Văd că unii plimbă niște meme cu screenshots din reclama mea la videochat, să le aducă aminte oamenilor de ce ar trebui să mă urască, dar, spre bucuria mea, în 2025 le iese doar cu cele mai proaste creaturi de pe internet. Și chiar și alea consideră mai grav faptul că sunt satanistă, decât faptul că am făcut reclamă la un studio de videochat. 😀 😀
Am spus-o și o repet. Sunt actor, îmi iubesc meseria, fac reclamă la absolut orice, cât timp sunt plătită corect. Give me money și ai o Lorenă fericită și cooperantă. Mocangește-mă, sau și mai grav, fii agasant în timp ce mă mocangești, și îți asiguri un lung șir de ignore și block pe tot restul vieții tale. Atât de simplă e viața cu mine.
Ai o firmă de ace, brice și carice? Mâine, pot fi în spotul tău publicitar pentru suma corectă.
Mbun, dar ce nu știe lumea e că vestitele „femei independente” nu au fost prima mea negociere cu un studio de chat.
Era 2015. Sau 2016. Pe atunci, blogul meu mergea de rupea, 200.000 – 300.000 de vizite pe lună, cifre de engagement cum am acum pe pagina de Facebook, după ce am eliberat-o de toate restricțiile – iar când raportezi genul ăsta de cifre, mulți vor să colaboreze cu tine.
Eram best friends cu DJ Ivanna. Și când spun best friends, I mean telefoane la orice oră din zi și din noapte, la modul:
-Ce faci?
-Duc gunoiul.
-Pune-mă pe speaker și hai să ducem gunoiul împreună.
Și de câte ori ni se scula, făceam liveuri pe rețele, prin urmare, engagementul era through the roof.
Și la un moment dat, au contactat-o pe Ivanna niște băieți. Că noi avem un studio de videochat și am vrea să facem o serie de YouTube unde voi să interpretați rolurile a două chatiste, și uite scenariul pentru primul episod. Suma: 100 de euro pe episod.
Am citit scenariul și m-am îngrozit. Cele două erau scrise să fie proaste cu spume, să intre gigeii bădărani și gherțoi în cirezi și să râdă de ele. Mai jenante decât Vulpița și Viorel.
Și am zis: Avem o problemă. Eu pentru 100 de euro pe episod aș face un proiect care să ofere împlinire artistică. Ăsta e rahat în cea mai pură formă și sub 500 pe episod nu mă expun, că dacă tot grohăie pulimea, măcar să râd și eu în drum spre bancă. Sau dacă vreți musai să ne dați 100 pe episod, vă rescriu eu scenariul.
Și au zis:
-OK, rescrie-l.
Și le-am dat celor două fete câte o personalitate, câte o motivație personală care le-a făcut să se apuce de această meserie, probleme în afara camerei, vieți care se tot strecoară în micul univers artificial de senzualitate. Am lucrat cam o săptămână la versiunea pe care aș juca-o pe 100 de coco pe episod și le-am trimis-o. Și în două zile, am primit răspuns:
-Sorry, Lore, dar nu i-a plăcut patronului. Astea sunt prea…
-Prea oameni?
-Voia ceva mai simplu și de râs. Că majoritatea chatistelor sunt găini proaste.
-Dacă își consideră angajatele găini proaste, prevăd că oricum o să închidă incinta foarte repede. Dar noi putem să ne despărțim prieteni.
Cert, în scurt timp studioul ăla a dispărut fără urme. Tipul care îmi respinsese scenariul refăcut a reapărut prin secțiunea mea de comentarii după ce a ieșit spotul cu „femeile independente”. Evident, avea de aruncat cu lături și cu hate.
Brusc, devenise cel mai mare dușman al videochatului și mare familist tradiționalist. Probabil votant AUR.
***
***
Cafeaua de la tine îmi dă textila jos. 😀
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Sh*t They Say