Din când în când, iese din furnalele muzichiei româneşti câte o imbecilitate. Dar o imbecilitate de-aia lugubră, de-ţi vine să-ţi dai foc la avuţie, să te razi în cap şi să te munţi pe Mutele Athos. Apoi îţi aminteşti că acolo-s numai bărbaţi misogini şi mai bine nu. Atunci îţi vine să-ţi baţi copiii. Dar n-ai. Atunci îţi vine să-ţi tai venele şi să le pui pe bigudiuri. Dar nu foloseşti.
A nu se înţelege că am ceva cu autorii acestor piese. Ferească-mă Dumnezeu. Să fie sănătoşi şi la pungă groşi. Am ceva cu orele de oroare pe care le-au adus în viaţa mea şi pe care nimeni nu vi le va da înapoi. De asemenea, am cu radiourile care i-au dat iar. Şi iar. Şi iar. Şi iaaar. Şi iaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar.
Nu includ piesele de rahat care n-au avut atâta succes încât să ajungă să-mi zgârie creierii cu şmirghel de la acordul de deschidere. Ce nu ştii nu te supără. Dar astea zece sunt piese care l-au făcut pe Tony Poptămaş însuşi să plângă în pumni şi să decreteze într-un carton cu apus de soare şi font Ariana Grande:
Iubiţ-i omenirea, căci ea vă dă viaţă şi vă îmbrăţişează cu mi-i de guri, şi nu uitaţ-i să fiiţi oameni, dar închideţi în pula mea radioul!
Deci, cele zece piese la care mi-am violat în mod repetat urechile cu picamăre sunt:
10. Mihail Sandu . “Mă ucide ea”
De la acordul ăla fals-latino-muchacho-guapo de deschidere şi la vocalul ăla de Ricky Martin closetat, totul urlă a “wannabeeee”. Dacă vezi clipul, ai un motiv în plus să-i urăşti referinţa la Abbey Road cu babe (Du-te-n pula mea, Mihail Şerban, tot internetul cunoscut a trecut Abbey Road şi a făcut o poză ironică cu asta. Chit că nimic din piesă nu aduce a Beatles să justifice asocierea.
Mai trebuie doar să te bagi în mare cu o bancnotă de un dolar să ne faci şi referinţă la coperta celebră a Nirvanei.)
Plus strâmbăturile de Ricky Martin proaspăt declosetat şi bucuros de oaspeţi. Te ucide ea? Mormal că te ucide, pentru că l-ai prefera pe el, dar el preferă pe altcineva.
La ce a plâns Poptămaş:
“E totul în viteză / Delir cât cerul de înalt”.
Cum arată un delir pitic? Şi mai important, cum măsori păsări-lăţi-lungimea delirului? Dar viteza? În număr de cuvinte pe secundă? Sau e un delir care a fugit de la Bălăceanca şi bântuie liber pe coclaurii patriei?
“Suntem în antiteză / Subiecţii unui simplu joc murdar.”
Frate, mânca-te-ar tata. Antiteză în limba română înseamnă opoziţie. Nu ai cum să fii în antiteză şi într-un joc murdar în acelaşi timp. Dacă eraţi în antiteză, unul făcea joc murdar şi celălalt, ceai cald şi oblojeală pe sufletul rănit. Unul era în viteză şi celălalt dormea. Unul avea un delir înalt şi celălalt o tăcere scundă şi îndesată. Capisci?
9. Lora – “Puişor”
Pentru că nişte manageri au decis că publicul românesc are nevoie de ceva repetitiv şi asasinant de neuroni, cum e Stupid Hoe al lui Nicki Minaj, răspunsul a fost Lora. Piesa asta face cântecelele de pe Itsy Bitsy să pară simfonii. Banală, monotonă, univocă, goală, exact ca privirea Lorei când se holbează tâmp în ecran în timp ce face… nu mi-e clar ce. Videochat?
La ce a plâns Poptămaş
“Cu inima nu te poţi juca / Bate cum ştie ea.” O echipă de cardiologi întruniţi la locul faptei şi-au exprimat acordul. Inima e un muşchi striat cu contracţii automate. Motiv pentru care Poptămaş a mai plâns o dată, pentru că visa de mult la o echipă de intelectuali să-i confirme cugetările.
“Dar nu-i aşa uşor / Să-mi fie mie dor”. Cred şi eu. Dorul presupune inteligenţă.
8. Maximilian – “Domnişoare”
Enter secţiunea cocalari cu tupeu. Pick-up artists cocliţi. Dacă aruncaţi un ochi pe contul asociat acestui link, veţi vedea că comments are disabled şi e uşor de bănuit de ce. De la acompaniamentul de manea obosită pe care Guţă s-ar fi jenat s-o interpreteze, la alura de sămânţar în Rahova, zona blocuri multicolore, şi până la etern reluata temă a faptului că artistul o are mare şi rămuroasă, drept care o împarte peste tot, că are de unde, şi e şi idolu’ la fomei.
La ce a plâns Poptămaş
“Că nu mai am niciun loc gol de parcare
Și o să parchez la ele în dormitoare”
Realitatea de pe teren: Ieşi afară din casa mea cu trotineta, băi, puţoi. Acum am dat cu aspiratorul şi am spălat şi cearşafurile!!
“Te rog, deschide-mi garaju’
Și spune-mi care-i etaju’
Eu sunt în trecere p-aici
Zi, pot să urc să-ți stric machiaju’?”
Cine are garaj cu etaj, sigur are Makeup Forever, iar Makeup Forever se şterge doar cu demachiant de-ăla bifazic. Mă îndoiesc că are cocalarul aşa ceva. Sau că ştie diferenţa faţă de crema de gălbenele cu care se dă mă-sa pe bătături.
7. Vunk şi Antonia – “Pleacă”
Când am auzit prima oară piesa asta, am refuzat să cred că e Vank, trupa aia mişto cu 1000 şi cu Noapte de adio, care-mi plăcuse mie în pruncie. Totul e greşit. De la răgetul victorios de deschidere, neurmat de nimic pe măsură, la inflexiunile orientalo – mahalageşti; de la lipsa absolută a unei chimii sau a unui sentiment uman de orice fel între personaje, la clipul stupid, care reuşeşte imposibilul: s-o urâţească pe Antonia. Cine a inventat boiala aia de trib african din prima jumătate a piesei şi hauriul aplatizant de la final merită un cazan special în iad.
La ce a plâns Poptămaş
“Am rămas ca un orb / Nu te mai văd la mine-n viitor”
Serios, nu te mai văd la mine-n viitor? Au fost-a topica româneştii limbi mai aprig violată şi umilită? Reformulez: au topica violată româneştii umilită limbi fost-a şi?
“În loc să ne iubim / Ne purtăm ca doi anonimi.”
Pasămite, anonimii nu iubesc. Anonimii suferă de autism şi de sindromul Asperger. Trebuie să ajungi la o oarecare notorietate să simţi plăpând un sentiment înfiripându-ţi-se în inimă.
6. Anda Adam – “Amo”
Se iau: toate clişeele posibile ale muzicii pop din toate timpurile. Ea care este cea mai sexy şi rea, dar totodată cea mai fidelă fată, fum, coregrafie la unison, sex, sex, sex, sex, latex, ciorapi cu plasă, ochelari de soare, n-ai nimic pe sub tricou, craci, ţâţe, vagin insinuat. Se amestecă la blender. Gata.
La ce a plâns Poptămaş
“Am o inimă de dat
Unui singur bărbat
Care să ştie ce să facă LÂNGĂ mine în pat.”
Ce? Solitaire pe tabletă? Angry Birds pe mobil? Croşetat la patru andrele? Alte forme de lucru manual?
“Iubirea mea nu se vinde la metru pătrat”.
Aici mi-am amintit de bancul cu ginecologul care caută vaginometrul căzut în hău şi se întâlneşte cu un tip în uniformă:
-Ăă, ce întâlnire impromptuă. Nu mi-aţi văzut cumva vaginometrul?
-Dar dvs. nu mi-aţi văzut mie armata?
(Continuarea mâine, în cazul unui număr consistent de donaţii, că e perioada aceea din lună. Când mi se termină fardurile Makeup Forever şi demachiantul bifazic.)
Da’ de ce sa iti bati copiii? Mai bine ii bati pe ai lor (metaforic sau nu). Dar in cazul cocalarilor samantari, copiii lor sunt pe faianta.
Continuareeeea!
Mai poţi şi să le traduci pe toate în norvegiană şi să le difuzezi pe un post de radio norvegian.
Continuarea, unde-i continuarea? 😀
nu s-au întrunit donaţiile. :))