N-aş fi crezut niciodată că o să ajung – eu, boema boemelor – să dau lecţii la copii.
June aspirant:
“bă
aș vrea să mă axez tot pe scris
chiar dacă e sărăcie
dar
nu vreau să stau toată viața într-un birou 8 ore să fac muncă mecanică
deocamdată tre să-mi termin școala
mai vedem apoi”
Râd eu ce râd, apoi îl luminez:
“uneori, faci exact asta, să-ţi finanţezi scrisul
scrisul nu e o evadare din corporaţie
ci o dependenţă pe care o întreţii.”
Ce le-a fătat mintea
numele meu “civil” e Neagoe, şi eram poreclit – foarte original – Neagoe Basarab :))
Eu zic că ăsta nu e sfat, e mai mult sursă de depresie.
Depinde din ce unghi o luăm. 🙂
E inca la varsta inocentei, inca mai crede ca la privat programul de munca e de 8 ore. Cand o sa afle ca sunt de obicei intre 12 si 16 o sa aiba un reality check.
si de 8 ore sa fie, problema e ca daca nu esti chiar un mic geniu predestinat, munca asta mecanica iti arde neuronii in asa hal incat odata ajuns acasa nu mai esti in stare sa creezi nici o eticheta pentru borcanul de dulceata.
Cat adevar 🙂