Cafelele lui Vasile

Primul lucru pe care-l făcea Vasile dimineaţa, de cum îşi extrăgea osemintele din pat, era o cafea. Fără cafea, lumea lui Vasile era posomorâtă şi ceţoasă, cam ca mintea Vioricăi. Înainte de prima cafea, Vasile era posac precum un ortodox la parada de gay şi sumbru ca o ordonanţă de urgenţă pesedistă.

Vasile avea şi el o vârstă. Prin urmare, stomacul protesta la cafea neagră. N-o mai putea bea ca la douăzeci de ani, cinci linguriţe cu vârf în echivalentul unei căni cu apă şi nimic altceva. Se obişnuise s-o facă la fel de concentrată, dar cu apă numai de o jumătate de cană, şi în rest, lapte. În continuare fără zahăr, pentru că zahărul e moartea albă.

Toate ca toate, până într-o miercuri, în mijlocul unei săptămâni extrem de grele pentru Vasile, cu multă alergătură şi multă muncă pe brânci. Se trezi ca de obicei, îşi cără cu greu hoitul până în bucătărie, puse ibricul pe foc, făcu cafeaua, apoi deschise frigiderul şi…
-P*la lapte.
Îşi aminti ceţos şi vag cum îşi trasase sarcină să cumpere lapte, dar pe drumuri fiind, se luase cu treabă, oameni, discuţii, probleme, urgenţe, rahaturi, şi uitase cu desăvârşire de lapte.
-Baag p***la, oftă din rărunchi Vasile.
Completă cu apă, băgă în gură două tablete de Dicarbocalm, preventiv, ca bătutu’ nevestei, trei “Tatăl Nostru”, de pansament gastric, apoi înghiţi cafeaua crâncen de amară cu noduri. Meditând tragic la stomacul invincibil şi impenetrabil pe care-l avusese la douăzeci de ani.

***

Joi dimineaţă. Vasile se bălăngăni terminat de somn şi de letargie matinală spre bucătărie. Puse apa la fiert. Luă cutia de cafea. O deschise. Şi văzu fix lumina de la capătul tuneului.
Îşi aminti ceţos şi vag cum îşi trasase sarcină să cumpere cafea, dar pe drumuri fiind, se luase cu treabă, oameni, discuţii, probleme, urgenţe, rahaturi, şi uitase cu desăvârşire de cafea.
-Baag p***la, oftă din străfundul abisurilor sufletului Vasile.
Apoi se împletici cu chiu cu vai la hipermarketul din colţ, rupt de somn şi amărât ca un pui de bogdaproste, să-şi cumpere cafea. Îşi uită şi cardul, noroc că tanti Nuţi îl ştia suficient de bine încât să-i dea pe încredere, şi a trecut el cu banii peste o jumătate de oră, când a redevenit persoană.

***

Vineri dimineaţă. Vasile se recuperă cu greu din pat şi se zbătu târâş – grăpiş să ajungă la bucătărie. De data asta fusese pe fază. Avea cafea de trei tipuri, lapte integral, lapte la 1,5% grăsime şi lapte de migdale. Era aprovizionat ca un supermarket. Putea deschide propria lui cafenea, dacă avea chef.
Luă ibricul, îl puse pe aragaz. Aprinse bricheta. Apoi roti butonul aferent ochiului mediu, pe care făcea de obicei cafeaua. Linişte. Linişte suspectă.
Şi-şi aminti ceţos şi vag cum văzuse ceva bileţel nou pe la avizierul blocului, dar nu citise, că Vasile era mai presus de rahaturi de-astea banale, dar sigur era un avertisment de revizie tehnică sau ceva de genul.
-Bag p***********************la, răcni Vasile spre zări.

Apoi, avu o revelaţie. Îşi aminti de termoplonjonul achiziţionat cu 2 euro vara trecută, de la turci.

Foto: pixabay.com

 ***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Am înțeles că Vasile este un nume de circumstanță. Toți pățim la fel!

  2. Lorena Lupu says:

    Nu era evident?

  3. LOL, eu imi fac un cazan de cafea seara sa se racesca pana dimi. Oricum nu ma intereseaza gustul si nu am rafinamentul tau, pentru mine e ca un drog. La cat de distrusa sunt dimineata, daca aveam cocaina luam si de-aia.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger