Despre câini și oameni

Ieri m-a marcat povestea acestor doi căței. O pun și pe blog,, în ideea că, poate-poate, le găsim un stăpân iubitor. Animalele cărora le moare stăpânul îmi sfâșie inima într-un mod aparte, pentru că acel stăpân era întregul univers al animalelor respective. Sursa lor primară de iubire, de hrană, de alint, de îmbrățișări, de joacă, de grijă. Să comparăm: e ca și cum, pentru noi, s-ar stinge soarele, iar planeta ar fi aruncată într-un etern frig și întuneric.

Niciodată n-am înțeles rudele unui defunct, care se aruncă rapid să facă succesiunea la avere, dar se dezic de animalele răposatului. Dacă ai iubit un om care nu mai este, pasul firesc ar fi să îi iei animalele în brațe și să le păzești ca pe ochii din cap, ca pe niște ființe care i-au străjuit nopțile și momentele de slăbiciune. Ființe pe care le-a ținut în brațe în timp ce se uita la film. Cu care a împărțit bucurii și tăceri, tristeți și enervări. Animalele de companie ale cuiva au mai mult din intimitatea și ființa profundă a unui om decât partenerii lui amoroși. Pentru că de cele mai multe ori, partenerii amoroși se gândesc doar ce pot să obțină de la tine, pe când animalele iubesc pur și simplu.

M-a tentat o secundă să iau eu acești doi căței, dar am un motan bătrân, care a urât câinii din rărunchii ființei, încă de când era pisoiaș mic cât un cartof și se înfoia la câini de patru ori cât el. Motanul meu bătrân ar îndura greu stresul adaptării la două animale noi, iar eu am un program de 25 de ore de muncă și drumuri pe zi, nu aș avea timp să plimb câini și să aștept cu răbdare să-și facă nevoile, apoi să stau să strâng după ei uitându-mă la ceas și stresându-mă că întârzii undeva. Și nici cățeii care suferă după stăpânul lor nu ar merita să aibă de a face cu stresul unui unchieș patruped veșnic pus pe harță.

De aceea, vă întreb și vă rog pe voi: Care puteți adăposti și iubi doi frați câini care și-au pierdut tatăl? Au trecut, săracii, printr-o suferință de nedescris. Oferiți-le voi o continuare fericită. Cei care vă simțiți singuri, cei care vă simțiți neascultați și neînțeleși, cei care simțiți că nu aveți suficientă iubire în viețile voastre, adoptați animale de companie. Nimic nu se compară cu afecțiunea lor tăcută și discretă, care, cel puțin mie, îmi dă toată puterea de care am nevoie în viață.

Voi încheia cu o chestie care mă irită intens. La postarea despre acești doi căței care caută stăpâni, cineva o taguia pe o fată pe care o știu și care, pe lângă un job full time, are grijă de o grămadă de câini.

Oamenii sunt atât de idioți uneori.

Vezi un seamăn al tău că deja duce responsabilitatea a nu știu câte animale. Ziua lui are tot 24 de ore, exact ca a ta. Are și el responsabilități, exact ca tine.

Dacă poți adopta, adoptă. Dar nu fi un bou bătut în cap, să țipi la ăla să mai preia o responsabilitate, apoi să te freci pe burtă încântat că ai rezolvat problema.

Nu, n-ai rezolvat-o. O rezolvai dacă adoptai tu câinii.

Mi-aduc aminte de adăpostul de la țară al Cristinei Țopescu. Plin vârf de câini. Patrupede cărora această femeie le asigura mâncarea, medicamentele, îngrijirea veterinară și tot ce le mai trebuia.

Și de câte ori unui țăran imbecil din localitate îi făta cățeaua pe care n-o castra de bou și de jigodie, deși avea oportunitatea s-o facă gratuit la veterinarul Cristinei, cretinul lăsa puii la ușa adăpostului. S-o împovăreze pe Cristina cu obligații noi. Și se mai și lăuda: Nu i-am omorât, i-am dat la Țopeasca.

Genul ăsta de nesimțire flagrantă, care îi face pe oameni să ceară tot mai mult și mai mult de la semenii lor care deja storc din ei mai mult decât pot omenește să ofere, mă lasă mască de fiecare dată.

Adoptă, dacă poți. Dă share postării, dacă ești în situația mea și nu poți. Dă-te în morții mă-tii dacă taguiești un alt activist care deja îngrijește nenumărate animale, iar prostul de tine chiar crede că soluția e să-i îndese alte cheltuieli pe gât.

Și pentru că văd venind comentarii fandosite legate de limbaj: Site-ul meu, limbajul meu. Dacă vrei să-ți respect pretențiile legate de limbaj, sponsorizează un articol. Pe articole plătite de tine, promit să-mi pese intens ce limbaj îți dorești.

***

***

Dacă apreciezi acest site, poți să-l susții în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading