Există ceva extrem de jignitor în mentalitatea românească. Şi anume, orice ar zice şi ar face o fată, tâmpiţii încep să analizeze în ce măsură îi convine asta unui ipotetic bărbat care ar fute-o.
Am pozat la un moment dat strângând în braţe mai multe sticle de bere. Şi am ilustrat cu poza aia un interviu pe care mi-l ceruse un site. Primul comentariu: “Dacă asta e atât de beţivă, cum se simte oare bărbatul ei?”
WTF? Încă nu am văzut pictoriale cu Adam Levine în nudu’ gol şi pe cineva crizându-se ce simte o eventuală parteneră legat de faptul că o altă mână de femeie îi acoperă cucule pasăre sură.
Dacă faci o faptă bună, un om bine intenţionat, crezând că te complimentează, îţi spune ce fericit trebuie să fie tipul cu care eşti. WWTF? De ce?? Ce legătură are fapta mea bună cu viaţa mea sexuală?
Dacă unui cretin îi displace că scrii cu “pulă”, începe să te frece că n-o să mai vrea nimeni să fie cu tine şi o să mori singură. WTF??
De ce trebuie, în permanenţă şi fără încetare, să raportăm o femeie la expectanţele partenerului din gândurile noastre? De ce, în mintea noastră, scopul primordial al femeii e să corespundă unui set de reguli cu care, uneori, partenerul real n-are nici o treabă? De ce nu ne gândim că există şi femei care-s entităţi de sine stătătoare? Care nu au un scop primordial de a lega un bărbat de gard, care nu văd relaţiile decât ca pe un mod agreabil de înfrumuseţare a vieţii, în nici un caz ca pe o misiune de slujire a părţii dotate cu penis şi care ştiu acel adevăr revelat doar oamenilor siguri de ei: “Când un om te iubeşte, te ia exact aşa cum eşti?”
Cu o floare nu se face primăvară. Cum ar veni, momentan – din câte ştiu eu – eşti singura femeie care le spune celorlalte să nu le fie frică să gândească. Mai sunt, poate, vreo câteva care fac asta, dar eu nu le ‘ştiu’. 🙂
Dacă eşti singură, “nici nu-i de mirare că e singură la aşa atitudine-comportament” etc.
Dacă ai o relaţie, “cum te-o suporta ăla?”.
Pe lângă raportarea la unica axă, aia a penisului, chiar şi-n chestiuni care nu au nicio legătură cu sexualitatea (ăştia sunt în stare să-ţi spună că faptul că modul în care faci o maioneză îţi decide viitorul amoros), mai e şi “ce fel de fată-femeie eşti tu să?”. Toţi obosiţii se-nghesuie la scuipat definiţii ale feminităţii, în care, evident, nu te-nscrii. Că vorbeşti apăsat, că priveşti în ochi şi nu fâlfâi din gene, că deh, ai tupeul fantastic să “call a spade a spade”, ceea ce nu se face, domnule, nu se face. Nu ca femeie. Doar ca bărbat. Chiar şi lexicul are sex. Că de semantică nici nu mai pomenesc.
şi care e soluţia? să ne declarăm ca un al treilea sex, care prin jocul cromozomilor posedă vagin, dar îşi asumă că nu poate ascende la statutul nobil de femeie, drept care solicită prin prezenta să fie scutit de regulile aferente?
Habar n-am care e soluţia. Că e boală de-aia grea, sistemică. Şi-ncepe din copilărie, de când li se spune fetelor că trebuie să fie prinţese şi, ce e mai rău, acelaşi lucru li se spune şi băieţilor. Ce mi se pare impardonabil e să continui să crezi asta şi după ce ai cunoscut deja vreo trei femei. Apoi, cum draci să nu te plictiseşti cu un singur tipar?
Altfel, da, suport destul de bine statutul ăsta plebeu. 😀
Şi ce mă amuză de fiecare dată e expectanţa aia de a părea simultan “ospitalieră” (că, deh, trebuie să se vadă potenţiala maternitate şi-n sprâncene) şi vânat (mna, nu fi nesimţită, fii pradă ca să îşi poate face el jocul cinegetic).
‘Băieţi, tre’ să fiţi nişte PRINŢESE!!’. 😀
O, Misandrã,
o, Misandrã,
nu lalea din vechea Flandrã
eu ti-as dãrui,
ci tandrã
firicicã de micsandrã.
am zis eu undeva că “urăsc toţi bărbaţii”?
poţi, pe viitor, să faci un efort şi să pui nişte creier la contribuţie când comentezi la mine?
Creier?? De unde nu-i, nici etc…
şi să mai lămurim o treabă. eu nu scriu ca să am secţiunea comentarii plină de tâmpenii. eu scriu să discutăm subiecte. dacă vrei să discuţi subiectul postării, eşti binevenit. dacă vii să arunci cu acuzaţii penibile, ca misandria, e mai simplu să ne vedem fiecare de ale sale şi să nu ne agasăm reciproc.
Asta pentru asa cum observase si Freud noi barbatii in general ne gandim la sex. Uneori reusim sa nu ne gandim tot timpul la sex. Unii se gandesc cam prea mult asa ca ii ia gura pe dinainte. Altii reusesc sa aiba mai multa stapanire de sine. Ca ala care si-a pus in plan sa faca 100 de zile de abstinenta. Si-a facut si un grup pe tweeter care il incuraja.
sunt un tip.
luna trecuta am stat 2 zile la o pensiune langa craiova.
acolo aveau meniu fix. o singura chestie.
de fiecare data am intrebat daca au desert.
la ultima masa, 20 min inainte sa plec, bucatareasa si coproprietara impreuna cu sotul, ma intreaba cand imi aduce o placinta cu visine din aia cumparata congelata si apoi incalzita: tu ce o sa faci cand te casatoresti? pe cine gasesti tu sa-ti faca toate astea?
asa fara niciun avertisment.
eu acolo eram client. n-o cerusem de nevasta si asteptam raspuns.
deci ea din punctul asta a vazut lucrurile. din perspectiva femeii univesale care “m-ar lua” sau nu in functie de cum ma comport. complexitatea fiintei mele nu a contat deloc.
nu i-am spus sa ma pupe in cur asa cum era civilizat. i-am spus mitocaneste ca ma rasfata cine ma prinde si nu duc lipsa de nimic iar daca gasesc una care nu stie ce sa faca dar insista sa ma satisfaca, o invat … cu rabdare.
#femeilesuntoprimatemaxim, #barbatiisuntdoarpulefarasuflet
Stai aşa. N-am zis că nu există şi femei tâmpite. Numai că, în cazul vostru, asta e excepţia. Pe când viceversa e regula.
si barbatii si femeile evalueaza pe cineva in primele secunde dupa niste criterii cheie. din instinct. de moarte si sex nu scapa nimeni.
cand apare o fiinta in campul vizual creierul face niste calcule foarte rapid: conflict (y/n), alianta (y/n), prietenie (y/n), fut (y/n), meh (y/n).
un om cu bun simt nu iti spune din prima nici ca te fute, nici ca nu te fute sau ca nu te-ar fute nimeni. sunt exceptii si aici, unii stiu din priviri daca s-ar fute sau nu si cand vorbesc prima data doar stabilesc ora si locul.
oamenii civilizati inteleg ca reducerea unei persoane la un singur aspect e o insulta.
eu am dat si de prost crescuti si de prost crescute. balanta nu se inclina. atunci cand dai peste miste magari, exploreaza un pic, magaritele sunt prin zona.
Întrebarea a bucătăresei-patroanei-ce-o-fi-fost ilustrează percepţia utilitaristă asupra cuplului. Tu se presupune că-ţi cauţi, de fapt, (şi) o bucătăreasă, eu – un instalator-electrician etc. Sexul vine cu polonicul-şurubelniţa ataşate.
Atitudinea asta e jignitoare si pentru barbati (am zis barbati, nu pule fripte-coate goale). “Cum sta ala cu tine, fa, care duhanesti ca o locomotiva, bei bere la intrecere cu barbatii si nici ciorba nu stii sa faci? Prost mai trebuie sa fie saracu”. E luat si el la per pules cot la cot cu tine. Doar pentru ca nu este un pulifrici mioritic mainstream si poate vedea într-o femeie mai mult de lungimea fustei sau mai stiu eu ce criteriu absolut de definire a futabilitatii sau potențialului relational al sexului feminin.
şi când colo, ăştia-s singurii bărbaţi care merită interes.
Si inca o fraza care imi insangereaza urechile e “Unei femei frumoase nu ii sta bine/nu i se cade sa…”. Trebuie sa fie greu sa fii o femeie frumoasa într-o lume care gandeste asa. “
a, e simplu. eu răspund mereu cu “ce noroc pe mine că sunt o femeie urâtă”. 😛
Asta e si răspunsul meu, la mine chiar se aplica.
Raportarile la probabilele reactii ale partenerului/partenerei sunt doar invidii imbracate in forme social acceptate. Din care emitatorul sa rezulte basma curata, ca tot nu s-a putut abtine a fi altfel decat este – previzibil, banal si frustrat. Asa-i cand barfa din fata/dosul/coltul blocului a migrat, conform vremurilor, in online.
Sincer la ultima intrebare pot afirma atat :
Un barbat ia in brate o femeie si nu in pula …
mi-ar placea sa am naturaletea ta in limbajul de zi cu zi si generozitatea ta in a imparti pule. groase si noduroase si nelubrifiate alora de-mi spun ca nu e frumos sa bei bere. ca o femeie bea suc cand iese in oras, sau, si mai bine, apa plata cu lamaie. ca nu e frumos sa mirosi a bere. ca apoi, barbatu’ ala al tau cum s-o simti? ca cum? tu iesi singura? cu alti barbati in oras????!!!! da’… prietenu’ ala al tua ce zice? te lasa? iti da voie????
pentru ca e evident ca atunci cand ai un barbat alaturi de tine, nu iti e partener si egal. este proprietarul tau cu drept de decizie asupra tuturor aspectelor vietii tale. ca daca nu se ocupa el sa te supravegheze si sa se asigure ca faci ce trebuie si ce se cuvine, o sa ramai fata batrana si nu o sa te mai ia nimeni!
:))
Maica-mea, dupa o adolescenta petrecuta intre oameni culti si deschisi la minte, legand foarte frumoase prietenii si cu fete si cu baieti- ajunge juna casatorita si proaspat angajata profa intr-o Cuca Macaii din imprejurimile Bucurestiului.
Din varii motive, un coleg (barbat) avea nevoie sa vorbeasca nu stiu ce cu ea; si mama ii da nr de telefon (fix, ca era pe la inceputul anilor ’90).
La care toate babaciunile sinistre: “Vaaaaaai, dar ce-o sa creada sotul tau daca te cauta la telefon alt barbat?”.
:))
D’aia beau eu vin.
Era un banc de cand era mama domnisoara cu un frate si o sora care se casatoresc (nu intre ei obsedatilor!) . Si mama lor zice : ” fie-mea? a, e bine si-a gasit un baiat bun, cuminte, ii duce si mancarea la pat dar fie-miu n-a avut noroc, a luat o puturoasa dracu de tre sa-i duca el cafeaua dimineata” . Ce voiam sa spun cu aceasta pilda din vremea lui Burebista este ca, in majoritatea cazurilor pestele de la cap se-mpute.