Cum îți menții alura tinerească?

E o vorbă care spune că la 20 de ani ai fața dăruită de creator, indiferent care este el, natura, genetica sau Dumnezeul în care crezi, iar la 40 ai fața pe care o meriți. Sigur, nu e întotdeauna 100% adevărat, pentru că unii au norocul unui ten impecabil sau al unui corp cu arderi rapide, de poți mânca un tort de nuntă cu trei etaje pe zi și nu se depune nimic. Dar dacă și tu, ca și mine, ești undeva pe la mijloc, acest articol e pentru tine.

Eu mereu mă mir de clickbaiturile de genul: Uite-o pe actrița X, cât de magnific arată la 35!!

Mi se pare că la 35 poate să arate magnific toată lumea. Dacă nu se neglijează iresponsabil, nu e nici o provocare să rămână în linii mari ca în studenție, ba chiar mai bine, pentru că, între timp, mai deschizi și tu o revistă, mai dai un google, mai nimerești un instagram sau un tiktok de fashion și înveți că hainele nu doar acoperă, ci și pun în valoare.

Și iată cum îți menții alura tinerească. Da, pot scrie despre asta, pentru că eu sunt omul căruia îi spun toți vechii cunoscuți: “Eşti neschimbată!!”

1. Fără oscilaţii mari de greutate

Da, Adele a pierdut multe kilograme, dar să nu uităm că a ajuns vedetă pe când era rubicondă şi veselă. Lizzo e în continuare rubicondă şi veselă. Nu e atât de rău să fii pe partea de plus a numărului de kilograme, cât timp eşti ok în pielea ta, cât timp nu te doare nimic şi cât timp poţi să răspunzi cu un sincer “da’ mai mereţi voi în pizza mamii voastre” când vin hărţuitorii să te agaseze.

Ceea ce îmbătrâneşte mult un om e yoyo-ul. Dieta extremă de dat 5 kilograme pe săptămână, urmată de halit iraţional, de zici că dădeai casting pentru filmul “Binge”.

Îmbrăţişează o greutate care îţi e confortabilă, şi cu exerciţiu moderat şi mâncat în linii mari sănătos, caută s-o menţii. Atât. În linii mari sănătos, în sensul că respecţi 80% din timp principiile alimentaţiei corecte şi echilibrate, dar, uneori, te mai şi răsfeţi cu ceva delicios, decadent, pentru că viaţa e scurtă şi nu ai nici un motiv să nu te bucuri uneori de ea.

2. Preia volumul de responsabilitate pe care-l poţi duce realist.

Societatea hărţuieşte mai ales femeile cu extrem de mult gaslighting. Le reproşează nevoia firească de bani pentru un confort necesar cu acuzaţii de “materialism”. Da, b**tch, sunt materialistă şi mândră de asta, şi cât timp bananele nu cresc în copaci… uhm, ba cresc, dar nu am eu în curte copacii în care cresc bananele, voi fi materialistă în continuare. Blabla-ul cu materialismul e principalul vinovat pentru menţinerea pay gap-ului între genuri. Pe un bărbat nu-l freacă nimeni la cap să nu fie materialist. Normal că îl plăteşti pentru munca lui.

Le hărţuieşte să se mărite sau să facă copii. Iar asta inclusiv când tu nu ai găsit un bărbat cu care să simţi obiectiv că vrei să îl vezi zi de zi şi să îi faci ciorbă o viaţă întreagă. Sau când nu ai stabilitatea financiară necesară pentru a face faţă tuturor nevoilor unui copil în creştere.

Le învinuieşte şi le stresează dacă nu s-au măritat şi nu au făcut copii, de parcă ar fi datorat cuiva ceva. Ba chiar am citit acum câteva luni o ştire cu o familie din India care şi-a dat fiica în judecată cerându-i banii de studii şi de locuinţă înapoi, pentru că nu voia să le facă un nepot. Desigur, judecătorul le-a râs în nas şi le-a respins cazul ca neîntemeiat, dar simplul gest e o reflectare destul de grăitoare a modului în care te hărţuieşte societatea.

Acum, unele cedează presiunii şi se pomenesc pe cap cu responsabilităţi cărora nu sunt pregătite nici financiar, nici psihologic să le facă faţă. Bărbatul are soluţie. Divorţează şi se face că uită să plătească pensia alimentară, până când nevasta se satură şi zice “da mai dă-l în morţii lui, că nu atârn eu la mila lui”.

Dar femeia nu prea are cum să iasă din capcana responsabilităţilor. De câte ori e o ştire virală cu un copil care păţeşte o nenorocire, opinia publică învinuieşte DOAR MAMA.

Soluţia ta: dă pe mute blabla-ul societăţii legat de “îndatoririle tale” şi stabileşte tu cu tine pe ce te bazezi obiectiv şi ce poţi, respectiv doreşti să livrezi. Şi nu lăsa pe nimeni să-ţi inoculeze vinovăţie. Mai ales dacă nu ai primit bani de studii şi de casă, ca indianca din poveste, ci ai muncit tu să termini facultatea pe banii tăi, şi ţi-ai plătit mereu chiria, CHIAR NU DATOREZI NIMĂNUI SĂ-ŢI TRĂIEŞTI VIAŢA DUPĂ INDICAŢIILE LOR PREŢIOASE.

Asumarea realistă a obligaţiilor pe care vrei / poţi să le asumi înseamnă că ai control asupra nivelului de stres zilnic la care eşti supus. Stresul fiind principalul factor care îmbătrâneşte un om.

Ah, şi anunţurile de joburi care spun că-şi doresc un om “cu rezistenţă la stres”? Haipa. Căutat plăcut în continuare. Dacă mai vin şi cu salariu minim pe economie, CĂUTAT PLĂCUT ÎN CONTINUARE.

3. Nu tolera atitudini abuzive din partea nimănui

Mă vedeţi cum pun la punct misecuvenismul şi ghiolbăneala, de cum apar, şi se mai trezesc unii să mă şcolească “că ar trebui să ignor”.

Am explicat în multiple rânduri de ce “ignoratul” e o politică păguboasă.

Unu la mână: nu ignori niciodată cu adevărat. Mimezi un ignore care oricum e fals şi se vede pe tine că fierbi de nervi, apoi suni o amărâtă de prietenă care nu ţi-a greşit cu nimic s-o freci îndelung la icre cu “uite ce a zis nemernicul ăla şi uite ce a făcut zdreanţa aia”. Mai bine nu ignori şi îi trimiţi pe nemernicul ăla şi pe zdreanţa aia la coteţul de care aparţin.

Două la mână: cel “ignorat” nu se simte niciodată prejudiciat de faptul că e ignorat, pentru că oricum e prea nesimţit să citească acest cod. Dimpotrivă, ia tăcerea ta drept submisivitate şi intimidare, iar acest lucru îl încurajează să dea pedală şi mai mult nesimţirii că iată, ţine.

Ignorarea nu duce decât la accentuarea abuzului şi a frustrărilor care derivă de acolo. Pe când morţii de mamă au un beneficiu dublu: te descarci de nervii pe care ţi i-a provocat nemernicul / zdreanţa şi din acest punct, devii şi tu un challenge pentru nemernic / zdreanţă, nu doar ei pentru tine. Şi derivi putere din asta. Sentimentul puterii contribuie mult la menţinerea alurii tinereşti şi a chefului de viaţă.

4. Râzi cât poţi tu de mult.

Da, râsul creează riduri în colţurile gurii, cum ne şcolea bunica, dar pentru astea există injecţiile cu acid hialuronic.

Râsul e terapie pură şi e gratuit. Râsul te detaşează de prostia şi nesimţirea la care toţi trebuie să asistăm uneori, râsul te eliberează de emoţii negative şi te reenergizează. Râsul creează prietenii şi complicităţi între oameni. Râsul te face simpatic şi relatable. Râsul face ziua mai bună. Cât timp poţi să râzi, poţi să spui că eşti viu.

5. Hidratarea externă şi internă.

Contează mult să ai grijă de tine fizic. Pe măsură ce corpul îşi încetineşte procesul de regenerare, cu vârsta, contează enorm să-l ajuţi cu tot ce poţi. Cu nutrienţi interni, cu nutrienţi externi, cu mişcare, cu masaj, cu tot.

E bine să nu pui botul la toate promisiunile goale din publicitate şi să consulţi medici, dar sunt şi mulţi dermatologi care au diverse bloguri, vloguri, tiktokuri în care te educă gratuit despre principiile îngrijirii sănătoase, care nu trebuie să-ţi spargă purceluşul cu economii.

Şi da, dacă vrei să te menţii fresh şi cute, e un proces de educare pe care merită să-l parcurgi. Altfel, poţi să fii printre triştii ăia care arată ca dracu’ şi ţipă în secţiunea de comentarii a Loredanei să “îmbătrânească graţios”.

Dacă îmbătrânitul graţios ar fi cu adevărat graţios, graţioşii care îl practică nu ar abunda de atâtea frustrări.

Şi da, când fiolele zilnice cu acid hialuronic şi niacinamidă nu mai sunt suficiente, botoxul şi fillerul sunt acolo pentru tine, cu condiţia să a) nu abuzezi. Că nu ţinteşti la lookul Donatellei Versace b) să te îngrijeşti cu seruri şi creme în continuare, pentru a menţine efectul, altfel, se duce extrem de repede.

6. Exerciţiu moderat.

Principala problemă a oamenilor cu exerciţiile fizice constă în ţelurile nerealiste. Se apucă din prima de un program extrem de greu, se trezesc a doua zi rupţi în xxr şi ajung la concluzia că exerciţiul e ceva greu, dureros şi insuportabil. De vină e şi cultura instructorului soacră ciufută: Hai! Nu te opri! Mişcă hoitul! Hai încă zece! Ba poţi, nu mai scheuna!

Nimeni nu are cu adevărat chef de acest tip de abuz.

Cred că mult mai mulţi oameni ar face sport şi mişcare dacă ar exista programe oneste şi prietenoase pentru începători sedentari. Cu un volum mic de efort, care să desţelenească muşchii şi să îi pună în mişcare, şi să pregătească pas cu pas corpul pentru eforturi mai mari.

Când eram eu copil, programa la educaţie fizică trecea direct şi fără nici un pas intermediar de la sărit în groapa cu nisip (soft şi cute) la tumbe peste capră. Unii copii aveam nivelul de antrenament fizic pentru asta. Restul ne-am luat scutiri pentru boli imaginare, pentru că sure as fwck nu ne vom fractura coloana cu aşa ceva.

Cred că acum aveam 180 de kilograme dacă nu apărea în viaţa mea sfântul YouTube cu tutorialele lui blânde şi uşoare pentru graşi leneşi. Aşa ajungi natural, în ritmul firesc pentru tine, la un nivel de antrenament unde poţi duce programe care să presupună efort susţinut.

7. Orgasm hard and wild

Orgasmul e cea mai intensă plăcere a corpului omenesc şi, veste bună, e disponibil gratuit. Nu, nu spun cu asta să bagi în seamă toţi neisprăviţii care-ţi trimit poză cu dânsa, mai ales că mulţi dintre ei nu ştiu să lege două fraze şi îţi vor şi crea o reputaţie infectă lăudându-se că te-au. Cumpără un vibrator de ultimă generaţie, cu stimulator de clitoris inclus, şi descoperă izvorul infinit de plăceri pe care ţi-l poate oferi propriul corp.

Pe scurt, cam asta ar fi. Dacă mai aveţi şi alte idei, le ascult cu interes.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.