Toate minciunile Adrianei Stoicescu

E tipa asta, Adriana Stoicescu. Judecătoare. Vicepreședintă a tribunalului Timiș. Șefă absolută pe homofobie.

Semnalizatoare de virtute pe social media. Prin urmare, încearcă să-și justifice homofobia cu speech sforăitor, cu apel la etnia ei, cu apel la Dumnezeu și toate cuvintele care mișcă dacul de rând.

Dar cum mie îmi place să pun lumina de reflector pe discrepanța dintre bull$h!7 și realitate, azi îi vom lua ultimul rant antiqueer și îl vom demonta frază de frază. Cu intenție satirică, să nu vină pe aici să țipe tare că e abuzată. Și nu, nu mergeți s-o jigniți, să nu țipe tare că instig la violență împotriva ei, că pare genul căreia îi place să se victimizeze. Ne amuzăm în incintă și lăsăm proasta în pace. Oricum, e genul de proastă cu care logica nu ține.

Cu bold, voi posta afirmațiile cucoanei. Cu font simplu, răspunsul meu. Va fi fun, promit.

Mizeria umană iese la iveală ca uleiul deasupra apei, jignirile nu mai contenesc.

Ăvaai, smiorc, smiorc. Tu negi dreptul la existență și trai liber pentru 10% din populație, strict pentru că nu-ți place ție preferința lor de parteneri și identitatea de gen, dar tot tu ești jignită. Poate că unii ți-au zis că ești o dobitoacă, și alții că ești o javră, dar niciunii nu ți-au negat dreptul de a fi tu însăți și dreptul de a te mărita cu care prost se îndură să te ia și pe tine.

Am agitat un cuib de viespi…

Nu, viespea erai tu. Ai jignit nemotivat niște oameni care nu îți datorau justificări pe viețile lor private.

Numele străbunicului meu este Rosenfeld. Hai, curaj, antisemiților…

Aha, și etnia îți dă scutire la homofobie, sau ceva. Ghinion, nu noi eram antichestii, ci tu. Dacă întrebi LGBTistul obișnuit ce crede despre Holocaust, o să îți plângă soarta fiecărei victime. Și noi suntem queer, plângem mult.

Pe antebrațul Dorei, soţia străbunicului meu, era tatuat numărul…

Sau cum, narcisistă sinistră fiind, ia o problemă care NU era despre ea și o face despre ea. Că na, când suferi de deficit acut de atenție, orice formă de cerșetorie de atenție fără legătură cu subiectul se justifică.

Nu a convins-o nimeni, niciodată, că nu trebuie să mai strângă firimiturile când terminăm de mâncat.

Din nou: a întrebat-o cineva despre străbunică-sa?

Asadar, nu îmi vorbiți despre minorități și drepturi fundamentale, despre prigoană și discriminare…

Păi, tocmai, presupunând că ai tăi au fost discriminați – sau cel puțin așa afirmi, mai rămâne să și demonstrezi cu acte, să te credem – ar trebui să nu practici exact chestia asta. Dar hei, asta presupune inteligență și empatie. De care nu te-a suspectat nimeni niciodată.

Nu mă puteți obliga să accept că omul trebuie lăsat să se simtă Dumnezeu ca să fiți voi fericiti.

Dar cine și unde cerea să se simtă Dumnezeu? Arată-mi un punct al oricărei liste de revendicări LGBT care zice: vrem să ne simțim Dumnezei.

Suntem miliarde cei care credem în El.

Din nou, divagație. Din nou, lecție de cum faci să fie despre tine o problemă care nu are legătură cu tine, ca orice narcisist clasic.

Nu vă obliga nimeni să simțiți ca noi.

Slavă Domnului, măcar atât.

Dar nici pe noi nu puteți obliga să acceptăm că vreți să schimbaţi lumea, asa cum a fost creată de Dumnezeu.

Pasămite, l-a consultat direct pe Dumnezeu și el i-a spus cum a intenționat lumea. Nu e ca și cum, acum niște sute de ani, ereticii erau arși pe rug și toți dobitocii de calibrul doamnei erau convinși ferm că așa a creat Dumnezeu lumea. Nu e ca și cum, la distanță de câteva țări, niște Ahmezi pot lua patru neveste simultane și sunt convinși la fel de ferm că așa a creat Dumnezeu lumea.

Ce faceti în dormitor, vă priveste.

Nu mă interesează că Ionică se iubeste cu Petrică sau că Vasilică se iubeste cu poneiul. E problema lor.

Suntem onorați. Grav era ca narcisismul cucoanei să fi evoluat în așa hal, încât să vrea să se și uite. Dubioșel, însă, că nu poate face diferența între iubirea dintre adulți care consimt reciproc să se iubească și ponei. Oare să fie pentru că, și în cazul ei, poneiul e singurul care pare interesat? Ne abținem de la alte speculații.

Dar de ce trebuie să vă venerăm pentru asta? De ce trebuie să iesiți în stradă iar noi să ne închinăm în faţa voastră?

Dar cine a cerut să ne venerezi? Cine a cerut să te închini? Era un marș pentru drepturi, nu un alai bisericesc. Nimeni nu plimba o candelă episcopală.

De ce trebuie să dăm la o parte două mii de ani și o Carte?

Cine ți-a cerut să dai la o parte orice? Cred că nici bărbatu-tu nu-ți cere să dai o parte nimic.

De ce trebuie să vă lăsăm să le vorbiți copiilor despre normalitatea voastră dar nu le putem vorbi despre El?

Taman pentru ca acești copii să înțeleagă normalitatea altuia și să nu devină jigodii proaste și rele ca tine. Copii care înțeleg nu hărțuiesc, nu bat și nu umilesc persoane queer.

Partea pe care n-o pricep e cea cu „nu le putem vorbi despre El.” Există cursuri de religie la toate școlile. Religia e materie de bac. Există facultate de teologie. Cine nu te lasă să ce?

Aveți tot dreptul să vă simțiți liberi. De 30 de ani nimeni nu vă mai incriminează. De ce trebuie să ne incriminați pe noi?

Ca să fim mai minuțioși, e vorba de 22, pentru că Guvernul Bombonel a abrogat în 2001 Legea 200, care te aruca la zdup pentru interes CONSENSUAL arătat unei persoane de același sex. Dar în mintea multor români, incriminarea continuă. Simplul fapt că o proastă se crede portavocea lui Dumnezeu care pretinde să decidă unde e binele și unde e răul e tot o formă de incriminare.

Putem trăi împreună, știu asta. Dar voi vreți mai mult.

Nu mai spune. Ce vrem noi mai mult decât aveți voi?

Vreți să deveniți majoritari. Şi e simplu.

Uhm, ce? Încă nu am întâlnit LGBTistul care să țipe tare la o persoană straight că ar fi cazul să încerce cu cineva de același sex. Deci, cum să devenim noi majoritari? Pe ce cale?

Copiii de 13, 14 ani sunt ușor de influențat si convinși că libertatea absolută e calea spre fericire.

Dacă erau așa ușor de influențat, cum se face că atâtea secole de opresiune la adresa persoanelor queer n-au făcut să dispară atracția între persoane de același sex?

Voi celebrați iubirea, noi celebram IUBIREA.

Nu e urmă de iubire în ce faci tu, madam.

Marşul nostru se cheamă Înviere.

Ați văzut vreodată un gay pe marginea alaiului de Înviere, țipând tare că nu-i place ce se întâmplă acolo, așa cum țipă tare această dobitoacă că nu-i place marșul Pride?

Iubirea noastra e Iubirea Lui.

Iubirea ta se numește frustrare de proastă încuiată.

Avem voie sa spunem asta?

Tu poți să spui ce vrei tu, dar nu e ca și cum asta generează valoare de adevăr.

O mână de politruci pătaţi la suflet a pornit un război cu Dumnezeu si vreți ca noi să tăcem?

Opa, a revenit Dumnezeu în discuție. Pe ce logică cu ce se discuta înainte? Pe niciuna. Dar așa e Dumnezeu, când i se scoală lui, dă cu ușa de perete pe neanunțate.

Nu putem.

Nu poți tu multe.

Voi vă serbaţi sexualitatea, nu iubirea si nici libertatea.

Având în vedere că legea 200 priva de libertate oameni taman pe baza sexualității, ba da, o cam serbăm. În plus, mulți LGBT nu vor pe cineva cu care să și-o tragă. Vor un partener de viață. Vor o relație respectabilă și respectată, ca orice altă relație.

Sunteți îndreptăţiţi să o faceti.

Aha, și atunci, de ce semnalizezi?

Dar lăsați-ne și pe noi să ne serbăm Iubirea.

Părerea mea e că nu prea ai ce serba din acest punct de vedere, dar, whatever. Cine o oprea pe cucoana asta să serbeze orice?

Lăsați-ne să ieșim în stradă şi să vorbim despre Cuvântul Întrupat.

Cine o ținea pe cucoana asta în casă cu sila?

Primul cuvânt rostit de prunc este mamă.

Din nou, divagație populistă. Mi-a dat un smiorc. dar nu, nu are legătură cu subiectul.

Oricât încercați să schimbati asta, peste milioane de ani va fi tot aşa.

Aici, tanti bate un apropo la adopții. Și uită convenabil că „pruncii” ajunși la casa de copii nu prea au cui să spună „mamă” in the first place.

Vreti să vă cununați? Cununia este o taină, la fel ca preoția. Oricât încercați să schimbați asta, peste mii de ani va fi la fel.

Când se porcăie vecinii mei bețivi, cuplu tradițional format din gigel și maricică, taina aia o cam aude tot blocul. Iar taina preoției… uhm, băiețeii prepuberi?

Vreti să îl înlocuiti? Puteți să încercați. Nu veți reuși niciodată.

Să înlocuim ce? Parcă fraza precedentă era cu taină și cu căsătorie. Care din aceste substantive e la masculin?

Pentru că războiul ăsta nu este decât veşnicul război dintre bine și rău, dintre Dumnezeu si cel căzut.

Căci la asta se reduce totul. La Dumnezeu.

Din nou, cucoana ia o temă 100% laică și începe să-i dea cu dumnezeii de zici că e babă pupătoare de moaște, nu ditamai judecătorul, adică o persoană ale cărei decizii afectează vieți de oameni și care se presupune că trebuie să fie aptă de discernământ și de rațiune.

Poate veți câștiga mici bătălii. Dar, în final, fiți siguri că va avea El ultimul cuvânt.

Din nou, cucoana a stat cu Dumnezeu pe Zoom sau pe Discord și știe exact ce vrea Dumnezeu.

Lapidați-mă.

Ăvaaai, sunt importantă, sunt importantă. Mă sacrific pe altarul prostiei, că sunt importantă. Asta în timp ce știe că persoanele queer sunt cea mai nonviolentă categorie socială, și tot ce o să facă vreodată vreun gay va fi duel de poșete cu ea.

Mâine va apărea altcineva şi va lupta în numele nostru!

Nu ne îndoim. Mama proștilor e mereu gravidă.

Știți zicala aia din bătrâni: Prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul? Am un amendament: prostul dacă nu e ferm convins că vorbește în numele lui Dumnezeu parcă nu e prost destul.

Ce mi se pare grav e doar faptul că deciziile ăsteia afectează vieți.

***

Dacă îţi plac textele satirice , susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.