Când îl auzi pe Corneliu Porumboiu explicându-şi filmele, punctând ce voia să spună şi ce referinţe culturale avea în cap, te convingi că e o persoană creativă, inteligentă, spirituală. Din păcate, asta nu ajută cu nimic experienţa cinematografică în sine, care, consecvent cu Poliţist, adjectiv, îşi adjudecă fără tăgadă titlul de Plictiseala Anului.
E ciudat. Scenariul Metabolismului, din câte îl poţi deduce, e bine scris, cu situaţii care conturează impecabil crescendo-ul unei obsesii. Personajele sunt puse just în contrapunct: dorinţa lui din ce în ce mai necontrolată şi mai acidă, ca un ulcer, şi detaşarea ei, de Monica Vitti. Dialogurile sunt interesante şi, printre aparente banalităţi, punctează perfect disperarea lui din ce în ce mai accentuată. Ca roman, sau ca simplu scenariu care să fie regizat de altcineva, Metabolism ar fi fost minunat. Din păcate, Porumboiu-regizorul vine peste Porumboiu-scenaristul şi-l ucide în dulce stil vasluian, cu câteva lopeţi în cap.
si il si ingroapa…
Sunt de acord cu tine Lorena!