Aruncă în decedații mă-tii la coș

Cu acest articol, blogul lorenalupu.com se aliniază campaniei #aruncamlacos a primăriei sectorului 3. Cu o precizare. Noi aruncam deja la coș. Cei targetați de campanie sunt mârlanii bătubili peste bot cu un bocanc solid de munte, și tagline-ul corect este Aruncă în morții mă-tii la coș, băi, țăran pârlit.

Sau mai pe larg: Bag pula în mă-ta aia curvă proastă care era prea ocupată să sugă pula pe bonuri de masă să te învețe să arunci la coș și în tac-tu sămânțar care se pișa în boscheți, aruncă la coș, futu-ți gâtu mă-tii de îngălat și de răpănos, înmormânta-te-ar urmașii într-un sac de gunoi, preferabil parțial plin și de alte jeguri, că tot ai fost o mizerie de om și un izvor de mizerie toată viața ta.

Ne place să guițăm că oioioi ce jeg e în București. Că vai autoritățile, că vai primăria, că vai pula calului. Dar în sectorul III e mereu plin de mașini specializate care spală și udă, de domni și doamne în vestă neon de la Salubritate. Și de încă ceva. De o multitudine de coșuri de gunoi, containere, tomberoane, tomberonele, tomberonașe, și din acelea de gunoi sortat pe categorii, și din acelea cu gunoi buluc – grămadă, toate cu un singur scop.

Să-l educe pe boul prost de român să arunce în pizda răpănoasă și brânzoasă a mă-sii la coș.

Și oricâtă muncă s-ar face, în câteva ore, jegul e tot acolo.

De ce?

Pentru că boul prost de român aruncă în pizda răpănoasă și brânzoasă a mă-sii pe jos și pe oriunde se nimerește.

De ce morții voștri de împuțiți și de îngălați se presupune că trebuie perpetuu să adune alții după voi?

Ideea acestei postări mi s-a născut de la următoarea experiență:

Parcul IOR e printre cele mai frumoase și mai mari din București. O oază de aer curat și răcoare într-o capitală sufocată de poluare și de gaze de eșapament. De ce pizda mamelor voastre de țărănoi jegoși și mârlani nu puteți păstra ce are orașul frumos, să se simtă bine și prostul care vine după voi? Vi se rupe mâna, futu-vă muma în cur, unde probabil că nu se șterge, că de aceea v-a crescut atât de îngălați, să vă adunați zoaiele și să mergeți zece metri, să le plasați în containerul care țipă mare, cu litere colorate, #aruncamlacos??

Aceeași categorie de târlete infect a început să meargă la Vamă, când încă era intimă și pură. Și să-și lase peturile de bere și ambalajele de țigări peste tot. Apoi, în câțiva ani, când gunoiul a sporit, obviously, să se dea tot el rănit și lovit: Ăvaaai, nu-mi mai place la Vamă, că au venit toți cocalarii și acum e jegoasă.

Îți arunci mucul de țigară pe jos? Ești parte din problemă, în pizda mă-tii.

Îți arunci biletul de autobuz compostat pe jos? Ești parte din problemă, în pizda mă-tii.

Îți arunci petul de plastic sau cutia de bere pe jos? EȘTI PARTE DIN PROBLEMĂ. ÎN PIZDA MĂ-TII.

Îți arunci petul de plastic sau cutia de bere spre coș, crezându-te baschetbalistul pulii calului, și dacă nu nimerești, o lași unde a căzut, că neamul prost de tine are oase în burtă și nu se apleacă?

EȘTI PARTE DIN PROBLEMĂ.

ÎN PIZDA MĂ-TII.

Scoți câinele la căcare și nu-i aduni norocelul maroniu, pe care îl năpădesc instant puzderie de muște, și next thing you know, aceleași muște aterizează pe roșiile țăranilor din piața alăturată?

EȘTI PARTE DIN PROBLEMĂ. ÎN PIZDA MĂ-TII.

Și pot continua așa până mi se defectează tastatura.

Poate veni orice primar, orice consiliu local, orice partid. La un moment dat, oricine o să se sature să strângă după curul tău delăsător și murdar.

Adună-ți, în pizda mă-tii, zoaiele, că sunt ale tale, în pizda mă-tii, și aruncă-le în pizda mă-tii la coș.

*

Când eram copil, maică-mea nu era nici tandră, nici afectuoasă, dar un lucru a făcut foarte bine. De cum lăsam după mine ambalaj de bomboană, coji de portocală, vreo cutie a unei jucării sau orice altceva, începea:

-Pune mâna și adună după tine.

-Aaaacum? mă miorțăiam eu, cu mintea deja la joacă. Vreau afară.

-Nu te duci la niciun afară, până nu aduni după tine.

-Aduun mai tââârziu.

Și mumă-mea unguroaică a dracului întindea un deget împungaci spre mine și zicea:

-Nu. Aduni acum. Sau nu ieși afară.

Iar eu mă gândeam cu obidă la alți copii, după care adunau mamele lor, și mă întrebam: dar oare femeia asta nu mă iubește chiar deloc?

Anul lui Dumnezeu 2019. Acei alți copii încă trăiesc cu impresia că o mamă imaginară îi urmărește peste tot și adună căcaturile după ei. În timp ce eu arunc la coș.

Mulțumesc, mamă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. luke says:

    jegurile de guvenanti dau aminstie, OG 13..etc….dau cu suspendare..,,e puscariile pline mo” de parca dau admitere sa intre acolo, dar de ce mama dracului nu fac o lege, care sa prevada munca in folosul comunitatii: arunca melteanul hartia…hop..2 zile la rand a cate 3 ore/zi munca…da melteanul pe salam la maximum…hop 3 zile la tuns iarba si strans rahatii din parc.. DE ce nu fac asta?

  2. luke says:

    P.S la postarea anterioara
    te-ai bagat in fata la coada de la permise auto…hop 3 zile munca…te da afara gramatica din casa si tu esti miezul in politica, dar promiti marea cu sarea, adica minti voit electoratul…hopa 1 zi/minciuna..munca

  3. Lorena Lupu says:

    Oh, da. Și după ce ai strâns după alții, GARANTAT nu mai arunci.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger