După cum știe cine mă urmărește pe Facebook, de Crăciun mi s-a defectat laptopul. Serviceuri închise, sunat pe la ele, lume plecată în concedii de iarnă, căutați-ne pe la jumătatea lui ianuarie. OK, am zis eu și mi-am comandat laptop nou. Dar cum și pentru magazine online a fost tot Crăciun și weekend, am citit în cont că vineri l-au dat la curier și e încă în tranzit. Sper să ajungă luni sau marți.
Între timp, am reconstruit din cioburi un laptop vechi și spart care funcționează doar din poziție fixă, că dacă-l urnești, leșină. Și zilele astea, am repostat texte vechi pe site sau am postat unele scurte și la obiect, și între timp am băgat binge de seriale și schimb de pu!e peste bot de pe mobil cu fanii lui Călin Georgescu. Practic, ei au fost sacii mei de box în următoarea situație: zero alcool că mi-au reapărut polipii nazali și fac o nouă cură de corticosteroizi; zero chef de evenimente; că dacă iei corticosteroizi îți dau shutdown practic la imunitate și orice răceală de rahat devine ditamai bronșita; tehnologie vraiște; laptopul nou dracu știe prin ce coclauri și la mulți ani veseli de la toată lumea taman când tu spumegi de nervi și trebuie să joci teatru să pari încântat de urare.
Deci, dacă nu veneau călinarzii cirezi-cirezi să ragă insulte la mine, probabil că mă urcam pe pereți. Așa, am tufut mame de idioți de mi-am făcut plinul de hoaște hidoase pe următorii zece ani și am descoperit unul dintre cele mai fabuloase seriale de care le ascunde Netflix în țâța sa iubitoare. Fenomenalul, incredibilul, excepționalul Mindhunter.
***
***
Mindhunter e bazat pe un bestseller nonfiction, Mindhunter: Inside the FBI’s Elite Serial Crime Unit, scris de John E. Douglas, un agent FBI pensionat, în colaborare cu un scriitor pe nume Mark Olshaker. De ce e Douglas special? Pentru că a studiat psihologia criminalilor și a fost un pionier al unui departament special, Behavioural Analysis Unit, care propunea o nouă metodă de investigație, bazată pe profilul comportamental al unui potențial asasin. Pentru a aprofunda știința și a o combina cu observația empirică, Douglas a realizat interviuri impresionante, foarte oneste și lipsite de orice formă de prejudecată, cu câțiva dintre cei mai cunoscuți criminali în serie ai vremii sale: David Berkowitz, Ted Bundy, Edmund Kemper, Charles Manson, Richard Speck și mulți alții. O parte dintre aceste interviuri se găsesc pe YouTube; o parte sunt incluse în fibra narativă a serialului și fidelitatea față de epocă, documentarea minuțioasă legată de fiecare asasin în parte și integrarea lor în dramaturgia serialului sunt absolut fenomenale.
Iar când regia o semnează maestrul genului thriller, David Fincher, căruia îi datorăm Se7en, Fight Club, Panic Room, Gone Girl și parțial House of Cards, știi la ce capodoperă te aștepți.
Și totuși: deși original, deși extrem de interesant, de nuanțat, de palpitant, de uman și de periculos în același timp, Mindhunter n-a fost un succes la mase. De aceea, Netflix i-a oprit producția după numai două sezoane (2017 – 2019). Păcat. Primul sezon l-am devorat sâmbătă după-amiaza, pe al doilea toată noaptea dintre sâmbătă și duminică și puțin dimineața. Impresionant. Astea sunt momentele în care mi-aș dori să fiu cu adevărat influencer, să pot spune poporului: Copiii mei, mergeți să vedeți Mindhunter și, a doua zi, Mindhunter să fie locul I în topul Netflix.
În primul sezon, plasat în a doua jumătate a anilor 70, agentul Holden Ford (Jonathan Groff) – versiunea fictivă a lui Douglas, e un tânăr cu ochi visători și o carieră înfloritoare la FBI: negociază eliberarea ostaticilor, predă psihologie și se împrietenește cu un agent mai în vârstă, Bill Tench (Holt McCallany) – versiunea fictivă a partenerului lui Douglas, Robert K. Ressler, omul care a creat termenul „criminal în serie”.
De ce au primit nume fictive? Pentru ca serialul să se joace în voie cu viețile lor personale, fără să supere eventuale familii. relații, neveste, amante, nași, fini și cumetri.
Cei doi au de executat un turneu didactic de-a lungul Statelor Unite, unde predau tehnici de investigație FBI secțiilor de poliție locale – și sunt primiți mai mult sau mai puțin amabil, dar cum Fincher e Fincher, mereu amuzant. Din vorbă în vorbă, cei doi – mai ales Ford – încep să contureze ideea de întocmire a profilului criminalilor recidiviști (criminal profiling). Și pentru că se nimeresc prin zona penitenciarului din San Francisco, Ford decide să dea o fugă și să-și folosească legitimația pentru a intervieva un prim criminal în serie: Edmund Kemper.
Dar pentru că Fincher e Fincher, ne inserează în fiecare episod secvențe dintr-o poveste paralelă a unui bărbat ciudat, care face o dubioșenie după alta, fără să interacționeze cu eroii noști.
Treptat vom afla că acesta urmează să fie Dennis Rader (BTK Killer), un individ care a torturat și ucis în chinuri 19 persoane, și care va urma să fie prins abia în 2005. Probabil, antagonistul final al ultimului sezon, așa cum era el imaginat de Fincher și de scenaristul Joe Penhall.
Dar cum Fincher și Penhall îi iau de la începuturi și pe cei doi pionieri ai criminal profiling, și pe marele lor asasin din următoarele trei decenii, treburile sunt dozate într-un mod armonios.
Începuturile nu sunt simple, pentru că șeful FBI e un moș încuiat, care nu crede în criminal profiling și le pune incredibile bețe în roate celor doi agenți. Până în punctul în care aceștia obțin sprijinul unui psihiatru de prestigiu, Wendy Carr (Anna Torv), iar ea se alătură echipei și obține finanțări. de câteva sute de mii de dolari. Persoana reală pe care se bazează Wendy e Ann Wolbert Burgess, care, exact ca Wendy, preda la Universitatea din Boston până când a creat, împreună cu cei doi agenți, acest nou departament FBI. Wendy e vocea rațiunii și argumentul științific, Holden e instinctul și empatia, iar Bill e experiența și maturitatea. Chiar dacă au divergențe frecvente de opinie, echipa lor mică, dar eficientă învață, pas cu pas, să se completeze și să coopereze.
Noua lor metodă nu e infailibilă de la început. Nici interviurile lor nu merg toate perfect. Nici viețile lor personale nu merg perfect. Dar e în arta lui Fincher și a lui Penhall o abilitate de a te ține în suspans dezvăluind pas cu pas potențial și revelație, și un nou nod de tensiune, de nu te poți desprinde de ecran.
Pentru un thriller, avem extrem de puțină violență vizibilă. Avem, însă, tensiune conținută și performanțe actoricești fenomenale, pentru că fiecare dintre „marii” criminali e construit ca o personalitate captivantă, chiar dacă aspectul fizic e neglijat. Actorul Cameron Britton, cel care l-a recreat pe Edmund Kemper până în cele mai discrete detalii fizice și vocale, a primit o nominalizare la Emmy pentru rolul său.
***
***
Al doilea sezon e chiar mai bun decât primul, pentru că bețele în roate nu mai vin din interiorul FBI, ci din corupția, birocrația, incompetența și mușamalizările polițiilor locale. Una dintre marile teme ale sezonului e seria de asasinate de copii din Atlanta pe care Holden se chinuie s-o conducă în timp ce autoritățile orașului îl sabotează cu atâta frenezie, de zici că unul dintre ei e asasinul. În același timp, Bill descoperă că fiul lui adoptiv manifestă și el simptome timpurii de tendințe criminale și chiar participă la o crimă cu alți copii, omorând un preșcolar, iar nevasta, Nancy, simte că nu face față interogatoriilor Serviciilor Sociale și vizitelor regulate la psihiatru cu copilul. Tot sezonul al doilea, Bill face o navetă turbată între demența suprarealistă din Atlanta, unde noi copii morți apar peste noapte și nimeni nu pare interesat să ajute la ancheta crimei, și demența propriei vieți de familie în derivă.
Vreți un thriller care să vă taie respirația? Mindhunter. Vreți dialog excepțional, pe care să-l savurați cu fascinație? Mindhunter. Vreți situații pe muchie de cuțit și un pericol care pândește mereu din umbră, dar e cu atât mai amenințător? Mindhunter. Vreți portrete de asasini notorii, construind o galerie înfricoșătoare a răului în toate formele sale? Mindhunter. Și vreți și gândul că mare parte din poveste e inspirată din realitate, și că eroii care au stat la baza acestor personaje au fost oamenii care au implementat psihologia și psihiatria în cadrul metodelor de investigație și au pus bazele construcției moderne a profilului de criminal? Mindhunter.
Nu voi înțelege niciodată de ce cele mai bune seriale nu au audiență. Dar, nevermind, aveți două sezoane și le veți hali pe nerăsuflate.
***
Donația ta mă motivează să vorbesc și despre alte filme. 😀
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
La mulți ani!
Apropo de filme, am început să urmăresc Twin Peaks serialul, cred că e unul dintre cele mai bune seriale ever. L-ai văzut? Eu eram mic când rula la tv, nu am înțeles mare lucru, și chiar și acum e destul de dificil de urmărit intriga, dar îmi place.