Activități ANAF în plină pandemie

Am un cunoscut foarte generos. Un băiat care susține un număr atât de impresionant de cauze nobile, încât te mai întrebi cum îi rămâne de o ciorbă.

Acum câteva zile, băiatul ăsta a primit bilet de amor de la prietenul nostru al tuturor, ANAF.

Ca orice om care primește genul ăsta de bilețel, s-a speriat. Ce a făcut oare greșit? Atât de greșit, încât nu mergea trimis în spațiul privat virtual? Sau în mail? Sau comunicat la telefon?

Omul s-a dus la poștă, să vadă ce vrea ANAF de la sufletul lui. Matinal fiind, a ajuns la 9. Funcționara s-a uitat disprețuitor la bilet, apoi la infractorul nostru, apoi iar la bilet, și s-a răstit la el:

-Auzi, domnule, dar tu știi să citești?

-Da, doamnă, de ce? Nu e oficiul poștal corect?

-Ce oră scrie acolo? 10. Cât e ceasul acum? 9. La revedere.

Evident, între 9 și 10 dimineața, n-a venit poștă nouă, deci plicul era bine mersi acolo, și poșta plină ochi, așa, ca de pandemie. De ce să nu stai o oră în gang bang, dacă are ANAF treabă cu tine?

Dacă vi se pare că am șters două nume, e pentru că de fapt chiar am făcut-o. Și omul, și soția lui erau pe același aviz. Pasămite, păcătuiseră împreună. Nu, minți porcoase, nu în sensul ăla. În sensul ăla nu e păcat, că au pus deja pirostriile. Ci se pare că păcătuiseră fiscal împreună.

Lasă, dragă, zic eu, măcar nu te-au pus pe mandat cu nevasta altuia, să te văd atunci cum scoteai cămașa acasă.

Mbun. După ce ia covid de la minimum 20 de persoane, își obține plicul lui și, cu insistențe, rugăminți, trafic de influență: “e de la ANAF, doamnă, iar noi suntem căsătoriţi. Facem evaziune fiscală împreună” şi pe al nevestei. Pleacă, tremurând de teamă că aoleu, dacă au aflat de conturile lui secrete din paradisuri fiscale. Ajunge acasă. Sărută pragul minunatei locuinţe pe care o va părăsi în curând, să înfunde puşcăria ca un infractor ce este. (Paragraf ironic, gigel.) Se aşază pe un scaun, să nu-l dărâme veştile prea tare. Scaunul are fundul tare. Se aşază pe fotoliu. Nu, nu poate citi asemenea veşti pe stomacul gol, îşi pune un shot de vodcă. Îl înghite. Încă unul. Acum se simte suficient de bărbat să îşi ia adio de la avere şi viaţă.

Deschide plicul. Şi scoate următoarea foaie.

Omul s-a frecat la ochi că poate visează. Deci, stai, ce? Îmi dai frisoane, palpitaţii, dureri la lingurică şi transpiraţie trece, plus mă bagi la poştă în înghesuiala castraveţilor din borcan, în plin Covid, doar să mă informezi cui am donat procent din impozit? Jură-te! În plină eră a internetului şi a informaticii, şi când orice declaraţie de venituri are rubricile obligatorii mail şi telefon? BĂ, DĂ-MĂ DREQ.

Să încheiem cu cuvintele omului:

“Ştii ce e mişto, şi nu se pot scoate cu blabla? Adresa mi-am schimbat-o anul asta în iulie, şi mi-au trimis avizul pe adresa nouă, deci au aflat relativ rapid.  Declaraţia de venituri era pe adresa veche. Să nu mai vorbim de copacii masacraţi pentru mizeria asta.
La 5000 de cazuri noi de Covid pe zi, tu pui sute de mii de oameni la coadă, ca să le aminteşti pe hârtie unde au donat anul trecut!? Urlu! Aş vrea să am p**a de 5000 de metri, să le dau la toţi câte o îmbucătură.”

De acord cu aproape tot, mai puţin cu ideea că mi-aş pângări gingaşa şi delicata p**ă în acest mod.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.