Când a anunţat Anton Pisaroglu că o să candideze, cu strategia câştigătoare a lui guru din prima jumătate a campaniei lui, constând din promovare agresivă pe TikTok, fermele de postaci şi basme duioase despre tradiţie şi naţie, recunosc că m-am luat de cap şi am zis: Nuuuuu. Nu o luăm de la zero şi cu tâmpiţii ăstuia.
Pisaroglu chiar avea şanse să ajungă Georgescu 2. As pe strategie, tare pe conexiuni internaţionale cu miliardari dubioşi, suficient de inteligent să adoarmă vigilenţa suveraniştilor mai puţin proşti, lipsit de orice scrupule, ar fi fost Vucic reloaded. Faptul că în cele din urmă a renunţat să candideze e un noroc chior pentru noi toţi.
Ce s-a întâmplat?
În primul rând, Georgescu, piticul egomaniac, a adoptat o atitudine de tipul „Dacă nu eu, atunci nimeni”. E halucinant cât de zgârcit și de meschin e guru nanocip, chiar și cu oamenii care au investit sume uriașe în el. Tot ce avea de făcut, după ce CCR i-a respins candidatura și avea atenția plină de milă a taberei suveraniste, ar fi fost să numească un urmaș. Fie pe Pisaroglu, care i-a construit o campanie excepțional de eficientă și de revoluționară, fie pe Simion, care a renunțat temporar la propriile ambiții prezidențiale să-l ridice, fie pe Anca Alexandrescu, care s-a transformat în ciuca bătăii de joc publice prin toate minciunile ridicole pe care le-a perorat cu convingere pentru el, fie chiar și pe nevastă-sa, ceea ce ar fi însemnat că milioanele de euro investite în campanie nu se pierd cu totul.
Dar cum guru e de un egoism și un narcisism feroce, a ales să nu susțină pe nimeni, și abia la câteva zile după, când opinia publică trecuse la altele, a decis să creeze acest tandem ridicol Simion – Gavrilă, care mie îmi amintește de Tanța și Costel. Dacă tot era nevoie de un power couple, Simion putea fi pus în lumină de cineva mai coerent, gen AA. Sau Gavrilă putea fi avantajată de o combinație cu Pisaroglu. Pentru ca minimum unul din doi să nu dea în gropi. Prin combinația Simion – Gavrilă, guru și-a bătut joc de ambii. Și de toți suveraniștii care l-au susținut cu ceva vreodată.
Pisaroglu e suficient de inteligent să își dea seama că în contextul prezent, cu o pătură considerabilă de populație antagonizată de aberațiile lui Dilimache, termenul lui de președinte ar fi foarte instabil și conflictual, și cum el nu are prietenii din Servicii care l-au ținut pe dement în brațe luni în șir, ar fi mult mai puțin eficient. Și atunci, alege să joace „the long game”, și să aștepte să clădească relații mai puternice pentru 2030.
Avem un noroc chior, prieteni. Acum, ne mai trebuie și creier, să-l valorificăm.
***
Cafeaua de la tine mă motivează să scriu. 😀
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Și ăsta, dragi prieteni, e norocul nostru chior.
cei doi azurii in unele poze dupa pozitii zici ca sunt nicu & leana reloaded…
pisaroglu mi se pare mai putin carismatic decat cg si cu mai putina priza la superficiali. nu te convinge in 2 clipuri de 10 secunde. eu zic ca de aia s-a retras, nu din motiv vezi Doamne de divizare, incalcare pact, nerespectare plan, bla bla bla si alte chestii praf in ochi.
cred ca ala care-i tine lantul lui georgescu nu i-a dat (inca) directia pt ce are de facut in continuare pt alegerile din mai. si nu prea poate sa-i sustina explicit pe simion si pe gavrila (ca ar insemna sa linga unde a scuipat, iar la pretinsa eleganta a personajului nu se face…)
in schimb am vazut zilele astea in vitrinele librariilor o cartea de-a lui georgescu (nu stiu daca a scris mai multe). era pusa aproape de “povesti din bellu”.