Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimite(ți) problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost.
Mesajul de azi spune aşa:
***
Dragă Lore,
Sunt fana ta de pe TikTok, dar am început să-ți citesc și blogul. De obicei, nu citesc bloguri, dar tu scrii foarte funny.
Explică-mi și mie de ce dispar băieții după câteva dates și nu au bunul simț să îți spună în față ce nu le convine, sau măcar să se despartă frumos și civilizat?
X.
***
Dragă X.,
Și băieții și fetele dispar uneori ca măgarul în ceață, și spre rușinea mea, trebuie să recunosc că și eu am făcut-o de câteva ori, pe când aveam 20ish de ani și nu-mi dădeam seama cum e cealaltă persoană afectată de faptul că dispari de pe o zi pe alta. Îț pot spune de ce o făceam eu.
Am crescut cu o mamă care făcea o criză interminabilă de isterie de câte ori lucrurile nu se întâmplau cum voia ea. Și pe la 20ish, eram mai mult decât traumatizată. Aveam un atac de panică de câte ori trebuia să spun un „nu”, pentru că subconștientul meu anticipa jumătate de oră de urlat. Știi cum e când ai un playlist pe care-l asculți. Apoi, auzi în oraș o melodie din playlist și, instinctiv, o aștepți pe următoarea, și e aproape surprinzător că nu urmează.
Deci, dacă după trei-patru dates conchideam că nu îmi place cineva, dispăream ca să mă protejez emoțional de un eventual abuz verbal.
Probabil că nu toți gigeii o fac din acest motiv. Unii sunt pur și simplu foarte comozi, decid că nu mai au chef de fața ta și dispar pur și simplu. Alții voiau doar o aventură, și văd că tu vrei poate ceva mai serios. De ce să tragă de tine când pot găsi direct pe una care vrea o aventură și ea. Alții cunosc pur și simplu pe alta care îi atrage mai mult și se reprofilează pe tăcute. Alții pur și simplu încep un job nou care le mănâncă toată energia și nu mai au timp de dates. Iar alții nu știu ce vor.
Ce ai tu de reținut e că nu te plăceau foarte tare, prin urmare, dându-se dispăruți brusc, ți-au făcut un serviciu uriaș.
Știu, e umilitor și doare pe moment. Dar mai bine dispare după două dates, decât să investești în el ani de iubire și efort, eventual să-i și faci copii, și să dispară atunci, să te lase cu responsabilități și rate. Ia-i confesiunea de neseriozitate așa cum a venit și concentrează-te pe lucruri care te fac fericită.
Și vezi ce faci dacă reapare în câteva luni comportându-se ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Întreabă-l care a fost faza, informează-l că acest tip de comportament nu ține cu tine și spune-i că dacă mai dispare o dată, poate să uite că exiști.
Sper că ți-am fost utilă,
Lorena.
***
Dacă îţi plac sfaturile obiective și bine intenționate, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Mda. Am patit si eu o faza in care ma vazusem cu el de 3 ori dar pt ca dinamica dintre noi era nu ft ok, gen el ma cauta 90% mai mult si eu ii dadeam de inteles ca nu-s tare interesata desi era fix invers sau il invalidam cand ma valida si cand se lua distanta cam mare fix atunci ma împrăștiam spre el. Apoi s-a intamplat sa trebuiasca sa aman a 4-a intalnire pe motiv de raceala. La o zi dupa faza asta a urmat si un refuz din partea mea la întâlnire spontana la club, iar următoarea zi omu s-a reprofilat rapid ca noh cred ca avea full de optiuni. M-am trezit cubochij cat cepele, next day dupa refuz, ca postase story super dubios l, cu una ca si cum erau ft apropiați el ținând-o cam tandru cu mana dupa talie si sold intr o piscina si ambii avand cate un zâmbet super larg. M-am simtit lovită ca de o palma in special ca omu imi ceruse exclusivitatea la a 3-a intalnire. Ma rog a fost vina mea in anumite sensuri si detalii. Nu cred ca se justifica ghostingul asta decat daca avea niste standarde / limite ridicate sau mai degraba motive solide, poate nici atunci.
Se întâmplă des ca gigel să vină cu presiune mare, apoi brusc să se afișeze cu alta.
Nu ai greșit cu nimic, e dreptul tău să ai rezerve și nu dansezi după cum fluieră. No loss.
Multumesc. Au trecut 6 luni de cand a disparut si inca doare uneori.
N-are de ce să doară. Ți-a făcut un serviciu.
Cât de bine mi-ar fi prins acest articol acum niste ani, înainte să rămân cu responsabilități și doi copii!
Excelent punctat, foarte realist!
Mulțumesc.
De ce am ghostuit: nu mi s-a parut ca merita efortul pentru explicatii si nu aveam chef sa ma intind cu ele. Facuse multe chestii mici care ma deranjasera si peste care as fi trecut cu vederea daca omul ar fi insemnat ceva pentru mine, insa am simtit ca situatia s-ar fi agravat daca as fi trecut peste. Nu si-a inteles locul si cum trebuie sa se poarte iar eu nu exist ca sa fac educatie nimanui, mai ales unui adult, si tin foarte mult la mine si la timpul meu. Deci block si pa.
înțeleg.
Sa ghostuiesti cand nu ai fost jignit e lipsa de politete. Ar trebui totusi sa ne gandim sa nu tratam alti oameni ca pe niste vite. Da, e buna scuza fricii de abuz, e de inteles din punct de vedere uman , dar parca prea subminam functionarea armonioasa a societatii, la un nivel de baza, refugiindu-ne in asta. E ca atunci cand nu anunti ca nu vei veni la un interviu pentru un job. Parca iei o daltă si sapi un pic in fundatia relatiilor civilizate dintre oameni.
Eu nu am ghost-uit pe nimeni, nici macar in cazul in care nu mi-a placut de ea (da, a existat si situatia asta, din pacate pentru amandoi), pentru ca nu e normal, e un act de lasitate, de nesimtire, lipsa de bun simt, respect, etc. Nu importa daca imi place sau nu de ea, daca ei ii place de mine, automat isi are sufletul “orientat” spre mine si inima deschisa catre mine, prin urmare, omul e ultra-sensibil si poate sa sufere atroce din cauza asta. Asa ca e mai bine ce-i in gusa, si-n capusa. Ce gandesti, aia sa spui, indiferent de situatie. Cu respect, cu politete, cu bun simt, dar sa fie adevarat. A ignora omul si a-l lasa sa astepte, sa-l tii pe ghimpi, e un act de cruzime sufleteasca si de lasitate. Iar astea sunt de dispretuit (iar dispretul e mai rau decat ura).
Respect. Asta înseamnă să ai demnitate.