Clişeul idiot al zilei: Dacă era Brad Pitt, l-ai fi lăsat

Ieri, asist pe un perete de domnişoară la următoarea discuţie imbecilă.

Tipa descrisese o tentativă absolut jalnică, enervantă şi oribilă de agăţat stradal, culeasă parcă anume din cel mai lamentabil şi penibil manual de pickup. Şi trece pe acolo un sulache prostu’ şi o azvârle din vârful tastaturii, cu arţag specific de nef*recventat:

“Dacă era Brad Pitt, l-ai fi lăsat.”

L-am luat un pic la morţi de mumă, nu foarte grav, că nu am chef de ban de 30 de zile pe Facebook, dar prostul părea mult prea captiv în lumea lui interioară, unde eu eram invidioasă pe suptcesurile lui imaginare, şi nu aveai cu cine comunica, drept care i-am mai urat o dată călduros să şi-o taie şi să şi-o îndese în coor, să nu streseze femei cu prostia lui agresivă, şi m-am întors la ale mele.

Dar dincolo de asta, unul dintre clişeele cele mai frecvente pe care le citesc sunt astea cu “dacă în locul tău, Pulache Spartu, era Brad Pitt / Tom Cruise / Leonardo di Caprio / Donald Trump, tipa aia ar fi reacţionat diferit la o abordare mârlănească, şi, prin urmare, cumva asta te justifică să fii târlete infinit.”

Începând cu discuţia aia privată retardată pe care a avut-o Trump cu Billy Bush: “They let you do it if you’re a star. Grab them by the pussy”, pe forumuri de masculi feroci înecaţi în propriul sloboz: “Dacă în locul tău, Gicule, era Denzel Washington, sigur mergea”, şi terminând cu one linerul ofuscat pe care ţi-l azvârle câte un mascul pe care nu-l cunoşti în mesaje private la care nu răspunzi că ai priorităţi mai urgente: “Dacă în locul meu era Nick Cave răspundeai.”

Toată această presupunere că dacă în locul lor era (insert nume de vedetă), automat cădeai cu cracii larg desfăcuţi, şi, prin urmare, asta face să fie ok şi cel mai cretin comportament, o face pe femeia modernă să fie exact atât de furioasă pe cât o vedeţi pe social media.

Pentru că nici o tipă nu se naşte furioasă. Furia se acumulează în timp, pe măsură ce interacţionează cu zeci şi sute de cretini siniştri, care vin la interval cu comportamente absolut retardate, nejustificate de absolut nimic.

Pentru că nevoia ta de a “foote ceva” nu este şi nu are de ce să fie problema mea. Nu sunt prostituata gratuită a omenirii, să împart generos păsărică în stânga şi în dreapta, şi tentativa de a mă trata astfel mă înfurie cam cum te-ar înfuria pe tine tentativa cuiva de a te escroca în ideea că dacă în locul lui era Brad Pitt, sigur treceai casa pe numele lui.

Bun.

Nu, nici dacă ar fi Brad Pitt nu aş tolera agăţat mârlănesc şi băgare în seamă grosolană. Da, şi dacă ar fi Brad Pitt şi s-ar purta ca un ţăran ghiolban, i-aş zice să şi-o taie şi să şi-o îndese. Modul în care te f*t pe tine în  gură e exact modul în care l-aş f*te în gură pe Brad Pitt, dacă ar fi mârlan prost ca tine.

Dar dacă Brad Pitt ar fi mârlan prost ca tine, n-ar fi acolo unde e acum.

În timp ce tu te gherţoiai inutil la gagici şi abuzai nesolicitat de răbdarea lor până te blocau, Brad Pitt băga sală, să arate apetisant. Apoi se ducea la 35673225 de castinguri. Apoi, băga şi nişte cursuri de actorie, să fie şi mai bun pe ce face, şi eventual un day job, să şi plătească chiria.

Brad Pitt a investit uriaş, muncă, efort, bani şi studiu, în cariera lui, s-o dezvolte la nivelul la care e acum. Şi pe parcurs, a acumulat experienţă, inteligenţă şi bune maniere.

Prin urmare, dacă era Brad Pitt în locul tău, garantat avea un mod de abordare care să nu facă pe nimeni să-şi dorească amor pasional cu mă-sa.  Pentru că experienţa de viaţă, responsabilitatea, aptitudinea de a face lucruri se traduc şi ele în înţelepciune. În faptul că, pe parcurs, te dezidioţeşti. Şi nu mai ai impresia că lumea îţi datorează timp şi atenţie infinită doar pentru că eşti şi tu un c*cat inutil băgăreţ în seamă.

Dar, hai, de dragul absurdului, să presupunem că, real, era Brad Pitt atât de înnebunitor de sexy încât, de cum apărea, îmi zicea, “Loreno, eşti o c*rvă”  şi eu gemeam extatic: “Da, dar sunt c*rva ta, nebunule!”

Aşa, şi tu, dacă aveai şansa să ieşi o seară cu Angelina Jolie, probabil că făceai credit pentru nevoi personale s-o plimbi luxos prin tot Bucureştiul şi să închiriezi cel mai exorbitant penthouse găsibil în Bucureşti. Că doar n-o luai acasă în garsoniera ta din Berceni, unde n-ai văruit de cinci ani.

Justifică asta pe Mariţa de la patru să pretindă acelaşi tratament?

Aşa mă gândeam şi eu.

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.