Toamna, geniala pictoriță, începe să coloreze copacii și arbuștii în nuanțele cele mai variate, dela galbenul palid al mestecenilor, până la maroul închis al poroambelor. Cât de încântător e un buchet de frunze de toamnă în camera noastră! Ce minunat împodobește masa un astfel de mănunchiu, artistic aranjat! Dar ce păcat, că frumusețea crengilor rupte din pădurea autumnală ține atât de puțin! Că, chiar a doua zi, frunzele încep să se strângă, să se usuce, să-și piardă coloritul viu!
Există totuș un mijloc foarte simplu de a păstra un astfel de buchet intact timp de un an, sau poate chiar doi. N’avem decât să punem mănunchiul proaspăt cules la un loc rece, unde-l lăsăm trei zile. Pe urmă, călcăm frunză după frunză cu un fier călduț. Osteneala noastră ne e răsplătită prin frumusețea durabilă de acum înainte, a buchetului.
Și pentrucă vorbim de conservarea plantelor, să dăm aici și rețeta pentru păstrarea cununei de mirt. Multe mirese ar dori, desigur, să conserve această podoabă a celei mai însemnate zile din viața lor.
Muiem în acest scop cununa într’o soluție de parafină solidă în benzol, în proporție de 1:10. După ce scoatem cununa, lăsăm lichidul să se scurgă bine și o uscăm în aer liber.
(din Gazeta noastră ilustrată, nr. 109 / 1930)
Așa se scria acum 80 de ani. Azi se scrie așa.
Non multa sed muiem.
pusesem pariu în sinea mea că primul comentator va face un banc despre muiem. 🙂
Ăsta nu e banc, e panseu. Banc era dacă muiam mireasa.