Unde e piedestalizarea aia, băi, nene, şi cum se manifestă ea?

Periodic, citesc ranturi furioase, lungi şi pline de ură despre “piedestalizarea” femeii. Că uite, femeia, nemernica de ea, are acum atuuri în plus, că totul joacă în jurul ei, că e atât de simplu să fii o πzdă în zilele noastre, că blablablabla.

Şi de fiecare dată mă întreb unde rahat e simplitatea aia şi de ce nu se manifestă şi în direcţia mea.

În general, cei care declară că femeia e “piedestalizată” au în vedere un singur aspect. Că lor le este teribil de greu să obţină sex şi, prin comparaţie, orice muiere cât de cât suportabilă vizual are parte de 264890865 de propuneri în fiecare zi.

Şi gata, de aici piedestalizarea. Din simplul fapt că, strict din punct de vedere sexual, ai avea acces la mult mai mult “golaveraj”, dacă ai ţine neapărat. înseamnă brusc că eşti privilegiată şi că ai o viaţă uşoară.

Ce omit ei este următorul lucru:

-90% din aceste propuneri sunt făcute într-o manieră atât de puţin elegantă, încât reprezintă mai degrabă stres şi abuz de timpul omului, decât cine ştie ce încântare.

-9% din restul sunt ok ca formulare, dar de la persoane care nu te interesează sexual.

-şi oricum, sexul nu face mare lucru pentru tine, ca om. Nu te face mai cult, nu te face mai deştept, nu-ţi amplifică experienţa profesională, nu aduce puncte în plus, prin urmare, e o activitate agreabilă, şi cam atât.

Dar în orice alt domeniu, femeia are de muncit triplu, periodic cvadruplu, să îşi câştige respect şi o reputaţie.

Indiferent de ramura de activitate, că e business, că sunt servicii, că e artă, că e şantierul unde se pare că se duce mai nou cititorimea feminină de Lorena Lupu să se angajeze – ca femeie ai de trecut mult mai multe teste de rezistenţă, de răbdare, de numărat până la zece ca să nu-i fu*i una interlocutorului, şi aşa mai departe.

Şi nu, în aceste domenii, faptul că eşti atrăgătoare nu e un avantaj, ci o povară. Pentru că, pe lângă munca propriu-zisă, se mai nimeresc lurkerii nemernici pe care trebuie perpetuu să-i trimiţi în banca lor, să nu aibă impresia că numitul contract include şi nişte sexică, aşa, de bonus.

Un blogger bărbat nu are de ce să tolereze râurile de bale, sau dimpotrivă, de insulte date “de fentă, că aşa zic şmecherii că impresionezi femeia”. Pe el îl citeşte lumea, îl aprobă sau nu, în funcţie de conţinut, şi asta e.

Ca blogger femeie, un prost din trei are impresia că dacă-ţi laudă un articol – şi pe bună dreptate, pentru că dacă tu te pricepi stelar la un lucru, acela e scrisul – îi datorezi jumătate de oră de temenele. Pe lângă munca normală la articole.

Numai săptămâna trecută m-am văzut nevoită să opresc un interviu la jumătate şi să renunţ la a-l mai face, datorită impresiei certe a interlocutorului că mă câştigase la belciuge şi că, dacă i-am cerut interviu, poate abuza la infinit de timpul meu, şi să mă şi insulte.

Pentru că “piedestalizarea” femeii vine şi cu acest aspect: orice prost are impresia că poate să-ţi vorbească de sus, doar pentru că are un organ sexual despre care lumea spune că ar valora mai mult decât al tău.

Orice cretin are impresia că te “validează” prin complimente sau injurii. Care dintre cretinii ăştia ar avea tupeul să se ducă pe wall la Lucian Mândruţă, de exemplu, şi să pretindă că ei ar fi “validatorii” lui?

Exact, gen nimeni.

Dacă un blogger bărbat câştigă un fan, fanul ăla ştie pentru ce e acolo: pentru calitatea textelor. Dacă un blogger femeie câştigă un fan, fanul ăla va avea impresia că, pe lângă texte, mai trebuie să-i şi acorzi timp privat, sau o să te declare arogantă.

“Piedestalizarea” femeii vine cu o grămadă de deranj nesolicitat şi impresia foarte multora că le datorezi lucruri. Vine cu ton poruncitor de la oameni faţă de care n-ai nici o obligaţie, şi foarte puţin respect pentru priorităţile tale personale. Aproape că trebuie să porneşti al treilea război mondial pentru lucruri pe care un bărbat obişnuit trebuie doar să le ceară.

Apoi, vede un gigel care nu face nimic toată ziua o tipă care, după lupte seculare, a obţinut un nume şi o reputaţie şi începe să guiţe cât de avantajată e ea. Da, pretenaş, dar poate că ea munceşte de ani buni, zi de zi, să ajungă în punctul acela, în timp ce tu nu poţi fi deranjat să muţi o solniţă de la stânga la dreapta.

Dacă piedestalizarea asta înseamnă că nu mai trimitem toate vlăstarele femeieşti direct şi fără alte verificări la cratiţă, merci. Însă, dacă-mi spui că asta e o “piedestalizare”, e semn că în forul tău interior consideri că ar fi trebuit. Pentru că nu-i aşa, claselor inferioare le facem o favoare când le acordăm drepturi omeneşti normale.

 

 

 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. October 1, 2019

    […] 1. Unde e piedestalizarea aia, băi, nene, şi cum se manifestă ea? […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: