Aşa cum cuvântul “p*lă” n-are nici o vină că e folosit de toţi mitocanii şi se umple de dejecţia caracterului lor, nici cuvântul “deosebit” n-are nici o vină că e folosit de toţi snobii de provincie care caută să pară telectoali şi trag de vocabularul lor de 100 de cuvinte, folosindu-le pe alea mai lungi să-i impresioneze pe mojicii care ştiu doar 50.
Dar eu, când aud: “Am văzut un film deosebit” / “Un om deosebit” / “O p*lă deosebită”, mi se scoală părul în cap.
Deosebit de ce sau de cine?
“Păi deosebit, adică deosebit, mă înţelegi”.
Băi, eu am crescut în provincie. Ştiu exact genul de fandosiţi cu băşini de intelectuali şi cu patru cărţi citite care, în loc de “special”, de “ieşit din comun”, de “original”, de “aparte”, folosesc, pe un ton preţios, cuvântul “deosebit”.
Şi aş vrea în mod deosebit să le fwt bocanci în freză fiecăruia în parte şi tuturor la un loc. Apoi să-i trezesc la realitatea faptului că LIMBAJUL DE LEMN NU ÎNSEAMNĂ EXPRIMARE FRUMOASĂ.
Snobii de Bucuresti ce cuvant “deosebit” folosesc? Marfa…sau super tare?
Măcar nu o fac pe tonul ăla fals-rafinat, de om profund incult care mimează cultura.
Nu stiu daca poti crea acum o regula. Oamenii pot fi inculti si in Bucuresti dar si in provincie. La fel cum pot mima cultura si in Bucuresti si in provincie. Deasemenea e exagerat sa gandim ca folosirea unui cuvant in cuantificarea unui grad de cultura, indiferent ca e pozitiv sau negativ, poate sa fie relevanta. Bine probabil tu ai scris articolul “on your high horse” ..
evident că pot fi inculţi şi în Bucureşti, dar cumva incultura din Bucureşti este mai sinceră cu sine.
şi ba da, putem. încă n-am auzit un om realmente citit şi inteligent care să folosească termenul “deosebit” aşa.
Si daca o sa auzi pe cineva intelectual si citit ca o sa foloseasca, ce o sa faci? O sa-l incluzi in categoria fandositilor? Oamenii mai pot gresi, nu sunt perfecti.
nţ, niciodată. niciodată un intelectual nu va folosi greşit ceva atât de evident, aşa cum niciodată un şofer adevărat nu va confunda frâna cu acceleraţia.
Mi-ar placea sa traiesc si eu in lumea asta idealista in care traiesti.
eu vorbeam de intelectuali. de oameni care ştiu carte. nu e nimic idealizant în a face delimitarea între intelectuali şi snobi cu hachiţe. dimpotrivă.
Ma refeream la faptul ca pentru tine oamenii intelectuali sunt perfecti. Poate, sa spunem, ca pentru o persoana intelectuala cuvantul “deosebit” folosit gresit nu e ceva atat de evident. Sau pur si simplu GRESESC. Daca tu gandesti asa si ti se par evidente unele lucruri, nu inseamna ca toata lumea o sa gandeasca ca tine, sau ca folosirea unui cuvant poate avea un singur rezultat, asta neinsemnand ca ei sunt mai putin sau mai mult inteligenti sau intelectuali ca tine.
Nu mai inventa scuze. De la un nivel în sus, nu se mai fac erori elementare. Se fac erori, evident, dar erori conforme nivelului la care eşti.
În loc să te chinui să mă convingi pe mine că intelectualii pot greşi melteneşte, mai bine ai începe să citeşti cărţi, să vezi filme, să-ţi formezi un vocabular, o viziune. Vei vedea, dacă ajungi la un anumit nivel, că nu vei mai simţi nevoia să epatezi cu cuvinte, vei epata cu idei. Şi atunci, brusc, din vocabularul tău o să dispară limbajul de lemn.
Oricum n-ai cum să mă convingi. Pentru că eu, spre deosebire de tine, chiar cunosc oameni educaţi. Nu-ţi mai scuza prietenii şi rudele, acceptă-le semidoctismul aşa cum e. Încearcă tu să depăşeşti nivelul.
E foarte simplu: deosebit de celalat carei prin urmare tot asa deosebit de tine si tot asa toata lumeai deosebita adica la fel. Mai putin eu care nus ca toata lumea.
Insultă: 😀 ‘Eşti o fată deosebit de frumoasă.’. 😀
Interesant…deci, cum respiri aer de Bucuresti, te umpli de cultura.:) . Chiar , cum vede Lorena Lupu semnificatia deosebitului cuvant “pula”? 😀
asta ai înţeles tu din acest text? sincer, prietene, eşti deosebit de inteligent. foarte deosebit.
!!! no coment!!
excelent. când omul n-are nimic de spus, e cel mai util să tacă.
deosebit post 🙂
Păi “deosebit de marea masă amorfă a mediocrităţii”, chestie care se subînţelege. Altfel e prea lungă formula, s-a renunţat la ea. De exemplu poate că nici “eşti o fată deosebită de marea masă amorfă a mediocrităţii” nu-i o formulare impecabilă, că sare-n ochi diferenţa dintre o fată şi o masă de oameni, deci am putea reformula “eşti o fată deosebită de oricare fată care face parte din marea masă amorfă a mediocrităţii feminine” dar poate facem abuz de limbaj.
Adică nu-i din aceeaşi categorie cu “decât o fată iubesc”.
În schimb, părerea mea cu deosebitul e că-i defect din alt punct de vedere, şi anume prin faptul că nu există doi oameni cu aceeaşi amprentă, aşadar toţi suntem deosebiţi unul de celălalt, deci afirmând că “x e deosebit de colegii lui de la job” n-ai spus nimic, e un truism, clonele există doar în filme SF. Dar na, formula a fost investită cu conotaţii de “superior”, “de mai bună calitate”.
Dar cand se folosesc anglicisme de ce nu ne suparam asa de tare?
Pentru că le folosim şi noi. La fel cu “pulă” spre exemplu. Termenul corect şi lipsit de orice conotaţie vulgară “penis” le pare deja ridicol multora.
păi şi cu “pulă” şi “penis”.
dacă scrii un tratat medical, foloseşti penis. dacă descrii ceva intim, fără pretenţii, scrii “pulă”. contextul impune cuvântul.
De acord cu explicatia lui Lotus. Dar atunci e mai bine de folosit extraordinar?
Imho merge, depinde ce nuanţă vrei să transmiţi. Sunt şi cele pe care le-a scris Lorena: “special”, “aparte” etc. Că specialul implică deja o diferenţă calitativă sau cel puţin o îndepărtare de la regulă în timp ce deosebirea arată doar diferenţă.
*o diferenţă calitativă în bine, evident. adică o calitate superioară.
:))) vad ca te-am inspirat.
Este un cuvant bashit si lipsit de substanta, la fel ca oamenii pe care i-ai descris tu. Eu prefer “pizdos”, “bengos” sau daca e sa o dam pe englezeala, “dongtacular”
test
Imi vine sa te pup. E ceva vreme de cand imi bat gura de pomana spunand ca acest cuvant necesita un termen de comparatie. Deja renuntasem.
adica, tu accepti complimente numai de la intelectuali? “merci, lorena, ca ai stat cu mine o ora pana a venit tramvaiul. esti o fata deosebita”. “cu ce prost am stat. habar n’are sa se exprime”.
e ok dacă se opreşte la prima propoziţie. a doua e umplutură.
lorena, ești o fată asemănătoare!
ştiu.
“Trebuie sa recunosti, 50 shades of grey e o carte deosebita. Ieu citesc aceeasi carte in fiecare zi (unii ii zic Click), dar decat ca ieri am vrut sa fac ceva rad*. Si acuma mi-am luat pat din fier forjat si o sa-mi iau si catuse.”
*rad = radical
Toate sabloanele care imi strepezesc dintii zilele astea in randurile de mai sus.
bun aşa.
http://www.cotidianul.ro/liiceanu-ii-scrie-lui-funeriu-cateva-ganduri-despre-sistem-160493/
Stimate Domnule Ministru […] bla bla bla […] În aşteptarea unui răspuns care ştiu că nu va veni, cu deosebită stimă, Gabriel Liiceanu.
mie îmi răcneşte ironia de la o poştă.
Ce parere ai despre acest citat, tot ironic ti se pare?
“http://www.citatepedia.ro/index.php?id=102718”
Cu cât mai deosebită este calitatea oamenilor din care e alcătuit edificiul nostru afectiv, cu atât mai subtil, mai tenace este modul nostru de a persista în viaţă.
ăsta e doar text-preţios-de-aburit-prostul-de-rând.
toţi cărturarii old-school produc de-astea, că ştiu că proştii nu vor aprecia niciodată ideile cu adevărat noi şi uimitoare. şi atunci, mai produc şi platitudini, de orbit masele.
pe mine “esti superba” ma scoate din minti mai mult decat “esti deosebita”.
Pe mine ma dispera expresiile “cel mai celebru’ si “cel mai superb”