Pateul care cântă

(publicat iniţial pe Yahoo 360, pe 31 iulie)

Azi mi-a venit în vizită o dragă-dragă… Nu vă gândiţi la prostii, fata e o amică străveche, şi avem un deal împreună (ntz, nu Dealu’ Mare, ci Dealu-Biznis): eu o învăţ nişte engleză conversaţională pentru un job, ea îmi povesteşte o experienţă traumatizantă pe care a trăit-o recent, şi care va constitui nucleul celui de-al treilea roman al “QUEER TRILOGY” – primele două fiind deja-scrisele “Rondo Capriccioso”, respectiv, în curs de apariţie, “Bătăuşu’ de câmpi” – da, da, ăla care începe cu “Băi, Dumnezeule”… Chestie care a iscat nişte discuţii acerbe… dar despre asta, cu altă ocazie…

Buuun. First of all, am descoperit cu stupoare că sunt capabilă să fac curăţenie într-o oră şi jumătate. (Menţionez, de când am program de tradus de la 7:00 a. m. până la 2:00, (tot a. m.) în fiecare zi, casa mea e-un cântec cu acorduri ample, mai exact o colecţie de căni de cafea, ambalaje de ciocolată, păhăruţe goale de iaurt şi sâmburi de piersici. Şi ocazional, coji metalice de ananas (rondele sau bucăţi, în suc propriu). Concluzia: în ziua în care nici una din muze nu mă va mai iubi, pot să câştig un ban cinstit din menaj. Good 2 know!

Apoi: să cumpărăm ceva omenesc de mâncare. Omenesc nu înseamnă neapărat “cordon bleu” şi raţă pe portocale… nici măcar cartofi (prăjiţi sau natur) cu grătare… pt. că mi-e milă de timpul irosit astfel în condiţiile mele de criză majoră de timp. Omenesc înseamnă să nu pretind de la biata fată să moară de foame de amorul artei!

Aşadar, iat-o pe Lorena la “Mega Image”, examinând rafturile cu alimente care să nu necesite fierbere, prăjire – mai exact, raionul “Posmagi muieţi”.

Privirea i-a fost atrasă de ambalajul de hârtie galben-ţipătoare al pateului de ficat “Ardealul”. Pt. că Lorena nu suportă galbenul. Dar ea, în general, e atrasă de lucrurile pe care nu le suportă. Ia cutia şi citeşte: “Dacă îţi cântă cutia la desfacere, câştigi bla-bla-bla…” Nu contează ce câştigi, contează faptul că AIA E O CUTIE DE PATEU CU POTENŢIAL LIRIC. imagine that!!!

Buun, a rămas pateul, s-a completat cu o rotiţă mică de caşcaval, trei roşii cu ţugui (că mi se par mai aromate), trei ardei obezi şi o pâine neagră feliată cu adaos de nu-ş ce fibre (mă rog, ideea e că, cu cât mănânci mai multă, cu atât slăbeşti mai tare, la un moment dat rişti să dispari), un suc şi (se putea??) o ciocolată cu alune…

LATER:

-Şi ce faci cu Loganu’ dacă-l câştigi?

-Îl dau lu’ frati-miu că n-am carnet de şofer.

-Bine, hai, desfă-l.

Pulică: Miauuuu!

-Sssst! Pis-pis-pis, hai să-ţi arate mama ceva la baie… jap! uşa după el.

-Hai, desfă-l odată!!!

-Desfă-l tu, că eu rămân mereu cu cheiţa în mână.

-Atunci fac Loganu’ pe din nouă cu frati-tu.

-Da, da, desfă-l.

Şi îl desfacem, şi tăcem. Linişte. Foarte linişte.

-Ăăăă… colectiv.

-Băi, Lorena, să ştii că-mi iau şi eu pentru acasă, chiar vreau să văd cum cântă “Ardealul”!!