Acesta e un articol solicitat de o fată care tocmai mi-a oferit o donaţie pe PayPal. Mulţumesc, acesta e modul real de a arăta apreciere pentru munca unui creator de conţinut online. Nu „scrie și despre cutare, obligatoriu moca, că deja citesc zi de zi chestii de la tine și mi se pare că e cazul să te pun la treabă suplimentar, că sigur iei procent din abonamentul meu la Digi.”
***
Sunt două situații în care oamenii ajung să-și dorească să plece dintr-o relație: A) în situații abuzive, când celălalt e violent sau manipulator și B) când ești singur(ă) în relație, tu faci tot efortul din univers și ești tratat(ă) cu nepăsare și lipsă de respect.
Dar în ambele situații, există un element comun: interacțiunea respectivă a devenit o sursă de durere și de furie, nu una de echilibru și bucurie, și te-ai săturat până peste cap de manevrele celuilalt, ca de mere pădurețe.
Sau, dacă celălalt te-a părăsit pe tine, chit că tu făceai tot posibilul să fie frumos și bine, e sentimentul intens de trădare, de nedreptate, conștientizarea faptului că în tot acest timp ai fost doar o soluție de moment, nu o alegere de lungă durată.
Indiferent care dintre aceste trei situații ți se aplică, începe prin a conștientiza că tocmai te-ai eliberat de ceva ce te rănea și îți făcea rău, și că ai libertatea de a o lua de la zero.
Sigur, când pleci tu, e bine pentru că ai deja un plan de brexit: unde o să stai, cum îți gestionezi bugetul, cum te descurci. Sau, mă rog, sper că ai. Cel mai aiurea e când pleci și, odată afară, ești like: aha, și acum unde mă duc. Găsește din timp garsoniera închiriată, camera de oaspeți a prietenei tale sau apartamentul părinților tăi, să nu se creeze situații penibile de tipul: Adio, dar rămân cu tine.
Nimic nu mi se pare mai toxic decât un cuplu care se desparte, dar, din lipsă de bani, locuiește mai departe în comun, și au cutii de lapte și pâini separate, pentru că, în timpul relației, numai ea cumpăra lapte și pâine, și acum, refuză să le mai împartă cu el.
Genul ăla de frustrare iscată de rahaturi mărunte de zi cu zi îți face viața un iad. Nimeni sănătos la cap nu are nevoie de așa ceva. Pleacă cu totul, ia-ți viața de la zero și așa devii 100% disponibil(ă) pentru ceva ok.
Sau, pur și simplu, pentru un trai liniștit.
Dacă tu ești cel părăsit / cea părăsită, se adaugă elementul de wtf did I do to deserve this. Dar și aici, foarte rar se întâmplă ca despărțirea să vină din senin și să ai sentimentul că până atunci, era relația perfectă. Maică-mea, de exemplu, se jură că a fost un șoc uriaș pentru ea că taică-miu avea o amantă și că vrea divorț. Dar tot ea o să ți se vaiete că el nu era prezent în căsătoria aia cu nimic și o neglija de ani de zile. Inabilitatea de a conecta punctele și de a se văicări 30 și ceva de ani mai târziu cum a șocat-o plecarea îmi arată în ce hal sunt dispuși unii oameni să se mintă de unii singuri și cum nu sunt în stare să-și scoată capul din propriul c.
Nu fi maică-mea. Fii Freddie Mercury: „open your eyes, look up to the skies and see.”
Realitatea e că dacă celălalt nu vede în tine persoana dorită, poți să stai și-n cap și-n coadă, că te agiți degeaba. E mai simplu să asumi că ești la locul nepotrivit și să pleci pur și simplu.
„Păi, da, dar știi că la început era așa și pe dincolo.”
O capcană 100% eronată e să-ți bați capul cu ce era la început. Indiferent ce o fi fost, acum nu mai e ca la început, iar tu nu ai de ce să te torturezi voluntar cu trecutul îndepărtat. Let it goooooooooooo, let it gooooo.
Cu cât renunți să proiectezi, să manifestezi și să-ți faci filme interioare legate de început – am scris deja cât de mult urăsc proiectatul și manifestatul, și cât de otrăvitoare sunt ele de fapt – cu atât îți lași loc să conștientizezi că lucrurile care se întâmplau nu erau ok pentru tine și că ieșirea e cea mai bună soluție. Și în loc să plângi ce frumos v-ați ținut voi de mână în vacanța voastră din Antalya, în 2017, mai bine te concentrezi pe ideea că e 2024 și că te poți duce în Antalya și singură, ba chiar există posibilitatea să te distrezi mai mult.
Pe scurt, concentrează-te pe ce poți face să fii fericit(ă) de acum încolo, cu noile setări de sistem, și dacă tot ai mai mult timp liber, aplică la joburi noi, învață un skill nou, să câștigi un ban în plus, și creează-ți bucurii noi. Da, să identifici o bucurie nouă presupune muncă. Dar exact această muncă te ajută să nu te mai gândești la cât suferi după exul sau exa, și să îți muți atenția pe tine de acum.
Oricât de deprimat ai fi, când se aude notificarea push de la George că ți-au intrat niște bani, parcă te binedispui instant. Right?
Și e perfect în regulă ca, o vreme, să nu mai ai chef de relații noi.
În fond, tocmai ai încasat o doză sănătoasă de toxicitate, iar stima ta de tine e ferfeniță. Dă-ți timp să te vindeci emoțional, ca să nu faci alegeri proaste izvorâte din frustrări și ego rănit. Când vei reveni într-un punct de echilibru emoțional, ai tot timpul să găsești pe altcineva. Sau să adopți trei pisici. Sau să adopți un cactus mic, care înflorește o dată la trei ani. Cum am zis, e datoria ta să-ți definești fericirea.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Sunt un gunoi ratat, un consum inutil de biomasă, un jeg infect şi împuţit de care nu se aprpie nici o femeie nici cu mănuşi chirurgicale, şi atunci, singura mea răzbunare rămâne să latru insulte la femei mult peste liga mea, care nu mi-ar da nici bună ziua.
Dar cum asta e arma puletelui low quality, pârlit, fomist şi cu mult timp liber, îmi iau singura sentinţă pe care o merită avortonii: un block sănătos, să latru la vaca idioată de maică-mea, care nu şi-a luat anticoncepţionalele la timp.