Eu nu am votat în locale. Am un cunoscut care a primit recent diagnostic Covid și timp de 14 zile, cât ar dura o ipotetică perioadă de incubație (ok, amr 7), e de datoria mea morală și umană să nu fac decât drumurile strict necesare, mai ales că mama e de vârstă înaintată și poate să se instaureze ce regim militar vreți voi în țara asta, tot n-o s-o expun pe maică-mea riscului de a lua Covid de la mine. Și mă doare-n pl ce simți tu în privința asta.
Oricum, eu votez în special la parlamentare și prezidențiale, pentru că, pe lângă câte chestii am eu pe cap, mi se fâlfâie profund ce buget de panseluțe își alocă primăria Sf. Gheorghe pe anul în curs și cât la sută comision le intră în buzunar de la trupele invitate pentru zilele orașului. Un om trebuie să-și aleagă bătăliile, și cât timp nu mi se mai inventează impozite în plus, ăia de acolo pot să și-o și sugă singuri. Nu-mi pasă. Punctez: MĂ DOARE-N PL CE SIMȚI TU ÎN PRIVINȚA ASTA, pentru că nu am chef de comentaci sfătoși care să mă frece la melodie legat de importanța civică a votului și blabla. Când vreau lecțioare, mă înscriu eu și îmi aleg cel mai bun profesionist pe ramură. Dacă nu cer lecțioare, e semn că nu le vreau.
Dar am făcut ca președintele nostru: am urmărit cu atenție și îngrijorare.
Și un lucru m-a bucurat mult. Numărul de victorii USR-iste. Care a inclus primăria generală a capitalei. Explic de ce.
Eu nu sunt neapărat un mare fan USR, sau al metodelor lor de a se promova, punând o serie de spălați pe creier să te pistoneze în mesaje private. Abuz de timpul altuia, hărțuire și misecuvenism. Am scos din listă pe toți spamangiii de genul, iar ălora care mă tot frecangeau că ar trebui, pentru binele țării. să promovez USR pe platforma mea, le-am explicat că lobby-ul politic costă în toate țările, și nici măcar PSD n-a avut tupeul jegos să încerce să extragă gratuitate de la mine. De câte ori a venit vreo propunere, a venit cu buget aferent, și dacă am ales să nu mă bag, pentru că nu sunt un fan al politicii pesediste, discuția a rămas politicoasă, fără hard feelings.
Nu sunt un mare fan USR nici din cauza discuțiilor acerbe care au existat legat de plata chiriei sediului. Nu am urmărit problema, să văd cum s-a rezolvat, dar simpla existență a numitelor discuții m-a strepezit. Uite, eu sunt un amărât de freelancer. Nu primesc finanțare de la stat, ca partidele parlamentare. Deși știm că finanțarea de la stat a mers mai departe, indiferent de pandemie. Mie pandemia mi-a pulverizat niște proiecte relativ bine bugetate. Dar am continuat să plătesc chiria as usual și să nu iau banii ăia de la gura copiilor proprietarului meu super de treabă, care nu mă deranjează niciodată și care, dacă apar nu știu ce reparații, preia costul lor fără discuții proaste. Pentru că trebuie să fii om. Și trebuie să-i lași și pe alții să trăiască, nu doar să-i tratezi ca pe niște unelte perfecte pentru parvenirea ta.
Oook. Și totuși, când USR a făcut furori la locale, m-am bucurat. Și cred că și tu ai motive să te bucuri. Iată de ce.
Votantul român e în sfârșit pregătit de noutăți.
A durat 30 de ani până să se disipeze mentalitatea de monopol politic, dar, în cele din urmă, s-a reușit acest lucru. Oamenii au început să voteze și alte partide decât stăpânii noștri dintotdeauna pe care îi pupăm slugarnic în c, să nu ne punem rău, că după aia ne trezim concediați brusc din motive neclare.
Că îți place sau nu îți place politica useristă, nu ai cum să ignori și nu ai cum să nu te bucuri de chestia asta.
30 de ani e perioada în care se schimbă generația. Și generația nouă e născută liberă, și alege liber. Excepțional.
Poți crea și extinde un partid politic și fără o fostă vedetă politică.
Partidele care au căpătat până acum o oarecare notorietate în România au fost cele inițiate de câte un nume bine cunoscut tras pe linie moartă în partidul de bază. Ex. PMP sau Pro România. Nu i-a convenit unui domn sau, de ce nu, unei doamne să stea pe banca de rezervă după ce a dictat jocurile ani la rândul? De înțeles. Și eu, să fi fost în situația lor, aș fi făcut la fel. Aș fi pornit partid nou. Deja am know how politic, de ce să nu-l aplic?
Spre deosebire de aceste partiduțe one man show, USR a crescut de la firul ierbii iar Nicușor Dan a fost, inițial, un băiat ca noi toți, îngrijorat de demolările fără sens din capitală, și aprobările pentru diverse construcții care compromiteau zone valoroase din punct de vedere arhitectural și urbanistic. Un om care, în mod vizibil, a intrat în politică pentru că nu-i plăcea un lucru și voia să-l schimbe. Un lucru punctual. Și e de subliniat: A și rămas preocupat de acel lucru, ca dovadă că s-a concentrat cu candidatura pe locale. Nu s-a dus ba candidat la Măgurele, ba la Cocârlații de Deal, ba la parlament, ba la consiliul local Făurei. Nu a procedat ca un traseist politic clasic care se orientează după cum bate vântul, doar să obțină și el un post călduț.
Și apropo de asta:
Victoria lui Nicușor Dan e temă de roman clasic și o sursă de empowerment pentru noi toți.
În romanele clasice, motivul predominant e al unui erou care o ia de jos, înfruntă condițiile vitrege și ajunge unde și-a propus. Dacă în zilele noastre, un scriitor ar fi interesat de o astfel de poveste, ar avea-o sub nas. Tot ce trebuie să faci e să-i ceri lui Nicușor Dan permisiunea să fii autorul biografiei lui oficiale.
Băiatul a primit respingeri peste respingeri, a fost ridiculizat online în repetate rânduri, la un moment dat PNL și PSD făceau concurs de jigniri la adresa lui între ei, la un moment dat era controversat în propriul partid, dar a știut să aplice tot ce a învățat pe parcurs și, iată, și-a adjudecat exact poziția pe care și-a propus-o din start.
“Da, Lorena, dar ce va face mai departe”.
Ce va face mai departe e subiectul unor articole viitoare. Pe moment, e un om care a realizat FIX ce şi-a propus, iar acesta e un lucru de notat.
Uleiul şi făina nu mai merg. Sau nu peste tot.
Când omul îşi dă seama că viaţa lui valorează mai mult decât mici aranjamente cu efort minim, devine un alegător atent şi pregătit să pună întrebări şi să audă răspunsuri. Are USR răspunsuri satisfăcătoare la toate întrebările? Sigur că nu. Dar a întrunit numărul de credite necesare să se califice ca un partid influent în România. Şi le-a obţinut prin eforturi proprii.
Şi faptul că acest lucru se întâmplă în România lui 2020 e o dovadă de libertate şi democraţie. Poate cea mai bună veste din acest an pentru mine.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Sh*t They Say