Parentingul pe vremea noastră

Bântuiam azi pe social media și am dat cu ochii de chestia asta.

Și mi-a venit ideea să compar cu cum a fost experiența mea de copil.

Ba vreau zece pe linie, în morții mă-tii, dacă tot îți pun pâine pe masă, justifică și tu cu ceva în societate că merită.

Ba să scrii frumos, să nu ne faci de rușine că ai două mâini stângi.

Există și alt loc, în afară de cel mai bun din clasă? Dar să mănânci îți place?

Să nu dea dracu să nu știi lecția. Ai serviciu, ca mine? Nu. Lecția e serviciul tău!

Corect, să nu arate ca scos din cutie, că asta ar presupune să-i cumpăr haine, nu să moștenească de la verișori.

Ba să pună mâna să aducă toate medaliile. Să se oftice alte c***e că a mea e mai bună decât a lor.

Nu ai cum să aduci medalii dacă nu câștigi concursuri. Suări, not suări.

Ba fă-le corect, că altfel găsesc eu metode să-ți pară rău și sunt inventivă.

Cine nu colorează perfect în contur e prost și degeaba. Vezi linia, te oprești acolo. E greu?

Cui plm îi pasă de emoțiile copilului? Ce, ăla are emoții? Dacă plânge, îl mai batem o dată pentru că plânge.

Cum să se simtă în largul lui? Să se simtă cât mai în strâmtul lui, că altfel nu execută ordine ca o mașinărie.

Vreau să greșească și să moară de un atac de anxietate anticipând consecințele. Iar dacă n-a greșit, inventăm noi o greșeală, nu-i problemă.

Vreau să știe tot, să aibă mereu cel mai bun răspuns (“da”, “da” şi “da”).

Vreau să tacă în colţ. Cum să mă contrazică? Îi rup urechile şi îi fac friptură din ele.

Vreau să rămână exact ce îi spun EU să rămână, pentru că e mic, prost şi ideile lui nu contează.

Respect? Copilul meu?? Ahahaha. Respectul vine o dată cu primul fluturaş de salariu, până atunci, copilul să tacă şi să asculte, punct.

**

Care vă recunoaşteţi în modelul de parenting din inspiraţionalul ăsta, şi care în amintirile mele din copilărie?

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

 

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

22 Responses

  1. E says:

    Ambele variante sunt gresite. Prima porneste de la premisa ca copilul e automat rau, a doua ca e automat bun. Pe aia cu limitele si abuzurile o stim, a facut mult rau dar s-a pliat bine pe cei cu fond genetic compromis (adica cei care ar fi putut ajunge infractori). Acum avem educatia lui nicio limita, care se pliaza bine numai pe aia buni, dar dezvaluie si latura agresiva, rea, egoista din majoritatea copiilor pt ca acolo unde nu sunt limite vedem interiorul uman asa cum e el, neinfrumusetat, neacoperit de eduatie. E greu sa intelegi emotiile copiilor care vor sa faca rau si cu atat mai putin sa ii lasi sa se simta in largul lor.
    O cale de mijloc adaptata la fiecare copil ar fi solutia.

  2. Flori says:

    Cum sa se plieze bine pe cei cu fond genetic rău? Wtf. In primul rand, nu exista fond genetic de infractor. unii se nasc manipulatori sau psihopați, dar asta e alta poveste. Majoritatea copiilor devin infractori din pricina mediului în care au crescut. Dar pt ambele categorii exista alternative precum consilierea psihologica și ajutorul psihiatric. La noi nu exista prevenție, doar pedeapsa.

  3. Ratacind pe net says:

    @Flori
    Zici ca nu exista fond genetic de infractor. O sa te mire, dar criminalistii au o cu totul alta parere.
    In principiu este vorba de cei care nu isi pot stapani pornirile, care se enerveaza din orice, care vad ceva si vor pe loc, fara sa ii intereseze de consecinte, care nu suporta sa fie contrazisi si ‘fac sange’. Pur si simplu, cum se zice popular, ‘li se pune pata’, li se inroseste vederea si nu mai vad altceva.Le lipseste neo-cortexul, stapanirea de sine. Cu siguranta vei zice ca au devenit asa din pricina mediului dar, din nou, criminalistii sunt de o cu totul alta parere.
    Naivitati din astea cu ‘putem schimba lumea cu bunatate’ te fac victima sigura. Adaposturile de femei sunt pline de cele care vor sa schimbe cu bunatate, dar sunt batute din nou, si din nou. Ajutorul psihiatric – adica sedati toata viata.
    Cu parenting, sun te acord cu @E, calea de mijloc pare cea mai buna varianta. dar cine naiba stie sa o aplice corect?

  4. Flori says:

    “adăposturile de femei sunt pline de cele care vor sa schimbe cu bunătate dar sunt bătute din nou și din nou”
    @ rătăcind pe net, hai, mai du-te tu într-un loc umbros din care ai ieșit, cu analogiile și cu filmele tale.

  5. Ratacind pe net says:

    @Flori
    Superb…nu esti capabila de argumente si o dai cu injuraturi…De parca e mare inteligenta si parca nu as putea sa incep si eu la randul meu sa te bag si sa iti dau pana te ineci.
    Ai argumente? Pune-le pe masa. Nu ai, taci in mm, ca vad apucaturi de cocalar care nu e capabil sa argumenteze si incepe cu injuraturi

  6. Bubu says:

    @Ratacind pe net-
    Salut.
    Imi dai si mie niste titluri despre fondul genetic de infractor si partea aia cu neo-cortexul? Chiar m-ar interesa subiectul. Si un link la studiile privind tratamentul psihiatric si sedarea lor.
    Mersi mult.

  7. Flori says:

    Rătăcitule, recomand un control la creieraș, si-ti fac un bine! 😉

  8. Ratacind pe net says:

    @Flori
    Ma bucur ca discutam :)))
    Google este o unealta minunata. Se pot incerca diverse combinatii gen
    https://www.google.com/search?q=the+offender%27s+genetic+background&oq=the+offender%27s+genetic+background&aqs=chrome..69i57j33i22i29i30l6.441j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8
    Desigur, pot fi incercate si alte combinatii de cuvinte, subiectul este stufos si intens dezbatut. Asta a venit la o prima cautare.
    De la noi Tudorel Butoi a vorbit si scris despre astia cu apucaturi criminale. El a fost cel care a spus in spatiul public (in diverse interviuri) ca le lipseste auto-controlul
    https://www.google.com/search?q=tudorel+butoi+despre+psihologia+criminalului&oq=tudorel+butoi+despre+psihologia+criminalului&aqs=chrome..69i57.10667j0j7&sourceid=chrome&ie=UTF-8
    Lobii frontali sunt responsabili cu auto-controlul.

  9. Ratacind pe net says:

    Scuze, raspunsul era pentru Bubu, am citit pe fuga, ca mai am si altele de facut
    Iar tu Flori, mare specialista, preamarita somitate, personalitate suprema, perfectiune incarnata, o sa te ascult neaparat cu sfaturile tale.

  10. Morbo says:

    intotdeauna ma uimesc parintii care vor ca ai lor sa fie buni la scoala. scoala e doar ca sa iti deschida orizontul, ca sa alegi ce iti place, sa fii expus la chestii din care sa alegi, sa-ti vina idei. si mai ales era asa cand nu erau carti si internet peste tot, cand era singurul far calauzitor intr-o lume inculta, ca sa zic asa. cand ma gandesc la cate as fi fost mult mai priceput (gen fizica, chimie) daca as fi putut citi pe net despre ele cand eram la scoala…dar nu stiu daca asta functioneaza in cazul tuturor, nici macar daca nu cumva ma pacalesc si in legatura cu mine si ce as fi facut. insa daca functioneaza, sa ne asteptam la o invazie de tineri genii incepand chiar cu deceniul asta. abia de acum apar adultii care au avut acces usor la internet incepand de cand au invatat sa citeasca.
    revenind la prafuita scoala, bineinteles, daca iei maxim 5 la toate materiile, posibil sa nu fi acceptat expunerea indeajuns. probabil 7-8 sunt notele perfecte la majoritatea materiilor 🙂 dar ideal un pic mai mult de atat la bac si la sfarsitul clasei a 8-a.

  11. E says:

    @Flori – cum sa nu existe fond genetic rau? Astia ” unii” care se nasc manipulatori sau psihopati nu-s decat din aceeasi poveste, altfel cum iti explici ca acei copii provenind din acelasi mediu, fie el bun sau rau, nu ajung la fel ca si adulti? Cumva poate pentru ca mediul nu are nicio influenta in a schimba geneticul, ci doar de a-l acoperi (prin educatie). Toate teoriile alea rasuflate cum ca noi suntem la fel, ne nastem buni ci puri, sunt doar teorii contrazise la fiecare pas de realitate.
    Consilierea psihologica e frectie la picior de lemn, nu exista niciun caz in istorie care sa transforme un psihopat, si in general un om rau , fie el copil sau adult, intr-un om fara apucaturi de a face rau. Uite la copiii aia care terorizeaza animale, daca ii iei la puricat, ai sa vezi ca multi provin din familii considerate normale, nu sunt traumatizati in niciun fel, ba mai mult, sunt lasati liberi. si mai mult decat atat, ai sa vezi ca exista si alti copii provenind din medii de dezvoltare similare, si nu au aceleasi apucaturi ca cei de dinainte. Sau ia ultimul caz de bullying – de ce a sarit elevul ala de clasa a 6-a pe geam? Crezi ca toti collegii aia ai lui bully sunt de fapt niste copii buni, dar terorizati acasa, batuti etc? Daca sapi un pic ai sa vezi ca sunt de fapt niste copii liberi – care se manifesta neingradit comform cu geneticul despre care iti vorbeam mai devreme.
    O sinura chestie as vrea sa rectific – egoismul nu e tendinta unui om rau.

    @Ratacind pe net – cam asa e, nu poate fi aplicata corect pentru ca avem problema geneticului compromis si la parinti, ca doar pe acestia ii mostenesc copiii. As adauga la ce ai spus ca nu neaparat stapanirea de sine ii face buni – dealtfel am vazut oameni cu apucaturi de-a dreptul psihopate care copiaza foarte bine omul pasnic si bun (prea mierosi cand nu e cazul, prea “binevoitori” si ipocriti mai mereu). Si am vazut si oameni nervosi care vad negru in fata ochilor cand li se face o nedreptate, insa cred ca nu la ei te refereai.

    Pe de alta parte, tema articolului a deviat destul de mult, si recunosc ca eu am dat tonul 🙂

  12. Irina says:

    Mie mama îmi spunea tot timpul că sunt dificilă din cauză că puteam des întrebări și despicam un subiect în patru. La 17 mi-a găsit revista “Bravo” în care erau o fată și un băiat dezbrăcați, a făcut un scandal monstru, m-a jignit și m-a bătut cu revista peste față după care a rupt-o în bucățele. În comparație, fratelui meu mai mare i-a dat să citească două cărți despre adolescenți și sex ca să nu cumva “să pice în plasa vreunei curve”. Pe el l-a protejat mai mult și acum la 42 încă îi spală și calcă hainele și se plânge că băiatul ei n-are noroc să găsească o “femeie de casă”. Când comentez ceva, îmi zice că sunt rea și nerecunoscătoare.

  13. mujina says:

    “Fondul genetic”? OK, lăsăm la o parte faptul că există destui copii de criminali care nu ajung criminali și destui copii de oameni cuminți care ajung psihopați. Dar ca să spunem că infractorii apar ca urmare a „fondului genetic” ar trebui să putem spune și care gene provoacă lipsa de stăpânire, ceața pe creier, pusul petei etc. Acest „au ei o genă, așa” prea a fost folosit în istorie drept explicație convenabilă.
    Geneticienii, de fapt, contrazic serios ideea că există o „genă a X” și sunt exasperați de articolele cu „cercetătorii [britanici] au descoperit gena [albinismului/cancerului/părului roșcat/sânilor mici/apetitului pentru castraveți murați”. Până și povestioara standard care se preda în școli, despre ochii albaștri care apar doar la cei care moștenesc câte o alelă de ochi albaștri de la mamă și de la tată, s-a dovedit falsă. Maximul pe care-l putem spune despre (foarte puține) gene și trăsături (fizice!) e că dacă ai o anume genă (dar nu o ai pe alta, sau o ai în conjuncție numai cu anumite alte gene), există o probabilitate puuuțin mai mare să ai o anume trăsătură (din nou, fizică!) decât să n-o ai. Atât e de complicată interacțiunea dintre ele.
    Iar despre legătura dintre gene și trăsături psihice, deocamdată avem exact zero dovezi. Unii au încercat chiar să primească pedepse mai mici pentru infracțiuni pentru că au „fond genetic agresiv”. Nu le-a mers.
    Dar, firește, e mai satisfăcător să treci prin viață crezând că cine face rele le face că „are el o genă” și că cine crede altfel e musai naiv și crede că toți putem fi buni dacă primim iubirică și supă cu găluște.

  14. Flori says:

    Pai simplu, copiii nu se nasc infractori, ei devin infractori. Da, exista anumite probleme deviante pe care copiii le pot avea, dar daca se lucreaza cu ajutor specializat, in timp, acestia vor invata sa isi reprime pornirile. Nu scoala, nici educatia abuziva nu ii va ajuta, ci ajutorul specializat(psiholog, psihiatru, specialisti in neurostiinte) Daca ajutorul psihologic ar fi fost frectie, astazi nu ar mai fi fost inclus in planurile de reabilitare ale persoanelor delicvente. Atunci cand un copil maltrateaza animale e semn ca mediul familial in care creste este unul abuziv. Cat despre cazurile mediatizate, ele sunt dovada faptului ca nu exista un interes real pentru copii in general, si ca numarul de psihologi in scoli este foarte mic, dintre care si mai putini isi fac treaba. Ps: nu va mai pupati in fund. <3

  15. E says:

    sa isi reprime pornirile – vezi, despre asta e vorba, ca au niste porniri care nu se vindeca, doar se acopera / reprima.
    Atunci cand un copil maltrateaza animalele e semn ca este psihopat, si din asta nu faci om. Daca reteta pentru a deveni un abuzator e este sa fi fost maltratat la randul tau, de ce sunt atatia copii abuzati care nu le-a dat nici macar odata prin cap sa omoare o musca macar?
    Si ar fi bine sa vedem efectiv realitatea asa cum e ea, ca daca ascundem problemele sub pres si pe urma stergem praful (ajutorul specializat- frecite) nu rezolvam nimic.

    • G says:

      Ai dreptate, oamenii astia chiar au impresia ca se vindeca totul cu parentingul lor, normal ca exista copii rai, si oameni răi, si copii sunt oameni, deci, trageti concluzia, este simplu. Si da, nu totul este fix, iar metodele trebuie adaptate in functie de fiecare copil, nu exista o metoda universala. Este logic, iar oamenii nu mai au nici o logica. Se cred toti psihologii lu’ pește .

  16. Nicu says:

    Au explodat comentariile la acest articol. Nu, nu exista copii rai, exista doar parinti cu rani vechi si nevindecate. Copiii mici lovesc pentru că nu știu mai bine, pentru că-s proaspeți și noi pe lumea asta și nu au învățat controlul. Niciodată pentru că sunt răi. Ei nu sunt răi, dar pot deveni, dacă sunt neglijați, abuzați, dacă nu sunt lăsați să prindă aripi, dacă li se spune că-s răi. Ați putea să vă opriți o clipă, să vă uitați la voi, la copilul din voi. A fost el iubit? I s-a spus lui că e o minune? Că e bun și frumos și înțelept? Sau a auzit că e rău, obraznic, că nu e bun de nimic, iar el a crezut și așa a și devenit?

    • G says:

      Aberant, nu va mai lasati manipulați de articolele de 2 lei citite pe net. Evident ca exista copii răi, copiii sunt oameni, nu exista oameni răi? Și, cum? Solutia este sa lauzi copilul întruna, indiferent ce face? El cum va face distinctia intre bine si rău?

      • Lorena Lupu says:

        Cine unde a scris să lauzi copilul într-una? De ce răstălmăcești? Cumva pentru că ești o zdreanță abuzivă, care-și bate și abuzează copiii, iar genul ăsta de articol te face să te simți vinovată?
        Dacă da, am o veste pentru tine, zdreanță: o să plătești când copilul o să crească mare, n-o să uite cât l-ai abuzat și îți va plăti abuzul de acum cu no contact și cu ignore.

  17. Morbo says:

    @E
    presupun ca abuzul declanseaza chestii diferite in fiecare si fiecare are o limita diferita la care cedeaza.
    nu cred ca genul ala de nebunie, cand te apuci sa chinuiesti animale, nu poate fi trecator in unele cazuri – de la sine (prin schimbari in viata persoanei) sau prin tratament.

  18. NUCLEAR_TAKES says:

    Psihopatii au din nastere structura creierului diferit. Au un prag de excitabilitate extrem de crescut precum si alte schimbari fiziologice. Nu poti deveni psihopat prin factori externi, e o chestie cu care te nasti. Posibil ca intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat aceasta trasatura era utila din punct de vedere evolutionar.

  19. Ana says:

    Eu, fabricație 1982, mă recunosc în amintirile tale. Copila mea, fabricație 2010, face parte din categoria cealaltă. Diferențele dintre mine și ea, la aproape 12 ani, cât are ea acum, uriașe. E încă devreme să mă pronunț cu privire la ce fel de om va fi când va crește, dar educația cu respect, înțelegere, blândețe, se vede. E un copil rezilient, empatic, conștient de sine și valoarea sa, un copil curios, deschis, vesel, căruia îi face plăcere să petreacă timp cu noi mai mult decât cu bunicii sau alte rude, pentru că, așa cum spune chiar ea, acasă e “spațiul meu sigur”, e un copil căruia nu i-a fost frică să ne spună că a luat un 6 sau un 7, pentru că este asigurată în fiecare zi că valoarea ei ca om nu stă în acele note, că e ok să nu fii bun la toate materiile și, mai ales, că pe noi nu ne interesează ce note iau ceilalți copii, nici măcar ca subiect de conversație. Ar fi multe de spus pe această temă, dar mă opresc la a spune că da, o educație ca aceasta la noi a funcționat de la bun început. Am creat acasă un safe place pentru mica noastră familie, unde fiecare din noi s-a simțit confortabil și ok să fie el însuși, să spună ce-l doare și pentru noi e bine așa

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: