A fi Eddie

Când a ieșit documentarul despre Charlie Sheen și am zis că e cea mai monotonă și exasperantă chestie văzută vreodată, toți masculii alfa din colțul ăsta de internet au tăbărât pe postare să zbiere că feminista de mine nu suportă un bărbat de succes. Dar acum, Netflix a lansat un documentar de aproape două ore, pe care nu le-am simțit trecând: Being Eddie.

O poveste pe care am devorat-o nesățios.

Niciodată nu l-am văzut pe Dave Chappelle povestind emoționat, cu ochi strălucitori și zâmbet larg, ca un copil care îți descrie ce a primit de Crăciun. Dar pe măsură ce îl descoperi pe Eddie Murphy, înțelegi de ce.

Noi, est-europenii, habar nu am avut cât de marginalizați au fost artiștii negri, până în anii 80. Rareori câte un rol principal, o singură vedetă de culoare a momentului, și foarte multe scenarii din care lipseau cu desăvârșire. În anii 80, au apărut patru megastaruri concomitent, de o carismă și un star power care au spart toate aceste bariere: Michael Jackson, Prince, Whitney Houston și Eddie Murphy.

Dacă primii trei și-au petrecut cariera în autoadulație, și s-au îndopat cu droguri până când au murit relativ similar, Eddie a avut întotdeauna acest vibe, de căpetenie a tribului. Și a deschis uși pentru frații săi de culoare, le-a oferit oportunități, roluri, a creat primele filme cu distribuție predominant neagră, roluri în care eroul de culoare nu era infractorul violent, ci om de afaceri, tată, persoană stabilă, provider.

Astfel îți explici bucuria cu care îl înconjoară generația de comedianți pe care a susținut-o: Dave Chappelle, Chris Rock, Kevin Hart.

Murphy a avut o copilărie dificilă. Un tată care a divorțat de mamă pentru că femeia a cheltuit niște bani la fotograf, să aibă o imagine frumoasă cu cei doi copii ai ei. Și care a fost ucis în scurt timp, poate pentru că următoarea parteneră tolera mai greu zgârcenia. După o perioadă de instabilitate și greutăți, mama lui s-a recăsătorit, iar noul soț a fost figura paternă loială și demnă de care cei doi copii au avut nevoie.

Eddie și fratele său Charlie au rămas nedespărțiți: ajuns vedetă, și-a angajat fratele pe post de bodyguard, să-l aibă mereu alături. Tandrețea palpabilă din poveștile vechi ale lui Charlie – decedat în 2017 – e contrapunctată de durerea de acum și nostalgia lui Eddie.

Casa lui e mereu veselă, pentru că e plină de copii. Glăscioare subțiri și pline de veselie, vociferând unele peste altele.

Eddie arată bine și acum, la 64 de ani. În tinerețe, însă, era de o frumusețe aproape ireală. Iar stand-upurile lui legendare îi arătau talentul, mobilitatea interioară fantastică și umorul fără limite.

Dar au existat și perioade de declin în cariera lui, iar Eddie glumește relaxat despre ele, așa cum glumește despre orice.

A fi Eddie înseamnă a fi un excelent povestitor și o sursă de iubire. Și a găsi în umor un limbaj universal, care unește spiritele.

***

Dacă ți-a plăcut articolul, arată-ți susținerea cu o donație.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.