Scriam ieri seară pe Page:
Şi în timp ce scriam, mi-am dat seama de un lucru: foarte mulţi tineri sunt ACUM în situaţia în care am fost eu pe atunci. Supuşi hărţuirii intense de către colegi de clasă sau de serviciu, pentru nişte defecte care nu sunt câtuşi de puţin problema respectivilor.
Adică: dacă tu îi promiţi colegului tău să-i împrumuţi un curs, el mizează pe ajutorul tău, şi tu te suceşti, da, meriţi ciubote în cap până dezvolţi un creier. Dar dacă tu eşti gras, prost îmbrăcat, timid, gay, rârâit, sâsâit, ai vocea groasă sau orice alt defect care, în fond, nu afectează direct eficienţa în muncă sau şcoală a colegului, şi colegul sau gaşca de şmecheri care se instigă unii pe alţii simt nevoia să te tot agaseze cu asta, poţi spune că eşti ţinta unei hărţuiri. A unui bullying.
Scriu acest text ca şi cum mi-aş da sfaturi mie cea de atunci, şi sper ca asta să vă ajute pe cei aflaţi în aceste situaţii să vă descurcaţi mai bine.
1. Nu lua asupra ta nimic din ce rahat mănâncă ăia.
Faptul că eşti sărac, gras sau cu vocea groasă nu justifică pe nimeni să se şteargă la c*r cu tine, deşi, când un grup mai mare de oameni adoptă acest comportament, naivitatea ta, combinată cu presiunea de grup te-ar putea face să-i crezi pe cuvânt.
Să crezi că într-adevăr nu meriţi decât lovituri de la viaţă şi oameni.
George R. R. Martin a sintetizat excelent acest “dresaj” în modul în care Ramsay îl anihilează pe Theon şi-l transformă în Reek. Sigur, bullies din viaţa reală nu se vor apuca să-ţi taie testiculele sau să-ţi rupă degetele, dar ce vor face va fi să-ţi demonteze structura de rezistenţă a încrederii tale în forţele proprii, să te convingă că tu CHIAR EŞTI ultimul om şi tu CHIAR MERIŢI tratat ca ultima scursură.
Aşa se ajunge la căsătoriile acelea de care ne mirăm toţi, cu câte un el abuziv şi violent, şi câte o ea care nu ştie cum să-l pupe în c*r să-l împace pe stăpân, şi la final, tot încasează o bătaie.
Secretul rezistenţei este următorul: tu ai tot dreptul să fii tu, chiar dacă acest tu este imperfect. Chiar imperfect fiind, nu le-ai futut mamele jigodiilor şi nici nu le-ai încălecat boii de la bicicletă, drept care nu au nici un motiv obiectiv să te umilească.
2. Confruntă-i.
Hater: Dar, Lorena, uite o listă cu înjurăturile tale.
Circulă acum un pulete cu o listă frumos cropuită de morţi de mamă cu care am răspuns unor căcaţi care mă tot bâzâiau aiurea. Atenţie: AM RĂSPUNS. Nu AM INIŢIAT. N-o să mă vedeţi niciodată pe peretele unor persoane necunoscute, lătrând ca proasta, fără motiv. Dar da, o să mă vedeţi luându-le morţii în p… unora care vin să facă pe vitejii, pentru că prostia omenească agresivă trebuie uşuită ferm şi fără ezitare.
Evident, laba tristă pretinde că cu lista aia justifică “why the hate”. Dar ordinea cronologică a fost inversă. Întâi a fost the hate, şi apoi morţii de mamă.
Drept care, unu bis: ia lista mea de morţi de mamă şi aplic-o cu încredere oricui vine să te bully. Consideră-o material didactic free.
Aici, va veni pizda proastă de rit ortodox: Oh, dar, Lorena, atunci n-o să fii mai bună decât ei.
Răul învinge azi în lume pentru că binele îşi face prea multe scrupule. Ai gândaci de bucătărie? Bagi Killtox sau Raid, nu stai să o freci aiurea cu “poate, dacă-i rog frumos, o să plece”.
Dacă pasul nr. 1 este detaşarea de ce spune muia cu buletin, pasul nr. 2 este riposta pe măsură. Nu-i permite idiotului să te atragă în mecanismele lui de dominaţie şi control, impune-le pe ale tale. Fă-l tu pe el să se simtă slab. Fă-l să simtă că nu are putere asupra ta.
Acum, ca între prieteni, îţi spun un secret al bully-ului. Bully-ul în sine este o persoană profund nesigură. De aceea torturează perpetuu pe alţii: pentru a declara oficial o putere pe care altfel nu simte c-o are.
Un om natural puternic nu are nevoie de rahaturi de genul. Se simte suficient de bine în pielea lui să nu-şi agaţe senzaţia puterii de chestii externe, respectiv de ce răutăţi a zis şi a făcut azi.
De aceea, dacă dai temeinic la rădăcină, bully va deveni brusc mimoză.
De ce se vaietă ăia de înjurăturile mele, deşi ştiu şi ei, exact cum ştiu şi eu, că ei au iniţiat violenţa verbală?
Răspuns: Pentru că bullies au o rezistenţă interioară mult mai scăzută decât a ta.
Seara trecută, a venit să arunce cineva lături la exact această postare. Dar printre insulte, erau bocete de copilaş părăsit la metrou: “şterge, ştiu că poţi” şi “mâine avem ban, nu?”. Dincolo de răutatea unui bully e un munte de nesiguranţă şi dezechilibru. Bully te chinuie pe tine pentru că prin asta transferă o parte din cruzimea cu care se chinuie pe el însuşi.
3. Ignoră sfaturile binevoitoare de tip “ignoră”.
Întotdeauna mi-a venit să le dau pumni în freză ălora care, când văd acest gen de hărţuire, îţi spun să “ignori”. Să-i spui unui om bullied să ignore denotă incapacitatea absolută de a te pune în situaţia lui. Un om bullied suferă mult prea mult în fiecare zi şi tentativele de subminare îi fac nespus de mult rău. Să-i spui unui om bullied să ignore e ca şi cum i-ai spune cuiva captiv într-o casă care arde să ignore că e foc în jurul lui.
Cel mai tare a fost un schimb de comentarii pe wallul meu, când un tip venise cu mansplaining-ul de tip “ignoră” şi a fost luat la perpulis de un dobitoc cu: Ia, hai, recunoaşte, vrei s-o f*** pe Lorena. Din trei replici, dobitocul l-a făcut pe apostolul ignorului să ticăie de draci. Opa, şi era un singur prost. Unul neutralizabil cu vreo doi morţi de mamă corect articulaţi.
Dacă ar fi fost douăzeci?
Şi eu: vaaai, dar de ce nu îţi aplici propriul sfat şi nu ignori?
Realitatea e că nu suntem construiţi psihologic să ignorăm şi dacă mimăm că nu ne afectează ceva ce e menit să ne afecteze, acumulăm doar frustrări. Mergi pe punctul 2. Confruntă-i.
Varianta cu ignoratul e clişeul celor speriaţi de conflicte şi lipsa apucării de guler nu face decât să-i încurajeze pe bullies.
4. Cere ajutor.
Ai în jur adulţi, alţi colegi, persoane cu autoritate. Speak up cu fermitate.
Când eşti bullied, e extrem de uşor să pici într-o mentalitate de tip: nimeni nu mă înţelege. Asta şi vor bullies: să te simţi singur şi izolat, pentru că astfel te pot demola mai eficient.
Realitatea e că multe alte persoane au fost bullied, sau pur şi simplu au empatie pentru oameni agasați și umiliți de alții, și te vor susține, când vor prinde tot contextul. Alții, dimpotrivă, se vor alia cu bully-ul, ca găinile care sar să dea cu ciocul în cea mai neajutorată dintre ele.
Ideea e că, apelând la alții, îți poți forma o rețea de susținere care îți va da putere și, din poveștile de bullying ale celorlalți, vei vedea cât de frecventă e situația și cum nu e ceva ce ți se întâmplă ție specific, ci multor alții.
5. Umilește-l tu pe bully, preferabil public.
Sunt bullies privați, de tipul partenerilor toxici, care pozează public în oameni minunați și abia ntre patru ochi își dau arama pe față, și există bullies publici, care fac un spectacol pentru terți din faptul că se leagă de tine, să-i distreze pe ăia proști și răi, ca ei, și să le inspire teamă celor pe care răutatea nu-i seduce.
Acești bullies publici trebuie făcuți de căcat tot public, unde le place lor să se dea în stambă. Nu iniția tu, că nu tu ești the bully, dar dacă vin la tine cu tupeu, retează-le craca de sub picioare într-un mod cât mai spectaculos cu putință, să le dai exact tripul de care te tem: senzația neputinței de față cu toată lumea.
6. Apelează la lege.
Majoritatea bully-ilor se potolesc dacă le pui piciorul în cap, pentru că principalul motiv pentru care își permit să hărțuiască e miza pe teama ta de conflict.
Dar există ăia cu adevărat idioți, care, dacă le iei morții în pulă, o iau ca pe o provocare să fie și mai idioți. Și se apucă să te îmbrâncească, bată, vandalizeze etc.
Ăla e punctul în care tu zici pas, pentru că scopul tău nu e să faci concurs de idioțenie cu idiotul. Și lași treaba pe seama profesioniștilor: poliție, justiție etc.
Nu ai nimic de demonstrat nimănui, și poți refuza ipostazele care te consumă mai mult decât e cazul.
Bonus 7: Denunță bullyingul, acolo unde îl vezi, și intervino.
Ăsta e pentru oamenii din jur. Când vezi pe cineva care asaltează o altă persoană cu răutăți fără motiv, îmbrânceli sau orice alt comportament din aceeași paletă, intervino și oprește-l pe bully. Chiar dacă omul bullied e atât de afectat în respectul de sine, încât să ia partea hărțuitorului și să te întrebe care e problema ta.
I s-a întâmplat unui prieten să intervină într-un scandal pe stradă, cu un bărbat care înjura și lovea o femeie. Și ambii au început să țipe la el: Ce te bagi tu, bă, n-ai ce f*te acasă?
Chiar dacă persoana bullied nu e în starea mintală în care să aprecieze susținerea, tu măcar știi că ai făcut lucrul corect.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
Un baiat din aceeasi generatie cu mine. Familie saraca saraca. Baiatul nu foarte destept. Nici retardat. Era in clasa paralela, clasa 1. Incasa de la colegi. Incasa de la noi. Incasa de la invatatoare. Bullying fizic si psihic zilnic. Umilinte care ma fac sa plang azi. Incasa si acasa ca nu invata. ( cum doamne?) Nu era impunator fizic. Chiar rusinos as zice. Tacut. Retras.
A ramas repetent. De vreo cateva ori. Tot victima a ramas. I-am pierdut urma cu trecerea timpului.
L-am reintalnit in timpul recrutarii. Avea 18-19 ani. Incepuse scola profesionala. Era cercetat pentru jaf si tentativa de viol. Luase banii de buzunar unor elevi si impinsese o fata in scara blocului si incepuse sa o mameleasca. Aia a tipat. Lumea a sarit. Viol.
L-am invatat bine. Noi toti. Noi l-am invatat ca e normal sa ii agresezi pe cei mai slabi. Pentru ca poti si esti mai puternic.
Cinste lui. Acum are familie. Vad poze cu el pe fb si fiul lui. Par foarte apropiati. Din ce am auzit omul s-a ridicat peste toata mizeria in care l-am bagat noi. Lucreaza. E un om normal, integrat.
Regret si o sa regret cat traiesc. Si o sa zic povestea asta de cate ori o sa am ocazia. Micile glumite si rautati vor duce in final la un sut in cur. Apoi o palma. Apoi o gasca care te bate. Si incet incet distrugi un om.
Asta-i un pericol, ca atunci cand îți revii după ce ai fost bullied sa nu devii și tu un bully, chiar și marginal și fără intenție, crezând ca doar faci glume mai acide, care nu se compara cu ce ai pătimit tu. Fără sa te gândești ca poate puținul tău se adaugă la multul care vine deja de la altii pe persoana respectiva cu care crezi ca doar glumesti.
Alt pericol sunt aia care chiar cred ca bullyingul are un efect bun, de întărire (adică cei de genul celor care au construit și perpetuat stilul armatei romane, când se făcea recrutare obligatorie). Parca de frica ca altfel copii, soldații, angajații vor fi prea moi/lenesi/neastamparati/ alintați etc. fără asta. E una din mentalitățile care a dus în jos tarile din est și a ridicat, prin lipsa ei, tarile din vestul Europei. Pentru ca în est, lipsa de respect este confundata cu strictețea. Nu zic ca nu au existat și nu exista și în vest încurajatori ai bullying-ului, dar nu atât de “casual” – i.
Bubu: Bravo ţie că ai înţeles.
RESPECT pentru ce faci, Lorena
Cu riscul de a o da in filozofie, este un fel de ‘When the hunt becomes the hunter’ sau ‘When lambs become lions’