Eu nu vreau un “poate”
Sau un “să vedem”
Un “ăăăă” este o insultă de nedescris.
Un “hm” este cea mai strigătoare la cer înjurătură
Care mi s-a adresat vreodată.
Dacă-mi răspunzi cu “stai puţin”, ai murit de mult,
Îţi cânt “veşnica ta pomenire” de cum te ia trăsura morgii,
Iar dacă taci ezitant, chem poliţia să te ia
Şi să te arunce în cea mai neagră închisoare medievală
Infestată de şobolani.
Eu vreau “da” pe loc
“Da” entuziast, cu surle şi trâmbiţe
“Da” cu majusculă şi un alai de semne de exclamaţie,
“Da” cu un ciorchine de testicule
“Da”, fără dar şi poate.
Ai la dispoziţie o sutime de secundă.
Tot ce taci poate fi folosit împotriva ta.
Ce le-a fătat mintea
Da. Ca de obicei! 😀
Adică tare. 😀
Lorena forever…
Îmi plac foarte mult poeziile tale.
Sincer textul asta ma duce cu gandul la ceva sexual.
Stim. 🙂