După ce ne-am convertit în revoluţionari pe durata săptămânii în curs, azi ne vom întoarce în braţele tandre ale literaturii. Iat-o pe Ioana Baetica – the complete works – note pe marginea celor două volume ale ei, plus un mic interviu.
CARTE: IMIGRANȚII – IOANA BAETICA
TEXT: LORENA LUPU
Am citit primul roman, „Fişă de înregistrare” (2004) al Ioanei Baetica acum cinci ani. Mi-l aminteam ca pe o labă estetizantă, fără cap, coadă, miză sau rost. L-am recitit acum, împreună cu noul ei roman, „Imigranţii” (2011). Nu știu dacă autoarea a avut parte de vreo întâlnire signifiantă de gradul patru în toți acești ani, însă cert e că diferenţa între cele două volume e ca de la cer la pământ.
Read the rest at Vice Magazine: CARTE: IMIGRANȚII – IOANA BAETICA – Vice la zi
Ce le-a fătat mintea
Autoarea a avut intre timp parte de inspiratia de a plagia un scriitor necunoscut la noi. Simplu ca asta sau ”as simple as that” cum ar zice engleju.
ce scriitor?
unu egiptean. intreab-o pe ea.
păi nu, tu ai deschis discuţia, spune tu.
apăi tu crezi că io invaț nume exotice pe de rost?
când acuzi pe cineva de ceva, eu zic că aşa ar cam trebui. 😉
pai sa vezi ca io nu o acuz ci doar imi amintesc din spusele ei de la tv. 😀
n-am văzut emisiunea, de aceea îţi cer detalii. “a plagiat”. “pe cine?”
bă, ideea pe care am prins-o io îi că a fost marcată de un scriitor egiptean cu nume complicat care i-a schimbat viziunea despre literatură sau gen.și fix după asta s-a apucat de scris bine.
în rest, multe neologisme găsite cu greu și folosite fara rost printre îîîî-uri și ăăă-uri.
între a fi marcată de cineva şi a plagia pe cineva e cale luuuungă. îţi pot da o listă cu unii care m-au marcat (şi încă bine de tot), dar pe care nu i-am plagiat. 😛
pai nu te apuca sa faci lista cu tot ce ai citit ca dureaza, probabil. 😀
nu cred ca dupa o singura carte a unui autor ti se modifica radical stilul și începi sa scrii bine.
sincer, io unu m-am saturat de pițipoance cu soți bogați care le cumpără loc la edituri.
hai sa lăudăm si carțile loredanei groza, ale mihaelei rădulescu si ale mihaelei borcea sau cum pula mea o cheamă.
stai aşa, fata asta era publicată de polirom de când era necăsătorită.
iar imigranţii e o carte pe care orice editură ar publica-o. cu sau fără soţ bogat.
ceva dinăuntrul meu îmi spune că nu-i așa.timpul ne va dezvălui adevarata valoare a fiecarui lucru. tulai, ce vorbă mare am plagiat.:P
bine, nu orice editură. la humanitas nu publici decât pe bază de pile.
Asta e autorul?
http://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_P._Cavafy
polirom/Ioana Baetica Morpurgo/Imigranţii/29.95ron
bou’ baltii e ala care cheltuieste mai mult de 24.999999ron pe-o carte pizdeasca fara garantii ferme certe sigure si hotarate de futai !
am zis.
io am mai intrebat daca sigur ea a scris.
io inca nu te-am intrebat daca te futi si daca faci cur.
te futi ?
faci cur ?
depinde. lingi? mananci cacat gen one boy one cup? de fapt, da, dar nu pe mine si nu al meu.
“depinde. lingi?”
depinde
“mananci cacat gen one boy one cup?”
nu, esti vulgara gratuit, deci esti urata si proasta.
“de fapt, da, dar nu pe mine si nu al meu”
vezi raspunsul ^ + 1 intrebare: exista vreun bou pe lumea asta care sa te futa de bunavoie si nesilit de nimeni ?
@toti
sunteti prosti facuti gramada !
*foarte tare Ioana Baetica.
Deci. Dacă tot e discuţia cu literatură şi plagiate vreau să-l dau în gât aici pe Mantzy că l-a plagiat pe Futezătorul.
Na, pe 28 ianuarie 2011 Futezătorul scria aşa:
http://futezatorii.ro/discursuri/cazul-dragos-bucurenci-179
Pe 10 noiembrie 2011 Mantzy scria aşa:
http://mantzy.ro/2011/11/10/senzationalul-caz-medical-al-lui-mihai-morar/
Io zic că Mantzy l-a plagiat într-un mod murdar pe Futezătorul. A, şi din când în când îmi vine să mă masturbez când îţi citesc blogul, dar mă abţin, că nu-i mai zice sad wanker’s corner…
da, şi mie mi se pare plagiat.cu diferenţa că al futezătorului e de cam 100% mai creativ, mai complex, mai nuanţat în umor şi mai bun.
Eh, si-au imprumutat si ei unul altuia niste Lovecraft.
gata, m-am prins: mantzy se obişnuise să fută după futezătorul la bighidoace şi a crezut că poate să facă acelaşi lucru şi cu textele; la pizde se numeşte şogoreală faza asta, în literatură îi zice (parcă) intertextualizm