai mulţi gigei măcinaţi de exact aceeaşi obsesie. Dar suntem destule pentru care, dacă eşti good enough, eşti good enough şi atât.

Poate că ar trebui să mai cunoşti lume. 😀

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.