Amor şi clişeu

Beam eu cafeaua şi bârfeam cu o prietenă pe Facebook, când mi-a picat sub ochi următoarea pancartă frumos colorată scrisă în comic sans: în anii 80, fiecare piesă pop era doldora de love, iar cum e cu touch şi cu skin / body.

Nu m-am băgat pe wallul omului să mă cert, că am drumuri multe, prefer s-o scriu aici.

Eu înţeleg perfect mentalitatea “n-aveam lumină, n-aveam căldură, n-aveam drept la opinie, aveam pâine pe cartelă, dar ce frumos ni se scula”. Dincolo de asta, poate pentru că mie mi se scoală acum mai frumos decât oricând înainte, ţin să precizez următoarele: M-AM SĂTURAT PÂNĂ PESTE CAP ŞI DINCOLO DE CAP DE ACEASTĂ DEMONIZARE A PREZENTULUI ÎN FAVOAREA EPOCILOR ÎN CARE ŢI SE SCULA ŢIE FRUMOS.

Şi pot s-o demontez argument cu argument.

Legat de muzica anilor 80. Da, era mai complexă melodic, pentru că nu exista acest pact între radiouri şi case de producţie să promoveze numai mizeria retardată. Chestie care nu e vina timpurilor, ci a unor oameni. Pe de altă parte, acum că există internet, deezer, youtube, facebook, myspace, munca multor artişti independenţi poate circula cum n-a făcut-o niciodată până acum, în afara căilor tradiţionale de promovare. deci e cumva chit pe chit. dacă-ţi faci un puhoi de fani prin talent, te doare adânc în bască că nu eşti suficient de cretin să te ia radioul în braţe. şi chiar dacă te ia. cum aud “mă ucide ea”, schimb instant postul. asta în rarele ocazii când ascult radioul. acum de exemplu ascult mixul “indie” pe deezer.

Dar să trecem peste asta, şi să privim strict invazia de “love” în pop.

Vi se pare că în anii 80 exista mai multă iubire decât acum?
Nu, nu exista.
Ce exista mai mult însă? Mai multe fete educate în spirit retrograd, “maică, trebuie să te faci mare, să-ţi găseşti pe unu’ să te măriţi şi etc”.
Şi atunci, trebuia să-i cânţi despre iubire eternă, s-o poţi vizita între 1 şi 2.

Nu însemna că le păsa mai mult de tine ca fiinţă umană decât acum. Şi asta se vede şi la masculii educaţi în epoca respectivă. Îţi bagă o peltea siropoasă despre farmecul tău, iar când îi întrerupi şi le pui o întrebare de baraj, massive fail.

Acum, din ce în ce mai multe fete sunt educate în spiritul: trăieşte-ţi viaţa şi când o să întâlneşti un om cu adevărat compatibil, o să simţi.
Şi nu mai e nevoie de peltea siropoasă s-o convingi pe doamna să coopereze. Ci de flirt din ăla uşurel, cu “vreau să-ţi ating corpul”.

Drept care, deflaţia de amor din pop e doar o asumare a unei stări de fapt care a fost întotdeauna acolo.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

5 Responses

  1. De acord. Insa referitor la muzicieni, daca esti compozitor mai ales, ai castiguri substantiale din difuzari la radio si tv, bani pe care nu-i vei castiga niciodata pe net. In plus, ai alt statut daca ai piesa pe radio si tv si de aceea vei fi platit cu mult mai mult pentru orice prestatie live.

  2. Nautilus says:

    Cu puţină vreme în urmă, zice o gagică facebucistă aşa: cu ceva ani în urmă, dacă nu erai bogat ca Irinel Columbeanu, pletos ca Fabio, cu muşchii de pe atunci ai lui Schwarzenegger – şi cei mai mulţi evident că nu aveau cum să fie – trebuia cel puţin să-i fi devotat femeii ca un căţel şi să ştii să-i cânţi ca Pink Floyd 😛

  3. Ratacind pe net says:

    Hmmm…generatia pionierilor a inceput sa aiba probleme de prostata. Le scartiie suruburile si o dau in nostalgii. Jenant.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading