Când se neagă cu neruşinare defrişările

Mă uit pe interviul acesta al lui Tamas Sandor, preşedinte al CJ Covasna, legat de nevoia de a “extrage” urşii. A extrage, în traducere liberă, înseamnă a-i împuşca liber, fără restricţii de nici un fel, când ţi se scoală.

*

Un lucru care nu se poate nega e că a apărut o problemă cu urşii. Rezultat direct al furtului de lemne, calificat (prin contracte fraudulente care jecmănesc fără milă statul pe sume derizorii) şi necalificat (ciordeala privată măruntă), care a lăsat dealuri întregi din zonă complet chele, expuse la eroziunea solului. Le-am văzut cu ochii mei. Nu mai fac excursii prin judeţ pentru că mă ia cu ameţeli şi hipertensiune, când văd măcelul săvârşit asupra pădurilor.

Dispariţia habitatului natural a făcut ca aceştia să se oploşească pe lângă localităţi şi să se hrănească cu legumele, cerealele şi alte bunuri ale oamenilor.

Îmi e clar, oricât de mult empatizez cu animalele acestea nevinovate, care s-au văzut lipsite de resurse din lăcomie omenească, şi se descurcă şi ele cum pot, că siguranţa persoanelor primează, şi pentru că există un surplus de urşi care nu poate fi relocat (lol, de parcă ar avea cineva în vedere proiecte de salvare şi relocare, când e mai simplu să-i masacrezi şi să dai frâu instinctelor sadice şi bolnave de căsăpire), va fi nevoie ca un anumit număr să fie “extraşi”. Adică, omorâţi. Ce drăgălaş e nenea politicianul, când alege termeni atât de neutri să se refere la moartea animalelor.

Partea care mă indignează, însă, e minciuna asta udemeristă fluturată cu neruşinare, negarea pe faţă, cu tupeu, a defrişărilor. “Fondul forestier a crescut”. Unde a crescut, mă, fondul forestier? Poate pe p***ă la mă-ta. Nu s-a mai dus la epilat şi i-a crescut fond forestier. Propun să băgăm urşii acolo.

Şi pretenţia de specialist:

Eu am fost technician silvic acum 35 de ani. M-am jucat cu pui de urs, am hrănit şi am spălat pui de urs, deci îi invit la dezbateri pe ONG-iştii care au fost mai aproape de urs ca mine.

Acum, cine cunoaşte comportamentul ursoaicelor cu pui, ştie că nu te apropii de pui de urs dacă ţii la viaţa şi identitatea ta de gen (a se citi coiţele tale). Cum a “hrănit” şi “spălat” nea Caisă pui de urs? Doar dacă le-a căsăpit mamele în prealabil şi i-a vândut circurilor sau particularilor care cumpără pui de urs pentru entertainment personal.

Regret că jurnalistul nu a fost pe fază să-l întrebe: “În ce împrejurare aţi avut acces la puii de urs, domnule politician?”

Surplusul de urşi se va rezolva, mai mult ca sigur, prin “extragere” (măcel) şi vitejii de borfaşi. Până va reapărea peste câţiva ani. Iar motivul va fi surplusul de politicieni mincinoşi, corupţi şi hoţi. Pe ăştia când îi “extragem”?

***

Dacă v-a plăcut acest text, susţineţi activitatea siteului cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. antigelu says:

    Nu există “surplus de ursi”, decât in imaginația doritorilor de autorizații de împușcare.
    Iar problema cu urșii apărută, este aia că autorizatiile de împușcare se dau greu si durează, de își pierd mușterii din strainate răbdarea si renunță.
    Pina mai deunăzi, tactica era sa “supraevalueze” numărul de exemplare si sa explice de ce am putea împușca 1000 pe an si tot am avea prea mulți. Era cineva la Cațavencu, apoi Kamikaze care scria des pe tema asta, demascând încercările de dezinformare.
    Mai nou văd ca au schimbat macazul si au pornit o campanie in presa, cu atacuri (povestea unul cum l-a atacat ursul in 1985), distrugeri, etc. Pandemie de ursi in toată regula.
    Pădurile le-au ras in zona aia, acum vor sa rada si fauna.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: