Poșta redacției: Știu ceva urât despre tine

Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.

Sau în consultaţie privată, contra cost.

Mesajul de azi spune aşa:

Bună ziua,

Aș dori să vă întreb ceva nastrușnic,dar foarte serios.

În „conversațiile” mele de a lungul vieții, am auzit o afirmație: „am auzit ceva urât despre tine, știe toată lumea… mă mir că tu nu știi.”

Pare o răutate banală. Dar am auzit expresia de la prea multă lume. Însă nu am înțeles despre ce anume e vorba. Nu am pe cine întreba, și întrebarea mea e cum să mă folosesc de google ,să pot afla ce ,de ce și cum. Dacă îmi puteți spune ceva, bine dacă nu ,nu.

Vă mulțumesc. 

X.

***

Dragă X.,

De câte ori s-a legat de mine câte un agarici online, de-a lungul vieții, am auzit o afirmație: „știu unde stai”.

Care e caracteristica pe care aceste două afirmații o au în comun?

Tentativa jăvrească a interlocutorului de a exploata un potențial punct sensibil cu o tentativă de gaslighting: în cazul tău, teama de gura lumii, în cazul meu, anxietatea legată de un potențial agresor care să mă aștepte noaptea în scara blocului.

Și aceste două afirmații mai au un lucru în comun: ambiguitatea.

Ca dovadă că, dacă întrebi prompt: Ia spune, unde stau? – agariciul continuă să amenințe, dar se face că n-a auzit întrebarea. Tu: „Zi, bă, ratatule, unde stau, nu te face că n-ai auzit.” Și așa îl faci să cedeze.

Și tu poți lua gaslighterii tăi care încearcă să-ți diminueze sentimentul stimei de sine cu pretinsă zvonistică: Ce ai auzit? Pariez că răspunsul este: Nu pot să-ți spun. La care tu: Ce nu poți să-mi spui nu există, iar pe viitor vom aborda doar lucruri pe care poți să mi le spui.

Iar dacă persoana insistă, pleci și o lași să vorbească singură.

Sunt extrem de mulți păduchi din ăștia care își extrag satisfacția din spirala de negativitate, depresie și anxietate în care îi trimit pe alții, și singurul modus operandi cu ei este să le arăți ferm că nu pui botul și să le dai macaroana fără echivoc, apoi să setezi consecințe: Dacă mai încerci de-astea cu mine, se întâmplă X. Dar X să se chiar întâmple, că altfel, vor recidiva.

Când un om are să te acuze de ceva concret, o face fără s-o ardă pe mister și suspans.

În general, dacă n-ai făcut nimic reprobabil: să minți și să înșeli încrederea cuiva, să datorezi bani sau să îi promiți uneia o relație, iar tu să umbli cu altele pe la spatele ei – i meeean, ceva obiectiv nasol – vrăjelile astea sunt simple vrăjeli și trebuie tratate ca atare.

Sper că ți-am fost utilă,

Lorena.

***

Dacă apreciezi această rubrică, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.