Cele mai comune fraze de gaslighting

Poșta redacției de ieri a fost scrisă de un cititor care avea parte de hărțuire din partea anumitor cunoscuți cu „știu ceva urât despre tine”, ceva urât care, evident, nu era dezvăluit.

Eu am avut noroc în copilărie. Noroc în sensul că maică-mea era regina neîncoronată a tuturor formelor posibile de gaslighting și le folosea pe toate pe mine. Și e adevărat, o vreme chiar crezi că tu ești problema, apoi, începi să citești cărți de psihologie și de psihiatrie și descoperi că mulți oameni au porniri sadice și derivă o plăcere infinită din durerea, tristețea, umilința și disconfortul pe care le stârnesc altora. Și înveți să comunici și altor persoane ce se întâmplă, să găsești sprijin în ele și să te detașezi de cel / cea care a creat raportul de gaslighting cu tine.

Pentru că, în general, gaslighterii sunt ca pescarul cu undița. Pun nada în cârlig și așteaptă să vadă cine mușcă. Iar dacă întâmplător mizeriile lor se suprapun peste rănile emoționale ale cuiva naiv, vulnerabil și ușor de frânt, gaslighterul va parazita emoțional acea persoană până o va băga în balamuc.

De aceea și scriu această postare. Pentru ca cititorii mai naivi să identifice mecanismul toxic și să se retragă prompt din astfel de relații.

1. E pentru binele tău / Am făcut-o să te ajut.

Dar, Lorena, poate că omul tocmai a cotizat pe Paypalul blogului tău când spune asta.

Mnu. Când cotizează pe Paypalul blogului, vezi și tu cu ochiul liber că e un gest spre binele tău și că o face să te ajute.

Dar sunt situații în care individul îți face o măgărie flagrantă, apoi, când încerci să îl / o tragi la răspundere, mai are și tupeul halucinant să pretindă că e pentru binele tău și că, de fapt, te ajută.

La care, singurul tău răspuns este: Lasă-mă să-mi decid eu binele, iar când voi avea nevoie de ajutor, te contactez eu și îți spun în ce fornă să fie.

2. Oricum nu te place nimeni

Un mod al gaslighterului de a dezarma victima și de a-i ucide stima de sine, să o poată masacra emoțional în voie, e insinuarea că oricum, victima nu valorează nimic, nu are pe nimeni, și că oamenii au dreptate să nu te placă, pentru că nu ești nimic.

De obicei, e foarte eficientă la cei vulnerabili la presiune socială.

Singurul tău răspuns este: Vrei să spui că nu mă placi tu și e perfect ok, măcar știm unde stăm. Dacă vreau să aflu ce simte restul lumii, îi întreb pe ei.

3. Se plânge lumea de tine

Când gaslighterul vrea să te convingă să faci ceva, un lucru pe care tu de fapt nu-l vrei, o ia în brațe pe aia cu „se plânge lumea de tine. Culmea, lumea asta imaginară se plânge toată de exact lucrul pe care gaslighterul încearcă să-l obțină de la tine.

Versiunea de human resources de la corporație e „am primit niște plângeri la adresa ta”.

Nici gaslighterul domestic, nici cel de la HR nu-ți vor da nume, și de aici știi că e BS. Și le-o poți tăia sec: Și în tribunal, știm exact cine sunt reclamanții. Când vom afla și în acest caz identitatea reclamanților, continuăm conversația.

4. Nu suporți critica

Pe asta o primesc eu des, în general de la genul de ipochimen care ține tare să aibă dreptate și ultimul cuvânt. Și care, de fapt, e genul care nu suportă critica, pentru că ar vrea foarte tare ca afirmațiile lui să aibă valoare de verdict.

Ce nu suport eu, de fapt, sunt enunțurile insultătoare neîntemeiate. Și atunci, le pun prompt sub semnul întrebării. Iar asta îl încurcă pe „critic” pentru că îl pune în ipostaza de a explica pe ce se bazează. Or, de obicei, gaslighterul nu se bazează pe nimic faptic. Doar pe prezumția că te „face”.

Ce să răspunzi? Critica informată se bazează pe fapte atent studiate și argumentate, și poate asculta vocea apărării. Dacă nu o face, nu se numește critică, ci căutare de nod în papură.

5. Asta e versiunea ta!

Ai avut o înțelegere verbală cu un amic, să zicem. Tu îți onorezi partea ta, apoi ceri omului să facă ce ați stabilit. Și omul îți răspunde că el nu are ce să facă, că tot ce ați stabilit de comun acord este „versiunea ta.”

Acum, desigur, în momente romantice, există versiunea lui: Am f***t-o de am rupt-o până dimineața. Și versiunea ei: M-a iubit gingaș și cu plenitudine emoțională și au fost cele mai frumoase douăzeci de secunde din viața mea.

Aici, subiectivismul e cam de la sine înțeles.

Mă refer concret la planuri de acțiune, sau bartere, sau alte situații concrete, unde nu e loc de două sau trei versiuni. Ți se întâmplă o dată, de două ori asta cu versiunea ta și, după aceea, nu mai dai nici măcar o bășină fără contract scris.

6. Pe cine crezi că o să creadă lumea?

Cu o înregistrare care conținea fraza asta a câștigat Johnny Depp procesul împotriva lui Amber Heard. Pentru că, niciodată. un om onest nu se va preocupa de ce va crede lumea, ci de care e adevărul faptic. Cel care te întreabă pe cine crezi că va crede lumea admite de fapt că ai dreptate și îți spune doar că știe să mintă în așa fel, încât dreptatea ta să nu conteze în ochii turmei.

Aici, o poți tăia sec: Vino tu cu dovezile tale și eu cu ale mele, și vom vedea pe cine o să creadă lumea.

7. Nu mi-ai spus niciodată chestia asta.

În general, în conversațiile cu tine, gaslighterul aude cam ce dorește mușchiul lui / ei și ce îi servește direct interesele. În rest, fie nu te ascultă, fie te sabotează deliberat.

Soluția e să muți integral conversația în scris și să-i arăți datele și orele la care ai spus chestia asta.

8. Nu ții minte că am vorbit despre…?

Reversul medaliei, practic. și uneori se îmbină armonios cu „nu mi-ai spus niciodată chestia asta” și cu „e versiunea ta”.

Adevărul indivizilor de acest tip nu are nici o legătură cu faptele și variază în funcție de interesele lor de moment. Și trebuie să te ții extrem de ferm, pe o durată lungă, să le arăți că nu ține vrăjeala cu tine. Dar atunci, trebuie să te aștepți că vor începe să te vorbească de rău la oricine va fi dispus să-i asculte.

9. Ești paranoic.

Da, există suspiciuni nejustificate și paranoia din nimic gârlă, iar primul exemplu sunt grupurile de conspiraționiști. Dar când persoana apropiată te insultă în față, sau îți toarnă minciuni vizibile de la o poștă, și tu reacționezi ferm, și totuși pașnic, punând sub semnul întrebării insultele și combătând minciunile, și primești eticheta „ești paranoic” e momentul să întrerupi discuția, să pleci și să ștergi numărul persoanei respective din telefon.

Dar dacă e nevastă-mea?

De asta e bine să folosești perioada de dating pentru a cunoaște omul, nu pentru a încerca să i-o tragi și atât. Că te pomenești legat(ă) de câte cineva de genul ăsta, care să-ți otrăvească viața cu rahaturi.

10. După cât te-am apărat…

Ăsta e un mod al cuiva, care în mod clar e în categoria căreia nu-i datorezi nimic, să îți creeze obligații imaginare. Pentru că, de fiecare dată, „după cât te-am apărat” apare ca argument într-o ceartă în care nu cedezi sau când ăla vrea să te forțeze să faci ceva.

Eu de fiecare dată cer dovezi. Dovedește-mi, te rog, unde m-ai apărat și cine mă ataca, ca să îl întreb și eu ce problemă avea cu mine.

Realitatea e că, în majoritatea cazurilor, persoana care „te-a apărat” era cea care te desconsideră și are impresia că îți face o enormă favoare că te bagă în seamă.

***

Concluzia, puiuții mei?

Detectați fenta din zbor și Nu. Puneți. Botul.

***

Dacă apreciezi această rubrică, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.