Nu ştiu de unde şi până unde mi s-a dus mie buhul că sunt oracolul din Delhi al internetului, dar mi-a scris un băiat să-mi povestească despre situaţia lui de viaţă. În orăşelul lui din România, câştigă minimum pe economie, pentru că şomajul e mare şi joburile puţine. În străinătate, are oportunităţi de joburi plătite corect şi pe măsura nevoilor lui. Dar are o gagică încăpăţânată, care refuză să plece în străinătate, pe motiv că, pe de o parte, e foarte ataşată de părinţi ş prieteni, şi, pe de alta, „avem ce mânca, ce ne trebuie mai mult”.
Low-key: mă întreb cum au toate gâștele astea proaste cu spume noroc de bărbați loiali și iubitori, care intră în criză existențială din dorința de a le include în planurile lor de viitor, și multe femei deștepte și frumoase întâlnesc numai jigodii narcisiste și exploatatoare.
Dar nu acesta e subiectul postării. Evident că, dacă tu ai ambiția să faci mai multe cu viața ta, și nu poți acasă, că nu ai oportunități, iar proasta vrea doar să trăiască de pe o zi pe alta, te duci și-ți faci treaba. Proasta va găsi sigur un mediocru și vor trăi împreună din reducerile săptămânale de la Carrefour și Lidl, până când o boală mai serioasă, de care nu vor avea bani, îi va despărți, dar asta nu va mai fi problema ta.
Mi-aduc aminte de o știre de acum câteva luni, cu o fată dintr-o țară africană săracă, o fată cu rezultate școlare excepționale, care a aplicat pentru o bursă la o universitate canadiană, și a fost admisă, cu toate cheltuielile de cazare și mâncare plătite. Și bou-friendul din dotare a început să facă tărăboi, că dacă se duce, relația e over. Spre deosebire de românca omului meu, care era doar o proastă pasivă, ăla era un dobitoc care alesese tărăboiul și făcea circ pe TikTok, cu femeia lui care trebuie să fie la ordin, nu să vâneze diplome și alte prostii. Evident că au râs femeile de pe TikTok de el și cu dorsalul, și i-au zis: „băi, puțică tristă, ce ai tu de oferit? Arfe și figuri? Eu, să fiu gagică-ta, te-aș băga în morții tăi pentru atitudine, chiar și fără bursă. Du-te, fată, învață și dă-ți o șansă la viață, Canada e plină de bărbați mai mișto decât prostul ăsta.”
În ambele cazuri, o persoană ambițioasă și capabilă de muncă și de performanță alesese să se cupleze cu un loser patentat, și loserul patentat își găsea îndeletnicire din a tăia cu fierăstrăul aripile persoanei ambițioase, dotate cu potențial și cu voință.
Fie că sunteți bărbați, fie că sunteți femei, sau genders alternative: NU acceptați relații cu ratați. Cine te trage în jos nu e pentru tine. Cine îți bagă bețe în roate nu e pentru tine. Cine preferă să o ardă pe sărăcie și ignoranță nu e pentru tine. Cine caută să îți inducă frică, nesiguranță, îndoieli legate de propriile calități, negativitate nu e pentru tine.
Alegeți-vă relații care să vă încurajeze să munciți, să creșteți, să vă educați, să acceptați oportunități, să îmbrățișați succesul, atunci când vă iese în cale.
Un om poate crește incredibil de mult, alături de cineva care îi transmite încredere și ambiție, și poate ajunge o ruină alături de un invidios sau o invidioasă care te insultă în mod repetat, doar pentru că știe că valorezi mai mult decât el / ea și nu poate suporta gândul.
Viața e prea scurtă pentru toxicitate și negativitate, și dacă alegeți să vă împărțiți timpul și resursele cu cineva, alegeți oameni care vă apreciază potențialul, ambiția, inteligența, perseverența, măiestria într-un anumit domeniu și vă susțin să le valorificați.
Alegeți mereu bursa din Canada. Iar dacă iubi nu spune același lucru, e semn că nu e iubi potrivit pentru voi.
„Datoria ta să-mi faci mie un sandviș e mai importantă decât împlinirea ta profesională și umană”.
Marș, mă. Dacă o enunță pe asta, singura chestie la care trebuie să renunți în viața ta e datoria de a-i face un sandviș.
Alegeți bursa din Canada și, pe drum, veți întâlni pe cineva care vă va îmbrățișa tocmai pentru voința, ambiția și perseverența cu care ați obținut bursa din Canada. Adică pentru ceea ce contează.
Succes!
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Lorena, dacă aș fi citit articolul tău când eram adolescentă la 17 ani, aș fi luat o decizie mai bună pentru viața mea. Am vrut să studiez Medicină Veterinară dar părinții mei nici n-au vrut să audă, zicând că nu-i o facultate bună pentru femei, că bărbații fug de femeile de carieră și femeia trebuie să aibă timp să fie și gospodină și mamă, altfel nu-i bună. În prezent am 37 de ani, locuiesc într-o țară străină unde profesia mea nu se caută, lucrez ceva sub calificarea mea și sunt căsătorită cu un cetățean străin care este nemulțumit că eu câștig puțin și dorește să împărțim 50/50 costul facturilor deși eu fac toată munca în gospodărie în timp ce el joacă jocuri video. Am început să iau antidepresive ca să pot dormi și nu mai întrezăresc nici o speranță.
Nu e prea târziu! Poți schimba ceva, pornește de la ideea asta, că se poate. Puține situații sunt cu adevărat fără speranță, și a ta nu este una dintre ele. Există acum cursuri de câteva luni sau chiar mai puțin care îți oferă acces la joburi mai bune. Oamenii muncitori și interesați se caută peste tot, mai ales în străinătate. Nu te complace nici în relație, dacă nu îți aduce satisfacție. Pune piciorul în prag, setează limite cu ce e corect, și dacă nu sunt sau nu ești respectată, nu trebuie să rămâi în situația respectivă.
Și eu la 33 de ani eram într-o relație nefericită, fără job to speak of, și pe anti-depresive după ce o lungă perioadă fusesem deprimată grav și efectiv adormeam cu gândul sinuciderii pe repeat.
Acum am 38, și de atunci am divorțat, am schimbat orașul, am găsit job bun și care îmi place, am găsit un om bun cu care am o relație frumoasă, ne-am luat apartament, și de curând am născut o fetiță. Nu e ușoară nici viața mea de acum, dar e cu mult mai împlinită. Nu dispera, se poate. Știu că e greu să pornești în direcția bună, și nu va fi ușor, dar se poate. Succes!
Sunt curios ce anume din poziția ta te face să îți permită să dai sfaturi. (Am eu anumite bănuieli ca ți-oi fi găsit împlinirea odată cu boracul, ceea ce nu e prea de apreciat. Menționez ca sunt un om care nu vrea copii.)
Hai să le luăm pe rând:
1. Ești cu un nou bărbat. Bravo, ai avut curajul să divorțezi. Nu ești chiar ca mama de încuiată.
2. Te-ai mutat într-un oraș nou. Bravo, mutarea e bună, dar încă locuiești în România, tara cu cel mai mare alcoolism din lume și cea mai mica educație din Europa. În plus e o țară capturată de serviciile secrete, care urăsc populația și o sugrumă cu ideologie de tip Rusia, păstrând-o într-o epocă neagră.
3. Ți-ai luat apartament cu noul soț. Sincer aici mi-am dat seama ca tu nu ar trebui să dai sfaturi. Sfaturi dau oamenii care au cu ce, dacă înțelegi aluzia. Tu te-ai băgat într-o situație din care greu mai ieși, te-ai legat la cap cum ar veni ca să nu folosesc cuvinte mai grele. Ți-ai vândut libertatea din punctul meu de vedere. Aștepți în acest moment decizia FED ca pe Dumnezeu pentru ca îți dai jumătate din venitul tău, băncii.
4. Cum situația ta nu ar fi fost destul de dificilă deja, tu ai mai luat și decizia, proasta după mine, să faci un copil. Asta e condamnare la sărăcie draga mea. Eu fiind un copil care abia am ieșit dintr-o familie cum va fi a ta, săraci și cu tata alcoolic, hai să-ți explic ce se va întâmpla: copilul va dezvolta boli mentale și fizice, și nu te va mai suporta cat ești de proasta după ce va pleca de acasă. Asta în cel mai bun caz. Asta a fost destinul meu. Poate vei avea tu alt noroc. Dar nu prea cred.
Și tu dai sfaturi? Unei persoane care:
1. E în străinătate, deci are avans de dezvoltare personala fata de tine. Orice om ar trebui să facă călătoria asta să înțeleagă anumite aspecte despre lume și sine
2. E într-o relație cu un străin. Asta spune multe despre ea. Deși nu a prins încă unul bun, va prinde în turul doi, dacă va prinde curaj să divorțeze. A fi într-o relație cu un străin este un alt must do pentru oricine vrea o experiență de viața completă.
3. Nu e o persoana superficiala. Nu da sfaturi gen fă un curs de câteva luni și gata. Sincer, eu ție nu ți-aș da un job dacă mi-ai veni cu gândire dinasta. In orice caz cu gândirea asta tu nu poți avea un job bun. Jobul tău luat cu un curs de câteva luni va dura maxim 5 ani. Femeia căruia ii dai tu sfat are nevoie de o vocație, nu de un job temporar.
4. Femeia cărora ii dai tu sfaturi a înțeles faza cu familia proasta, vezi punctul meu 4, spre care, incredibil, tu cumva o sfătuiești să meargă? Tu chiar nu vezi cat de nelalocul ei e sfatul tău?
Misery needs company.
Şi de când a locui în România e obligatoriu mai rău decât în străinătate, dacă viaţa ei e bună aici? Wtf?
Bună.
Nu mă așteptam ca comentariul meu să producă o reacție atât de puternică, cel puțin nu de la o terță persoană.
Dar văd de unde vii, ca să zic așa. Ai zis că ești un copil, se cam vede din comentariul tău.
Nu e nimic în neregulă cu sfaturile pe care le dai tu, ca răspuns la povestea mea: du-te în străinătate, relație cu un străin, nu fă copii, nu fă împrumut la bancă. Dar e totuși amuzant cum asta e mai puțin o părere personală ci mai degrabă principiile unei generații, a ta. E normal să gândești așa. Țara asta e de căcat, și prea puțini încearcă să o schimbe, să te înhami la credit pare scary la orice vârstă și conceptul unui copil în lumea de azi pare aproape de neimaginat. Până acum câțiva ani gândeam ca tine, doar poate cu mai puțină ură pe necunoscuți 🙂.
Ce s-a schimbat a fost că în căutarea mea de mai bine, am dat peste oameni ok care m-au făcut să îmi schimb atitudinea și să am mai puține frici de viață în general, și să pot să o trăiesc cum vreau, nu gândindu-mă la ce nu pot să fac, ci la ce pot.
Povestea mea nu era un sfat, să facă ca mine, era un exemplu de a reuși să îți schimbi viața, în ce dorești tu să o schimbi.
Mai puțin partea legată de job, acolo, îmi pare rău să îți spun, dar se vede că ești copil și nu ai experiență în unul. Dacă ai 38 de ani, și nu ai posibilitatea să fii susținut de cineva, nu îți poți permite să urmărești o “vocație”. Asta cu vocația e extrem de naivă și până la urmă chiar nocivă. Da, câțiva dintre noi avem noroc, și chiar e vorba de noroc, să muncim la ceva ce putem numi vocație. Majoritatea ori sunt nemulțumiți de job, ori au găsit un job acceptabil. Lorena e artist, întreab-o pe ea cum e cu vocația și cât a muncit și cât muncește în continuare ca să-și trăiască vocația. Personal, cunosc artiști care da, își trăiesc “visul”, ce e drept în România, dar trebuie să se mulțumească cu puțin, nici unul nu s-a îmbogățit din asta. Dacă fiica mea va dori să ia această cale, o voi susține cât voi putea, dar voi plânge pentru ea, pentru cât de greu îi va fi, de dinainte să îi fie, dacă înțelegi ce zic.
Și da, poți lua un job bun cu niște cursuri, pentru că pe oamenii respectivi (din care clar nu faci parte, ca sa îmi “dai” un job 😆) îi interesează să faci niște chestii nișate bine, nu să ai 30 de diplome și doctorate pe domeniul tău de activitate. Da, diplomele ajută la luat jobul, dar nu sunt indispensabile, și mult mai mult contează ce faci efectiv la job și cum poți crește. Dacă te interesează, sunt programator, e un job bun.