Trebuie să recunosc, nu-l urmăresc pe Eugen Istodor de ceva timp. A avut un volum genial acum mult timp, Viețașii de pe Rahova, unde relata poveștile unor indivizi care primiseră condamnare pe viață la închisoare. Da, încă cred că acea carte e absolut genială.
Apoi, după ce toată lumea i-a zis că e genial – eu printre ei – Eugen Istodor a devenit arogant. A început să scrie pe un ton obositor și plictisitor de buricul pământului, și la un moment dat, am renunțat să mai citesc ce publica. Dar ieri, am văzut acest articol discutat pe pagina Corinei Băcanu Călărașu, care atrăgea atenția asupra unui aspect important: într-o țară în care animalele sunt deja chinuite, bătute și torturate, să vină ditamai influenkerul, și încă pe un site de știri ca hotnews, să instige pulimea să trateze și mai josnic animalele, e ceva incalificabil.
Așa am ajuns să citesc articolul.
Și așa mi-am dat seama cât de jos a ajuns Istodor ca mânuitor profesionist de condei.
Cu o lungă tiradă de tip „Animalele nu au suflet, pentru că pur și simplu uite nu vreau eu să-l recunosc ca atare”, un jurnalist care a încetat să conteze din 2015 încearcă un trolaj disperat cu care să stârnească mânia iubitorilor de animale și să producă views furioase. Și iată că ține. Cu mine a ținut.
Știi că Madonna e disperată când vezi că are 60 de ani și cântă în continuare despre cum se distrează în club. Nu, Madonna, nu te distrezi în club. Eu aș putea lejer să fiu fiică-ta și mi se face chef de club o dată la două săptămâni, țopăi până pe la 2 și chem taxi acasă, pentru că nu mai pot cu conversația stupidă pe muzică tare, nu mă interesează să agăț, nu mă interesează să mă fac mangă de față cu lumea și să mă posteze gigeii a doua zi crăcită pe mese, iar mai mult de trei ore de bumți-bumți devin epuizante ca munca la sapă. Îmi imaginez că, la 60 de ani, nu voi mai avea chef de club deloc, decât dacă voi fi plătită ca influencer să promovez petrecerea.
Similar, știi că Istodor e disperat când recurge la un clickbait atât de jenant pentru a obține cu orice preț atenția publicului. Iar hotnews îl publică, pentru că views egal ads și ads egal bani.
E genul de disperare specific narcisistului intrat într-un con de umbră, și care e gata să fluture găoaza spre popor în speranța că revine fascinația inițială. Safe to say, fascinația inițială fusese câștigată în urma faptului că ai investit efort autentic și creativ și nu se recâștigă cu trucuri ieftine de bazar.
Ce remarci de la un capăt la altul al mizeriei ăleia e că autorul susține redundant că animalele n-au suflet și proba lui de necontestat e un studiu de Vintilă Mihăilescu, fără să înțelegem pe ce se baza reputatul cadru didactic când afirma asta. Sau dacă o afirma pe bune.
Până una-alta, orice iubitor de animale știe în câte moduri îi demonstrează câinele sau pisica faptul că e iubit. Când te aude că vii de cum deschizi ușa blocului și-i auzi boticul trei etaje mai jos. Când deschizi ușa apartamentului și îți sare în brațe, torcând – mda, asta e o pisică – și întâi vă țineți în brațe un sfert generos de oră, apoi poate să vină și mâncarea. Când duci gunoiul și te întâmpină la întoarcere ca pe un supererou care tocmai a învins monștrii care prădau orașul. Când pleci și are un bol plin cu mâncare și nisipul curat, dar tot miaună sfâșietor după tine. Când pleci în călătorie și-l lași la prieteni, iar prietenii îți spun că a plâns în fiecare zi, deși îl îngrijeau cu tot ce-i trebuia. Când te vede că suferi și ți se cuibărește în inimă. Când faci baie și vine la marginea căzii să te salveze, pentru că, din perspectiva lui, apa e cancer. Când te dor genunchii, că vine frigul, iar el ți se tolănește direct unde te doare și începe să toarcă, și-ți ia durerea ușor și lin.
Multe, multe ipostaze, pe care numai un iubitor de animale le știe.
Atitudinea lui Istodor e una de om care n-a avut niciodată pets, nu știe cum este, dar vociferează în necunoștință de cauză – sportul preferat al românului tare-n fălci.
Eu îl compătimesc oarecum. Dacă chiar crede că pisicile și câinii n-au emoții și personalitate, iar afecțiunea cu care ne copleșesc e în capul nostru, nu știe cum este. Și o viață fără căldura gingașă a unui patruped iubit e atât de goală și de tristă.
Dacă a scris-o pentru cerșetorie de atenție, îl compătimesc și mai mult. Cât de jos să decazi pentru clicuri? Cât de lipsit de subiecte relevante să fii?
Dar, ca să încheiem frumos cu o concluzie: Fără Istodor în câmpul meu vizual, pot să trăiesc mult și bine. Fără animăluțe pline de SUFLET și de afecțiune, nu. Problem solved.
Și scriu aceste rânduri pe budă, în timp ce motanul meu care nu vrea nimic, pentru că tocmai a mâncat, stă să mă păzească și-mi îmbrățișează un picior. Dacă asta nu e iubire, spuneți-mi ce e.
***
Dacă apreciezi acest site, poți să-l susții în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Nu știu cine este acest Eugen Istodor, dar ce știu eu sigur este ca am citit cel mai prost articol din viata mea in acest moment și ma refer, foarte evident, la articolul scris de acel Eugen! Nu stiu daca sa rad, sa plâng sau sa tot continui sa zic Doamne ferește!!! Nu sunt eu o mare deșteaptă pe lumea asta, dar asa multe aberații parca nu am mai citit pana acum! Mai bine omul sa consulte un psihiatru si sa lase animalele in pace ca nu are nicio idee despre realitatea acestora! Animalele au suflet si sunt extrem de inteligente, ceea ce nu pot spune si de dl menționat mai sus!
Animalele ii iubesc si pe oamenii care nu le dau mâncare sau mângâiere, am văzut pe stradă sute de animăluțe in suferință cruntă si care tot mai aveau putere si bucurie sa se apropie de copii sau oameni, deschise la orice alint si gest de atenție. Dureros si extrem de trist sa văd ca am ajuns in punctul ăsta cu dezvoltarea, iar oamenii sunt tot mai goi, fără umanitate. Nu am citit articolul, deja mă copleșesc multe zilele astea, ma tot gândesc si la cei doi cățeluși de care ai menționat in celălalt post si stau ca pe ace cum sa fac sa ii iau sa ii ajut.
Eu nu am suportat să citesc. De la primele cuvinte se observă vulgaritate, inclusiv în gândire. Și insinuează argumente ale celeilalte părți, care sunt complet false. Nimeni nu zice că animalele au suflet pentru că știu trucuri sau pentru că fac nuștiuce lucru hazliu.
Animalele nu doar ca au suflet, dar inca unul incomparabil mai bun, mai bland, mai pur si inocent decat marea majoritate a oamenilor. Chiar ca Doamne fereste. Faptul ca mamiferele patrupede ajung in Rai este o parere aproape unanima in randul calugarilor ortodocsi. Motivul principal pentru care la nicio Manastire nu se mananca niciodata carne, fara exceptie este fix asta: sufletul animalului (si sacrificarea corpului in care se afla, ca urmare).
E prima oara cand aud de acest idiot (cu titluri academice, de altfel – desi nu sunt sigur pe baza caror examene / studii le-a obtinut – insa aici nu ma bag, ca nu stiu).
Animalele nu doar ca au un suflet super bun, dar sunt exemple de iubire, de dragoste si afectiune. Animalul nu are ce sa invete de la un om, invers, in schimb, da. Ratiune au, de asemenea (in ciuda unor pretinse “studii” academice conform carora n-ar avea) – dar e masiv diferita de a noastra. Insa la animal (spre deosebire de colegul biped incomparabil mai involuat), primeaza SUFLETUL, nu spiritul (ca la om, din pacate). Animalul nu are nevoie de asa-zisa “inteligenta”, “ratiune”, “logica” si alte limitari din astea, pentru ca instinctul, atunci cand functioneaza cu adevarat, bate orice. Iar sufletul (capitol la care animalul depaseste omul cu milioane de ani lumina) este esential la el.
Cainele nu este neaparat dresabil, ci se auto-sacrifica de multe ori de dragul unui stapan complet cretinoid. In schimb acest oligofren care a scris articolul ar trebui dresat – va fi vinovat pt orice monstru care va face rau vreunui animal ca urmare a lecturii articolului lui.
Referitor la ce spunea Lorena cu pisica tolanita pe locurile dureroase – este o capacitate majora a pisicii (dupa unii, a felinelor, in general) de a face bine. Unii Calugari de la Sf. Munte Athos (unde sunt aproximativ 5,000 de calugari si peste 30,000 de pisici) care si ei pot vedea anumite “lucruri” afirma ca pisica poate, in realitate, vedea, la PROPRIU, durerea / raul din jur – incepand cu omul pe care il iubeste si continuand cu altele (motiv pt care uneori pisicile stau in anumite locuri din casa, bine alese si NU neaparat spre binele lor).
Aplaud acest comentariu.