Dansul ciudat al guvernului cu cultura

De cam o săptămână, toate instituțiile culturale din România ies la proteste. Motivul? O nouă ordonanță, care le pune obiectiv în situația de a da faliment în câteva luni. În orașele mari, cu o activitate culturală bogată și complexă, teatrele clasice, filarmonicile, muzeele oferă reperele istorice culturale, coloana vertebrală care dă o direcție. În orașele mici, unde cultura indie nu se poate întreține de una singură, instituțiile culturale oferă singurele repere disponibile.

Anna Popa, managerul Teatrului “Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe, este definiţia omului întreprinzător care înşfacă oportunităţi şi ştie să facă din orice bici, şi să şi trosnească. Din 2015, de când a câştigat concursul de director, a construit un repertoriu valid pentru estetica de azi, a fondat festivaluri care să susţină în primul rând tinerii şi să le ofere o platformă şi a umplut sălile de public, aşa cum nimeni înaintea ei n-a reuşit.

Am stat de vorbă cu Anna Popa despre modul în care noua ordonanţă va afecta viaţa culturală din întreaga ţară, dacă ordonanţa prezentă va fi adoptată în forma ei de acum.

Trollywood: Anna, am înțeles că există un proiect de lege care va afecta instituțiile culturale din orașele mici. Explică-mi şi mie, te rog, despre ce e vorba.

Anna: Este un proiect de Ordonanță care a scăpat în spațiul public, dar care nu este încă într-o formă pe care să o și scoată în dezbatere. Este o Ordonanță ce ar trebui să aducă o reformă și o eficientizare bugetară și administrativă a sectorului bugetar în totalitatea lui. Din păcate, Cultura fiind mereu “neesențială”, a picat și acum cum nu se poate mai prost. Iar anumite articole din Ordonanță ar urma efectiv sa ducă la colapsarea Culturii la nivel Național.

Ce spun aceste articole?

Anna: Fără a avea la bază o analiză pe domenii şi fără a preciza care sunt economiile estimate, ordonanţa impune în schimb comasarea / desființarea / reorganizarea / fuzionarea sau transferul instituțiilor publice cu mai puțin de 50 de angajați. Cifră stabilită aleator, fără fundamentare, în ciuda faptului că eficiența structurilor de mai mici dimensiuni este superioară oricăror modele de organizații-mamut, conform tuturor teoriilor manageriale și administrative.

Se ignoră astfel faptul că se va pierde personalitatea juridică a sute de instituții, unele dintre acestea având proiecte cu fonduri nerambursabile europene în derulare și contracte semnate, ceea ce va determina o imagine catastrofală a instituțiilor românești ca parteneri de încredere ai instituțiilor similare din Uniunea Europeană.

Accentuăm încă o dată că domeniul cel mai afectat va fi cel al Culturii – întrucât majoritatea Sectoarelor Culturale și Creative operează prin organizații de dimensiuni reduse pentru eficiență și flexibilitate.

Tot sistemul național al culturii este deja vulnerabilizat și redus la minimul posibil, în urma putin gânditelor politici de descentralizare administrativă. Pe cale de consecință, unitățile de producție culturală nu vor fi capabile să supraviețuiască nici comasărilor estimate, nici administrării comune, întrucât specificul lor de activitate – unele instituții având un profil unic! – nu permite îndeplinirea mai multor misiuni profesionale.

Nu există niciun temei juridic pentru ca administrarea instituțiilor publice de cultură să fie confundată și asimilată cu „administrația publică”. Serviciile minimale de administrare din instituțiile publice de cultură sunt de facto servicii suport pentru producerea bunurilor și serviciilor culturale, nu un scop în sine.

Țin să subliniez că, în ceea ce privește instituțiile publice de cultură aflate în subordinea autorităților administrației publice locale – care reprezintă majoritatea instituțiilor de acest fel din România – unele soluții normative propuse încalcă flagrant dispoziții ale Cartei europene a autonomiei locale din 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, art. 6, art. 9.

Despre câte instituţii vorbim?

Anna: Dacă s-ar aplica articolul XX din proiectul de Ordonanță de Urgență, dintre cele 469 de instituții publice de cultură cu personalitate juridică care își desfășoară activitatea în prezent, cel puțin 61% vor fi desființate, după cum ne arată cifrele: 39 din totalul de 127 teatre (pentru copii, altele cu profil unic sau unele ale minorităților nationale, majoritatea aflându-se în orașe mai mici, dar nu numai, pentru că este și cazul Bucureștiului cu Teatrul Masca și Centrul Național al Dansului), 48 din 107 muzee, 34 din totalul de 50 biblioteci, filarmonici, ansambluri muzicale, centre culturale cu activitate de spectacol, instituții cu caracter unic precum Direcțiile județene de cultură (42) sau institute de cercetare culturală, INCFC, Centrul Național al Cinematografiei, Administrația Fondului Cultural Național, Arhiva Națională de Filme, Artexim, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor etc.

Pe înţelesul omului simplu: voi, teatrul, ca instituție cu mai puțin de 50 de angajați, ar trebui să fuzionați silit cu nu știu ce altă instituție, să vă puteți continua activitatea?

Anna: Toate instituţiile de cultură susţinute de un finanțator (teatre cu muzeu și cu o casă de cultură eventual) ar fuziona într-o singură instituție, după care, din Instituția nouă se reduce personalul cu 15% și apoi, în baza altui articol limitativ, i se va scădea bugetul cu aproximativ 60%, ceea ce va duce la noi disponibilizări (cel puțin încă jumătate din personal) și, după toate astea, rămâi și fără bani de producții, căci puținul rămas se duce pe funcționare și astfel, în 6 luni – 1 an, aproape toate instituțiile de cultură își vor declara falimentul. Tot ce va rămâne va fi o rețea de clădiri și săli de spectacole pe care, pentru a le putea întreține, cel mai probabil le vor închiria pentru nunți și botezuri.

Așa cum s-a întâmplat deja cu o serie de cinematografe.

Anna: Faza cu cinematografele e mic copil. Repercusiunile acestei Ordonanțe, dacă trece așa cum au propus-o, sunt atât de groaznice încât înseamnă efectiv îngroparea Culturii, ceea ce nimeni vreodată în istorie nu a reușit să facă.

Cred că oamenii încă nu înțeleg gravitatea situației, pentru că, atunci când spui că înseamnă moartea Culturii, nu văd dimensiunea reală a problemei. Că nu vor mai exista teatre (decât câteva mari), muzeele vor fi doar în câteva orașe, biblioteci închise, închiderea căminelor culturale, ale caselor de Cultură, adică închiderea tuturor spațiilor din orașele mici și mijlocii, unde sunt cele mai necesare.

Înțeleg. Ce măsuri luați pentru a preveni acest dezastru?

Anna: Toate măsurile legale. Toți reprezentanții teatrelor, muzeelor, filamonicilor, bibliotecilor, sindicatelor, primăriilor, arhitecților, absolut toți au trimis memorii către Guvern și Prim Ministru prin care semnalăm toate aceste probleme. Am făcut studii, am explicat documentat și argumentat, au avut loc discuții cu reprezentanți ai guvernului. În paralele petiția noastră pentru salvarea culturii a ajuns la 30.000 de semnături. Și cu toate astea, am senzația că jucăm un dans ciudat – doi pași înainte și trei înapoi. Vorbim ceva azi, iar mâine, domnul Prim Ministru deja declară în presă fix opusul. Tocmai din cauza acestui dans psihotic, am hotărât să mergem mai departe cu protestele. Vrem să rămânem în atenția oamenilor până se anulează acele articole din OUG. Am senzația că, imediat ce ne relaxăm, instant vor da Ordonanța și într-o formă sau alta, tot ne vor dărâma.

Dă-mi, te rog, un exemplu în care ați discutat ceva, și a doua zi a apărut o declarație cu fix opusul.

Anna: A avut loc o întâlnire la Guvern, în cadrul căreia am fost asigurați că nu se desființează sau comasează nicio instituție, ne-au ascultat cu atenție și au zis să stăm liniștiți, că e doar o neînțelegere, că domnul Ciolacu nu agreează forma actualei Ordonanțe. Imediat a doua zi, la știrile de dimineață, domnul Ciolacu a declarat că el nu înțelege de unde atâta agitație că nu se desființează nimic, dar de comasat trebuie comasate, că prea sunt multe instituții și, oricum, comasarea nu înseamnă desființare. Şah-Mat! Am zis că la următoarea întâlnire mergem și cu artiști plastici în delegație și încercăm să le desenăm, poate așa ne facem înțeleși…

Și de când durează jocul ăsta al promisiunilor urmate de răzgândiri?

Anna: De mai bine de o săptămână. Ceea ce, pe undeva, e bine că măcar întârzie cu datul Ordonanței, ceea ce înseamnă că încă mai avem o șansă să o modificăm.

Am înțeles că ați creat și un eveniment, ați înmormântat cultura. Cui i-a venit ideea și unde ați ținut-o?

Anna: Am înmormântat-o simbolic în fața Prefecturii, adică în fața reprezentatului Guvernului în regiune. A fost un protest silențios de tip performance și a fost foarte emoționant.

Foarte artsy și metaforic din partea voastră. Au existat astfel de proteste de tip happening și în alte orașe sau Sf. Gheorghe e unic as usual?

Anna: De fapt, întreaga mișcare a protestelor a plecat de la Miercurea Ciuc. Noi ne-am alăturat din prima zi, dar vineri, în paralel, au protestat şi au transmis live protestul alte 20 de institutii de cultură din orașe diferite, din Satu Mare până la Brașov.

Adică Ardealul, că restul ţării oricum n-are cultură. 😀

Anna: Eu nu m-aș arunca la astfel de declarații, dar ceea ce pot spune cu siguranță este că, în curând rămânem toți fără Cultură, vorba cântecului: țara te vrea prost!

Glumeam. Sper să se termine cu bine şi să izbutiţi în demersul vostru.

Anna: La cum merg lucrurile, am sentimentul că vor mai urma și alte proteste, așa că rămâi cu ochii pe noi.

Textul Ordonanţei poate fi consultat aici.

Petiţia poate fi semnată aici.