Urmăresc cu atenţie şi îngrijorare, de zici că am băut apă după Klaus Iohannis, ancheta pe care Ministerul de Interne o desfăşoară în judeţul Teleorman.
De câte ori iese la public o astfel de crimă, sau povestea câte unui abuzator, replica sugeranistă de bază e: Dar ea de ce n-a plecat?
Fata din Teleorman a plecat. A avut noroc de părinţi iubitori, care au primit-o şi au susţinut-o. Alte victime nu au acest noroc.
Dar ea de ce n-a făcut nimic?
Fata din Teleorman a făcut tot ce trebuia. A depus plângeri şi la poliţie, şi la procuratură, a cerut ordin de restricţie.
Numai că, după cum arată ancheta Ministerului de Interne, acestea au rămas simple hârtii într-un dosar cu şină.
Siguranţă şi protecţie? More like nesiguranţă şi miserupism, în judeţul lui Liviu Dragnea, marele suveranist de rit vechi. Că ne iubim poporul din declaraţii, dar când apare o situaţie periculoasă, lăsăm victima la bunul plac al agresorului.
Ba mai mult, când tatăl victimei a formulat şi el o plângere, pentru că agresorul avea o boală feroce şi pe părinţii fetei, care au refuzat să o trimită înapoi – domnul în vârstă a primit o amendă. În cazul unui agresor care se temea din ce în ce mai puţin de consecinţe, poliţia judeţului Teleorman era ocupată să-şi numere pilozitatea inghinală. În cazul unui tată din ce în ce mai disperat că nu are sprijin în a-şi apăra copilul, brusc îi pocnea o hărnicie.
Agresorul din Teleorman a continuat cu complicitatea şi cooperarea tuturor autorităţilor locale, care au ignorat cu bună ştiinţă o situaţie din ce în ce mai gravă. Până când agresorul pe care îl protejau şi-a ucis victima pe stradă, la oră de vârf, în văzul tuturor.
Privind problema din unghiul lui: de ce să nu fi făcut asta? A hărţuit-o şi n-a păţit nimic, a răpit-o şi n-a păţit nimic, a violat-o şi n-a păţit nimic, probabil că aţa asta se întinde la nesfârşit, nu?
Toate aceste crime comise de soţi, iubiţi, parteneri, foşti soţi, foşti iubiţi, foşti parteneri sunt facilitate de autorităţi indiferente şi de organe care colectează hârtii de care nu se ating. Ba mai mult, când acestea fraternizează cu abuzatorul şi încep la rândul lor să sâcâie victima şi pe aparţinătorii ei.
Am o imensă bucurie că toată această rutină a neglijenţei e acum expusă într-o anchetă internă.
Până când nu vom lua în serios femeile care prezintă urme de violenţă şi alte dovezi de abuz, vom avea o ţară în care femeile plătesc impozite degeaba.
Cât timp plângerile de hărţuire, violenţă, abuz se pierd în hăţişul birocraţiei, vom avea agresori pe care societatea îi încurajează în instinctele lor sângeroase şi în crezul lor că femeia e o proprietate de care dispun după bunul plac şi pe care o pot nimici din secunda în care nu-i mai recunoaşte de proprietar.
Faptul că în sfârşit avem o anchetă internă care demască ofiţeri şi procurori indiferenţi şi incompetenţi e un prim pas de o valoare uriaşă. Sper, totuşi, să nu fie doar un heirup de moment urmat de revenirea la număratul flocilor conform tradiţiilor în vigoare, ci începutul unei reforme în modul în care autorităţile tratează femeile.
De ce e nevoie de instituţia poliţiei, in the first place?
Să apere cetăţenii vulnerabili de cetăţenii care le încalcă drepturile şi libertăţile.
Când un poliţist, sau mai mulţi, ignoră un cetăţean vulnerabil într-o situaţie de primejdie, încetează să-şi justifice salariul primit din impozitele noastre ale tuturor.
Dacă nu mă înşel, 51 e numărătoarea oficială. 51 de femei ucise pentru că unor ofiţeri de poliţie li s-a fâlfâit. ”Sunt isterice, sunt nebune, exagerează”. Iată că nu erau nici isterice, nici nebune, nici nu exagerau. Erau în pericol real, iar acum sunt moarte.
Când misiunea ta e protecția omului vulnerabil, neglijența e complicitate la crimă. Sper ca finalul acestei anchete să fie un val de concedieri. Dacă tot le place să fraternizeze cu infractori, să se angajeze bodyguarzi la Călin Georgescu. 😀
***
Dacă ți-a plăcut articolul, arată-ți susținerea cu o donație.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sh*t They Say