Nadia Comăneci a primit un premiu pentru întreaga activitate. Instant, s-au trezit babele fashioniste din România să-i tabere pe profil și să-i critice ținuta, că nu se asortează, că nu e cum trebuie, că așa și pe dincolo.
Vă povesteam într-o postare precedentă de comisia de examinare a vestimentației din fața blocului meu, pe când eram copil. Niște hârci urâte de le visai noaptea și te trezeai urlând își făcuseră tabără pe băncile din fața blocului și făceau comentarii acre despre fiecare trecător, pe un ton suficient de tare să fie auzite, și cu suficientă răutate încât să îți stingă orice urmă de bună dispoziție.
Nu puteai da riposta, copil fiind, că te pârau maică-tii, și maică-ta te ducea de ureche să îți ceri scuze de la doamnele hoaște, pentru că ea nu a crescut huligani. În realitate, și ea se temea de gura lor și te sacrifica pe post de haraci ca să cumpere bunăvoința tiranului.
Acum, cârdul de hârci e mutat în online și se leagă de femei mature, ca Nadia, Anca Țurcașiu și Andreea Raicu. De ce de ele? Pentru că ele încă au educația aceea vintage cu respectul față de babe, indiferent cât ar fi de scorpii.
Influencerii tineri le dau riposta fără să clipească: ”Acoperă-te cu sicriul să nu răcești!”
Nu sunt neapărat fana răutăților verbale. Mai ales la adresa persoanelor de vârsta a treia. Dar când persoanele de vârsta a treia nu pot să-și vadă de tricotat și de pus bulionul, și simt așa o mâncărime în zona dorsală să se lege de câteva dintre cele mai bonome persoane din online, văd roșu în fața ochilor.
Nici Nadia, nici Andreea, nici Anca nu au căutat vreodată vreo ceartă, nu au postat vreo răutate și nu au inițiat vreo controversă. Toate trei postează imagini cuminți, idei rezonabile și o imagine clean.
Dar parcă exact această bunătate ațâță tupeul și răutatea în specimene care nu au nimic de oferit. Și care au impresia că hate-ul le dă o nouă viață.
”De ce nu există respect față de pensionari?”
În ultima vreme, am început să adaptez respectul la marfa clientului.
Eram la supermarket, când vine la mine o doamnă în vârstă și îmi cere ceva de pe un raft plasat prea sus pentru ea. Nici o problemă, îi dau produsul solicitat. Se întoarce cu posteriorul la mine și pleacă. Și admit, cum eu nu am grația zeiască a Andreei Raicu sau a Nadiei Comăneci, am țipat după ea: ”Se spune mulțumesc!”
S-a făcut că nu mă aude.
Evident că dacă baba asta mă mai interpelează prin magazin vreodată, o să-i râd în nas și o să-i spun că dacă vrei servitori, e cazul să marchezi lovela, iar dacă pensioara e insuficientă, măcar arată apreciere când ești servită, că nu te costă nimic.
Și pierzi dreptul să chirăi că vrei respect. Începe să-l și arăți, că nu e ceva ce ți se cuvine unidirecțional.
Lelițele care au de comentat ținutele Nadiei nu ar fi îndurat o zi obișnuită din antrenamentul ei de sportivă, d-apoi să ajungă la 1% din performanța ei.
Taman de aceea, Nadia poate să poarte uniformă de scafandru cu crocși și cu decorații din ștergare cu motive folclorice, dacă dorește. Și tu nu ai ce cârâi, că nu le poartă din banii tăi. Respectul ăla care e refrenul vostru universal începe PRIN A OFERI RESPECT cui îl merită.
***
Dacă îți place ceea ce citești, inspiră-mă cu o cafea.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say