Sicriele de fontă

O poveste de Ana Barton

 

  • Ana Barton

     Fă, taci, că-ți spun o poveste amuia.

    Eu, 20 de ani abia-mpliniți, lucram de puțin timp într-o galerie de artă din centru.

     Lorena Lupu
    Aşea

    Ana Barton

    Și zic apare într-o dimineață un domn la vreo 45 de ani, acum aș zice un tip, dar vezi și tu ce face diferența de vârstă. Era iarnă uscată și cam gri, iar ăsta purta ochelari de soare negri, format libelulă supradimensionată, mai mult chioară și aia.

     Complet nejustificați.
     Lorena Lupu

    Justificaţi poate tot dorelul.

    Ana Barton

    Vine la mine, zice: „Hello!“ Zic și eu, că pe vremea aia stăteam mult mai bine cu engleza, terminasem de curând liceul, era proaspătă.

     Lorena Lupu
    freş ingliş ui hev
    Ana Barton

    La facultate nu intrasem, fuseserăm 20 pe-un loc, iar mie nu-mi rămăsese niciunul, că n-am știut să-nvăț pe dinafară. În fine, lucram la galerie și-nvățam pentru următoarea admitere.

    Lorena Lupu
    Nu vrei să te sun, să zici din gură?
    Ana Barton

    Ăsta a intrat, a hello la mine, apoi mi-a zis într-o română cu accent american, Coasta de Vest, clar, că el e următorul artist care expune.

    Lorena Lupu

    Deci, nu. Doar atentam.

     Ana Barton

    Foarte bine, am zis și eu „Vă aștept cu lucrările, să le punem pe simeze“. Ăsta îmi strânge mâna, îmi face cu ochiul, eu dau să mă șochez, dar nu mai am când, c-a și plecat.

     Revine pe seară, când să-nchid și eu galeria și s-o iau spre căminul Academiei de Artă, c-acolo locuiam. În Tei.
     Vine însoțit de un tip cam de vârsta mea. Vezi, ăla a putut să fie tip, discriminatoare nenorocită ce sunt!

    era gay

     Ana Barton

    Mi-l prezintă: „Nepotul meu. Mă va ajuta cu expoziția.“ Ies apoi amândoi și revin cu patru gealați care cărau un sicriu de fontă.

     Mărime naturală, în sensul că intra-n el un baschetbalist de NBA, dotat ca Terente.
     Că, știi sicriul nu era doar lung, ci și foarte înalt.

    Lorena Lupu

    Oamenii mor cu pula culcată, fă.

    Ana Barton

    Pe sicriu, era o cruce în altorelief. Altfel, frumos sicriul, format protestant, la noi nu se pomenise încă la vremea aia așa ceva.

     L-au pus prima pe stânga. La sicriu mă refer. Apoi, au ieșit toți. De mai multe ori. De fiecare dată când se-ntorceau, aduceau un alt sicriu.
     În total, 22.

    Lorena Lupu

    Ahahaha.

     Mă piş pe mine.
     Ana Barton

    Aproape că nu mai aveai pe unde să treci prin galerie. Adică aveai, dar numai slalom.

     Lorena Lupu

    Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

    Păi nu-l fac io guest post?

    Deci, în total, 22.

    Ana Barton

    Stai, că urmează punctul culminant și deznodământul.

    Lorena Lupu

    Dada. 22 sicrie cu pula lui Terente. Zi.

    Ana Barton

    În fine, au așezat ăștia sicriele cum a vrut artistul, că le-a vrut la milimetru, soro, nu te joci. Măsura cu ochii, prin ochelari, evident, cu ruleta, bine că n-a scos și pula.

     Pe la nouă seara, am închis și eu galeria și-am plecat acasă.
     Lorena Lupu

    Aşa

     Ana Barton

    Am lăsat sicriele frumos puse pe gresie și-am încuiat.

    A doua zi, vernisajul.

     La vernisaj, pula. Adică mai multe. Artistul, nepotul, eu, dar eu eram subînțeleasă, și un şef.
     Lorena Lupu

    Şi zero public?

    Ana Barton

    Şeful era temător pentru gresie, să nu se zgârie de la sicrie. Eu eram fericită, că era pace-n ochii mei, numai ce plecase o expoziție a unui pictor ce prefera culorile stenice și tușele foarte groase. Ăsta cu sicriele mă odihnea. A, nu erau negre, erau gri-petrol. Expoziția era un tribut adus eroilor revoluției române.

    Absolut zero public nu doar la vernisaj, ci și-n cele două săptămâni cât a durat.

    Lorena Lupu

    dar de ce? nişte sicrie atât de frumoase, ce să nu-ţi placă la ele?

     Ana Barton

    Pe vremea aia, mai erau schimbători de valută. I-ai apucat? Erau niște tipi cu pălării, cu lodenuri cu buzunare adânci, ghiuluri, cel puțin două pe o mână și umblau numai în costume. Zic de ăștia din centru, nu știu pe la periferii care era trendu’.

     Lorena Lupu

    Nu, n-am apucat. Io-s mică, remember?

    Ana Barton

    Ăștia, mai pe seară, intrau în galerie, se uitau pe pereți, adică se prefăceau, se dădeau mai într-un colț și schimbau bani între ei în câteva secunde.

     Lorena Lupu

    Cu dragoste de artă

     Ana Barton

    Se fereau și ei pe undeva: un gang, o galerie de artă, o recepție de hotel, ce-apucai și tu.

     Ce-apucau și ei. A, vizavi e Arhitectura, și după coloanele alea se mai duceau.
     Oricum, mai intrau, nu des, și-n galerie. Dar când au văzut sicriele, au dat să intre într-o seară, și-au înghețat în prag. Schimbătorii de valută erau oameni fini, sensibili, îți dai seama. Morții, pentru ei, erau la cimitir și-atât, nu-n mijlocul Bucureștilor, așa, tam-nisam.

    AHAHAHA! AHAHA!

     Te iau la budă, cu laptop cu tot, că mă piş pe mine de râs.
    Ana Barton

    Treaba e că două săptămâni am boierit-o, am învățat pentru facultate de-am rupt. Aproape nimeni nu m-a deranjat. Era nițel mai frig, că trăgea fonta aia și oricum era iarnă, dar m-am descurcat.

     Lorena Lupu

    Haha!

     Superbisiiiim
     Ana Barton

    Artistul e venit de câteva ori, nu și-a scos niciodată ochelarii, ceea ce atunci m-a deranjat, mi s-a părut lipsă de educație, dar mai târziu, când a expus artistul mexican care mi s-a prezentat râzând cu toți dinții și avea pe absolut toți incrustat câte un diamant, am apreciat retroactov, recunosc.

    Așa că americanul, că, repet, vorbea prost românește, a fost o minune, pe lângă mexicanul care-ți lua ochii cu diamantele lui din gură.

    Dar cineva a venit totuși în această perioadă. Zilnic.

    Nepotul.

     Lorena Lupu

    Mexicanul ăsta al tău făcea expresia îmi cad ochii-n gură să capete noi sensibilităţi.

     Aşa. Nepotul.
     Sensuri, scuze. Alcool
     Ana Barton

    Artistul îl luase pe nepot în SUA, să-i facă și lui un rost, ce să mai stea băiatul la noi, să i se deschidă chakrele, pardon, perspectivele transoceanice.

     Dar artistul era artist, adică nu părea că te puteai baza, iar nepotul, român verde, scăpat din comunism, a simțit nevoia să se asigure cumva prin America aia. Și s-a-nsurat, cu o americancă sadea. Mă rog, cât de sadea se poate la ei, având în vedere formarea poporului, că nu era cherokee.

    Ana Barton

    Și ăsta mai venea și mai stătea cu mine și cu sicriele unchiului.

    Era băiat cu bun-simț, nu vorbea ne-ntrebat, deh, ca mine, copil crescut în comunism.

     Mi se mai făcea mie rușine de prezența lui și-l mai întrebam de vorbă.
     Lorena Lupu
     Şi ce vorbeaţi?

    Ana Barton

    Așa am aflat că e-nsurat cu americanca.

    Plâng de râs, nu mai pot.

     Ana Barton

    În momentul în care mi-a povestit partea asta de viață a lui, ședea cu curu’ pe un sicriu, mai pe la picioare, așa.

    Să nu te gândești că era nesimțit, să se-așeze la cap.

     Lorena Lupu
     AHAHAHAHAHAHA.

    Ana Barton

    Eu mă plimbam prin galerie, s-atrag vizitatori, înțelegi tu.

     Adică din stradă, să vadă lumea că e cineva pe-acolo, poate i se face poftă să intre.
    Lorena Lupu

    Şi nimic.

     Ana Barton

    Că nimeni n-a apreciat arta contemporană a bietului om cu ochelari negri și limba dublu fracturată. Nimeni absolut. Numai eu, că mă obliga fișa postului și sicriele mă liniștesc de când mă știu, și bietul nepot, recunoscător unchiului care l-a luat în America.

    Și cum stătea nepotul pe sicriu, zâmbea și-mi povestea de tânăra lui soție, eu m-am apropiat oarecum de el. Eram în picioare. Și numa’ ce mi ți-l văd că duce mâna la piept, am crezut că plânge, dar nu. El scoate portofelul, îl deschide ca pe o carte de rugăciuni și scoate din el o fotografie alb/ negru. Mi-o-ntinde și roșește.

     Lorena Lupu

    Dar ce era în poză?

     Ana Barton

    Draci, emoția, dorul, chiar și dragostea, pe-astea le pricep, dar să roșești la o poză? E artă prea abstractă pentru mine.

    În poză, o splendidă făptură blondă, cu cine naiba să-ți zic eu că semăna?

     Lorena Lupu

    Cu ea însăşi

     Ana Barton

    Nu contează. Nu, fă, cu o actriță/ cântăreață semăna.

     Tare.
     Blondă, bucle, buze pline, ochi de căprioară beată.
    Iau poza, o studiez, îi admir omului nevasta, chiar era frumoasă rău și, dintr-un reflex căruia nu-i cunosc originea, întorc poza.
     Ce crezi că scria pe spate?
     Lorena Lupu

    ?

    Ana Barton

    Iacă: „I love your pula“ Și semnat cvasialfabetizat: Jessica.

    Lorena Lupu

    :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

     Sublim.
     Ana Barton

    Dar cum ședea el pe sicriu și-l bătea o brumă de soare din spate, și cum mi-a-ntins el poza cu fata aia de ziceai că-i Veronica Lake și cum am încremenit eu cu textu-n ochi și-am râs în expoziția omagială, de s-au cutremurat 22 de sicrie de fontă în mărime mai mult decât naturală.

    Lorena Lupu
    :))))))))

    Eşti la fel de dementă ca mine, dar te maschezi mai cu talent.

    Ana Barton

    Fă, io ți-am povestit fix cum a fost.

     Foto: Ovidiu Moisin.
Ce le-a fătat mintea

You may also like...

8 Responses

  1. Laur says:

    mersi de share. am ras bine!

  2. ionel_teodoreanu says:

    cine-i tipa din mijloc?

  3. cucubau says:

    ce buna e gagica din mijloc…mai bunoaca decat charlize theron

  4. Gorbaciov says:

    ce le mai bei Lorena! bine asa!
    zi-ne si noua cine e gagica din mijloc, ca de rest ne descurcam

  5. ilipika says:

    Jessica Rabbit. Fata buna, dar iubea un loser care nu-i dadea bani. Apare si-n clipul Ninei Somon, machiat in pisica.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: