Orgo-cerşetorii

Din când în când, în decursul carierei mele, m-am lovit de orgo-cerşetori. Întotdeauna bărbaţi. Femeile sunt mai fair, simt că nu li se cuvine universul pentru simplul fapt că există şi caută mereu, mai ales carieristele care au răzbătut prin forţe proprii, să creeze situaţii de tip win-win.

Orgo-cerşetorul, sau cerşetorul orgolios, e acel tip de labagiu profesional nesimţit care, în virtutea faptului că îţi dă nişte bani, te freacă la icre intoxicant, îţi bagă mereu pe gât chestii în plus de făcut, caută, dacă se poate, să te şi fută de banii ăia, şi la propriu şi la figurat, dacă se poate, şi nu înţelege că, da, pentru că oferi un anumit nivel de profesionalism, înţelegi să-l oferi în termenii tăi, pe care nu-i impui că eşti tu nebun, ci pentru că în condiţii de muială şi înghesuială, nu ai confort psihic să oferi acelaşi nivel de profesionalism.

Am avut un contract cu un astfel de orgo-cerşetor acum câţiva ani, şi s-a finalizat urât, cu crize, spume, rupere de contract vijelioasă, după ce eu făcusem eforturi destul de mari, într-o primă fază, să mă adaptez pretenţiilor mereu în schimbare şi băşinilor interminabile de agarici dornic să se impună cu orice preţ. Pasămite, combinaţia între testosteron şi tâmpenie acută galopantă e letală. Testosteronul îţi spune că trebuie să fii miezul. Tâmpenia acută galopantă te face să iei cele mai iraţionale şi dobitoace decizii, să arăţi că eşti miezul. Rezultatul acestui mix e, întotdeauna şi fără echivoc, eşecul cu strigături.

Acum, acest agarici ajuns în bot de faliment cu un brand odinioară de succes mă tot freacă la icre ca să-i livrez gratuităţi. Păi, mă, pulă proastă, n-ai zis că nu poţi lucra cu mine?
Dacă

a) nu mi-ai urmat sugestiile, pentru că ştiai tu mai bine
b) n-ai fost dispus să mă plăteşti, cât aveai cu ce, că aşa voia puţulica ta mică şi searbădă
c) în urma faptului că nu mi-ai urmat sugestiile, acum o arzi cerşetor pe la toate uşile
d) m-ai pus într-o situaţie oarecum jenantă, pentru că a trebuit să anulez nişte înţelegeri deja stabilite, în urma modului total necooperant de a colabora

De ce pizda mă-tii îţi permiţi să mai apelezi la mine? Vreodată?

Şi na, poate cu o superofertă financiară, care să compenseze toate băşinile şi agaricismele de zgârie-nori al prostiei, înţelegeam. Da, omul şi-a văzut greşeala, a înţeles că nu amesteci cocoşismele de periferie cu profesionalismul bazat pe performanţe, şi vrea să se revanşeze.

Dar să mai ai tupeul să vii cu basca-n mână, după ce ai ajuns cu basca-n mână FIX în urma comunicării precare pe care mi-ai oferit-o?

Răspunsul nu poate fi decât unul.

Un călduros “Marş în pula mea!”

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

25 Responses

  1. Nautilus says:

    Nu prea e de vină testosteronul. Femeile şi purtătorii de pulă lipsiţi de testosteron au chiar mai multe băşini de agarici dornic să se impună şi sunt şi mai scârboşi. Fiindcă îi împiedică demnitatea de hipstăr să fie violenţi precum interlopii, şi atunci compensează prin greţoşenie.

    Aşa se ajunge să pierzi o afacere fiindcă interlocutorul e o hipstăriţă nefutută care nu se dă cu deodorant că e neecologic şi mănâncă vegan şi bio (lucru care o face să fie nobilă de parcă ar fi neam de regi, deasupra prostimii cu micul şi berea…), iar tu nu. Şi să te întrebi: cum, maimuţa aia nespălată pe cap a renunţat la profit şi a plecat? Numai fiindcă n-am aplaudat când a spus ce rău e fast-foodul?

  2. Lorena Lupu says:

    îmi pare rău.

  3. krantzro says:

    …aprigă la mînie şi degrabă vărsătorie de sînge. Ca Ştefan… 🙂

  4. Lorena Lupu says:

    Nu. Dar uneori, n-ai de ales.

  5. Dan-Marius says:

    mda. :)) Toata lumea care interactioneaza fata in fata cu clientii a intilnit macar un asemenea individ. Sau mai multi. Nimic nou, desi raspunsul din final e cel mai bun pe care l-am intilnit in ultimul timp. 😀

  6. krantzro says:

    Cică dacă poţi să ajuţi pe cineva ajută-l. Chiar dezinteresat. Cu toţii mai greşim în viaţă. Şi deşi ar părea altfel, întotdeauna ai de ales.

  7. Lorena Lupu says:

    Multumesc mult, Dan Marius.

  8. Lorena Lupu says:

    Niciodata pe un om care ti-a bagat activ bete in roate si a facut cacaturi care sa te puna in situatii jenante.

    Un om bun nu face asta. Iar un om de cacat merita lasat sa moara in praf.

  9. krantzro says:

    E şi asta o opţiune. Dar sigur te vei simţi mai bine?

  10. Lorena Lupu says:

    DA. Când un om de căcat îşi primeşte muia de rigoare de la viaţă, am orgasm multiplu.

  11. krantzro says:

    E clar. Ai trecut de partea întunecată a Forţei! Aproape că te aud cum respiri greu… 🙂

  12. Lorena Lupu says:

    Nu, frate. Chiar n-am nici o mila fata de cacati de oameni care, cand au avut impresia puterii, au abuzat de ea. Si n-am nici o remuscare legata de faptul ca nu mi-e mila de astia.
    Nu-s mama ranitilor, nu-s Maica Tereza, nu intorc celalalt obraz si, basically, daca cineva vrea mila si sustinere, indicat e sa ofere la randu-i sustinere (de mila n-am nevoie). Sau daca stie ca a fost javra, macar sa taca in gatii ma-sii.

  13. krantzro says:

    Fără să vreau, mi-l şi închipui pe ăla, în faţa ta, în patru labe, cu o zgardă cu ţepi în jurul gîtului întors în sus către tine: “Am fost un căcat! Pedepseşte-mă!”

  14. Lorena Lupu says:

    Na, bun, vad ca discutia deviaza. Eu ma opresc aici.

  15. krantzro says:

    Ai dreptate. Îmi cer scuze.

  16. Radu says:

    “Nu” nu are nevoie de justificari, scuze si explicatii.
    Asa suntem invatati noi romanii ca nu e frumos sa zici “nu” si daca ai zis nu trebuie sa ai un mega motiv si sa te simti vinovat. Si de cele mai multe ori un NU e urmat de tot felul de tiganeli si parlamentari.

    Viata e prea scurta sa-ti fie rusine de “rusinea”/nerusinarea altora.
    Nu poti sa controlezi ce fel de oameni intalnesti si in mod cert o sa intalnesti o gramada de oameni “naspa”, dar poti sa alegi sa cultivi doar anumite relatii si sa nu-ti investesti energie (nici macar enervandu-te) in relatii cu oameni naspa.

  17. Lorena Lupu says:

    dar nu era o justificare, nu era o scuză, nu era o explicaţie. era o poveste.

  18. Joker says:

    Cunosc foarte bine, din pacate, genul asta de specimene. Ingineri de formatie (“bag surubu-n piulita”, gen) care s-au vazut calare pe ceva resurse financiare si care se considera atoatestiutori. Inclusiv in domeniul… creativ. Nu o poti scoate la capat cu ei cu vorba buna. Stii, e o vorba: “Arguing with an Engineer is a lot like wrestling in the mud with a pig, after a couple of hours you realize the pig likes it.” Ai procedat corect, adica. Felicitari.

  19. Lorena Lupu says:

    Multumesc.

  20. George says:

    asta, e clar unu care a punctat prost. 😀

  21. Cris says:

    Logodnicul meu si cu mine suntem parintii unei firme in care lucram cot la cot. Recent am avut parte de un client care nu voia sa vorbeasca cu mine si chiar a facut misto de mine cand l-am sunat pentru nu stiu ce cacat. Mistoul a constat in “A.. dar de ce nu ma suna el? Si-a tras secretara?” Moment in care i-am râs in nas si i-am zis ca nu prea are cum pentru ca suntem la acelasi nivel in firma si sigur se poate intelege si cu mine. Stiu ca nu e mare lucru, dar cred ca am avut o mica victorie pentru ca data urmatoare cand am vorbit a fost mai respectuos si cand ne-am vazut aproape ca a avut curajul sa ma priveasca in ochi.

  22. Lorena Lupu says:

    super.

  23. Eu nu inteleg un lucru. De ce tipa femeile “Mars in pula mea!”? Mi se pare ciudat din moment ce doar orgo-cersetori au dezvoltat organul cu pricina. De ce sa nu strige “Mars in clitorisul meu! ( ͡° ͜ʖ ͡°)”? E urat? :/

  24. ps. orgo-cersetorii* (unde spanac e butonul ala “Edit”)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger